Județul Sălaj nu are un muzeu etnografic, deși la câtă bogăție etnografică există, ar merita unul. Mă refer la un muzeu etnografic în adevăratul sens al cuvântului, unul asumat și finanțat de la bugetul de stat. Așa cum au județele vecine, Cluj sau Baia-Mare. Știu, veți spune, pe bună dreptate, că la Cluj este Muzeul Etnografic al Transilvaniei - reprezentativ pentru întreg spațiul transilvănean, iar la Baia-Mare sau Sighetu Marmației sunt muzee etnografice (mai bine spus parcuri etnografice) reprezentative pentru Maramureș. Poate că nu ne putem compara cu Maramureșul, dar, sunt din ce în ce mai convins, avem suficient material etnografic ce ar putea forma un muzeu. Ei bine, din fericire, există câteva proiecte private, care pot duce în direcția dorită. Poate cel mai avansat dintre acestea este la Iaz, acolo unde inimoasa familie Bodea, a pus bazele unui muzeu etnografic în aer liber. Despre casele tradiționale din incinta Muzeului Etnografic ”Alexandra Ligia Bodea” voi scris în acest material și în cele următoare.
Cine nu a trecut pragului ”Muzeului Etnografic ”Ligia Alexandra Bodea” din localitatea Iaz, comuna Plopiș, ar trebui să o facă. Nu cred că există undeva în Sălaj mai multe obiecte etnografice adunate la un loc. Asta cu truda de ani de zile a domnului Sandu Bodea și mai ales a doamnei Alexandra Ligia Bodea. Acum câțiva ani, când am văzut pentru prima dată acest fascinant muzeu, proprietara - Ligia Alexandra Bodea era atestată ca fiind cea mai tânără colecționară de artă populară din țară.
Muzeul este bine semnalizat. De exemplu, în Boghiș există un indicator spre muzeu, cum de altfel există și în Iaz, în centrul satului. Odată ajuns la proprietatea familiei Bodea, primul lucru pe care-l remarci este casa albastră cu drapel tricolor, dinspre drum. Este Casa Bunicii, prima casă tradițională, din cele trei câte există aici.
Este amplasată la limita dintre zonele etnografice Meseș și Sălaj, în subzona acoperită de Valea Barcăului (zonă foarte conservativă, probabil cea mai conservativă din Sălaj, cu influențe certe dinspre Bihor). Arealul este multicultural: români, maghiari și slovaci. Proprietar, Ligia Alexandra Bodea, colecționară, meșter popular. Casa este datată 1880, acoperită cu țiglă veche (ciripuri), cu pereții din pământ bătut (tină cu pleavă). Este o construcție de tip monocelular – cu o încăpere (casă, tindă și tărnaț).
Casa Bunicii - așa cum îi place doamnei Ligia Alexandra Bodea să spună, este casa care a aparținut bunii ei și pe care, în memoria acesteia, a decis să o păstreze. Aici, în timp, au fost adunate mii de obiecte ce țin de specificul etnografic al zonei: lăzi de zestre pline cu pânzeturi, costume populare, blide de lut agățate pe grinzile tavanului, icoane pe sticlă pictate de Ligia Bodea dar și icoane vechi, lămpi cu fotoghin specifice zonei, piese de mobilier, sute de obiecte de uz gospodăresc și câte și mai câte.
Prispa casei este și ea plină de obiecte vechi, ce se găseau odinioară în mai toate gospodăriile. Ai impresia că sunt atât de multe încât nu mai ai loc de nimic. Furci de lemn, seceri, lompe cu fotoghin, ceasălă, lămpi cu carbid, firiz etc. La multe dintre ele nu le știu numele și uneori ai nevoie de un ”dicționar” pentru a le înțelege.
E minunat câte lucruri ce amintesc de trecut, a reușit Ligia să adune. Sunt atât de multe, poate prea multe, că ar ajunge să decoreze câteva case. Până la urmă așa s-a și întâmplat: în anii ce au urmat de la prima mea vizită, cu eforturi ce merită apreciate, au fost relocate încă două case tradiționale. Însă despre ele, în episoadele următoare.
Până atunci însă să mai zăbovim la Casa Bunicii. Aici, orice pasionat de autentic, va avea ocazia să admire minunatele costume populare de pe Valea Barcăului, dar nu numai. Printre ele, celebrele zadii cu bocori specifice zonei. De asemenea, sunt de admirat ștergurile ce decorează blidele sau icoanele, precum și fețele de pernă - parte din zestrea oricărei gospodine.
Mai trebuie spus ceva: Muzeul Etnografic al Ligiei Alexandra Bodea, este un muzeu viu. Aici au loc frecvent evenimente etnografice ce atrag oaspeți veniți de departe și care, mai ales, au darul de a mobiliza comunitatea locală. Eu am asistat în ultimii ani la habe, la danțuri și la alte evenimente cum ar fi taberele de pictură pe sticlă pe care Ligia le organizează.
Povestea casei, spusă de deținătoarea acesteia: E casa bunicii mele. Am început să colecționez obiecte etnografice la un an după trecerea bunicii mele la neființă, dorindu-mi să-i păstrez amintirea vie, lăsând interiorul casei neschimbat (casa datează din 1880). M-am opus dărâmării casei, spunându-le părinților că amintirea bunicii mele este cel mai frumos lucru cu care am rămas, ea fiind simbolul copilăriei fericite. Mă gândesc la bunica mea ca la un astru minunat care a vegheat raiul copilăriei mele.
Îmi iubesc fiecare obiect din colectie, dar cel mai mult iubesc însăși casa bătrânească, cea în care am crescut, dar și purtătoare a istoriei propriei familii. Între mine și bunica ce m-a crescut a fost o legătură sufletească profundă, de aceea lucrurile care i-au aparținut bunicii nu au fost păstrate numai pentru aducere-aminte, ci și ca un gest de recunoștință pentru tot ce a însemnat bunica pentru formarea mea sufletească.
Casa bătrânească avea lădoi, masă, pat, perne și toate au intrat în colecție. Am început să adun obiecte de prin sat, și, neavând cu ce le plăti, ca să le răsplătesc pe femeile care mi le dădeau, le ajutam la muncile casnice. Părinții nu știau la început de inițiativa mea... credeau că e o pasiune de moment. Abia apoi au înțeles cât de legată sunt de universul bunicii și m-au sprijinit mult.
Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în parteneriat cu Asociația Sinaptica - București, implementează proiectul cultural „Traseele Caselor Tradiționale Sălăjene” co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.
