Indiscutabil, județul Sălaj are multe de oferit din punct de vedere etnografic. Sunt zone în care tradițiile, obiceiurile și portul popular sunt conservate și promovate. Așa s-a întâmplat sâmbătă 10 noiembrie 2012, când a avut loc la Cizer, prima ediție a Concursului de meșteșuguri populare ”De la bunici la nepoți”. Inițiativa îi aparține neobositei Florica Criste – meșter popular și culegător de folclor. Din dorința de a promova Valea Barcăului, aflată la confluența zonelor etnografice sălăjene, bihorene și clujene, doamna Florica Criste a reușit să mobilizeze o parte a satului, care de la bunici la nepoți au scos din lăzile de zestre costumele populare și și-au dat întâlnire în curtea casei vechi de pe Valea Susanilor.
Au venit să arate ”domnilor de la oraș” meșteșuguri populare care încep să fie uitate: torsul lânii și a cânepei, confecționarea diferitelor unelte agricole, meșteșuguri cum ar fi cioplitul lemnului sau fierăria. Nici copiii nu s-au lăsat mai prejos și îmbrăcați în frumoase costume populare s-au adunat la ”habă”în șura casei și s-au pus la ”desfăcat mălai” depănând povești și cântând cântece tradiționale din zonă, exact cum făceau (și din fericire încă mai fac) bunicii lor.
Evenimentul de la Cizer, unul inedit în peisajul evenimentelor culturale sălăjene, a fost organizat de către Consiliul Local și Primăria Cizer în parteneriat cu Consiliul Județean Sălaj și postul de televiziune HoraTv. La eveniment au participat reprezentanți ai instituțiilor publice locale și județene: doamna Doina Cociș - directorul Centrului Județean de Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Sălaj, doamna Dorina Ciutre – inspector școlar de specialitate la Inspectoratul Școlar Județean Sălaj, doamna Alina Sălăjan – reprezentant al Consiliului Județean Sălaj, domnul Daniel Săuca – managerul Centrului Județean de Cultură și Artă al județului Sălaj, domnul Liviu Fărcaș - primarul comunei Cizer și domnul Vasile Coca – prezentator de televiune la HoraTV.
Am participat și eu, la invitația doamnei Florica Criste, cu un panou cu fotografiile realizate de elevi în cadrul excursiei ”Descoperim Sălajul cultural, istoric, etnografic...” derulate în perioada 4-6 septembrie 2012, ca activitate din proiectul educațional ”Descoperim Sălajul și Patrimoniul Mondial UNESCO”. Toate fotografiile expuse au fost realizate de elevii școlilor partenere la acest obiectiv, unul dintre cele 10 vizitate cu acea ocazie. Miniexpoziția a stârnit interesul celor prezenți, mai ales că una dintre fotografii, reprezentând-o pe doamna Florica Criste cu un ”clop de struț cu morună cu oglinzi”, a primit premiul National Geographic la concursul de fotografie ”Sălajul turistic de nota 10”.
După alocuțiunile oficialităților din care am reținut ideea lansată de domnul Săuca Daniel de cuprindere a casei vechi într-un sistem de case tradiționale, care ulterior să devină muzee, cei prezenți s-au pus pe treabă încercând să ne arate priceperea și măiestria de care dau dovadă.
Am stat de vorbă cu câțiva meșteri populari. Astfel, am aflat de la domnul Liviu (la întrebarea mea legată de nume mi-a răspuns cu mândrie ”Mă cheamă Liviu ca pe domnul primar”) tehnica realizării măturoaielor (mătură mai mare realizată din nuiele), meșteșug pe cale de dispariție. Din lipsa cererii, prețul unui măturoi nu depășește 5 lei, ba chiar s-ar vinde și cu 3 lei bucata dacă s-ar cumpăra en-gros. Ca să-și câștige existența, cei care încă mai practică meseria trebuie să bată zone ale țării unde pot vinde produsele, ajungând chiar și până la Satu-Mare.
Domnul Nicolae Toma, meșter fierar, mi-a explicat apoi cum se confecționează acele unelte metalice nelipsite din orice gospodărie: topor, sapă, colți de grapă etc. În miniatelierul improvizat în curtea doamnei Florica, locul foalelor cu care se mențin cărbunii încinși este luat de un motoraș pe curent electric care are prevăzut un sistem de suflat aer în cărbuni ca să înmoaie fierul. Ajutat de un localnic mi-a făcut o demonstrație pe viu, bătând fierul înroșit cu un ciocan de vreo 5 kilograme.
Și domnul Aurel Criste, a venit să arate nepoților și celor prezenți cum se confecționează o unealtă nelipsită din orice gospodărie: grebla de lemn. Este nevoie de o coadă de alun (sau tufă cum îi spun localnicii) care sta 4-5 luni la uscat după ce este curățată de coajă și despicată cu un ic de lemn la un capăt. Apoi e nevoie de piesa centrală, podul cu dimensiunile de 7,5 centimetri lățime din lemn de fag și de colți în număr de 21 confecționați din lemn de salcâm (numit prin zona Cizer acaț sau baglin). Din mâna pricepută a meșterului ies unelte de toată frumusețea, aici a expus doar câteva miniaturi.
În tot acest timp, femeile de pe Valea Susanilor, nu încetau să răsucească firul de lână sau cânepă din fuioare. Uneori se îndemnau una pe alta și cântau câte un cântec specific zonei.
Poate cel mai frumos obicei, ce încă se mai păstrează prin satele sălăjene este cel al habei, al șezătorii în care vecinii vin ”în clacă” să-l ajute pe cel care are de realizat o activitate ce necesită mai multă forță de muncă. Toamna, în fiecare gospodărie se culege mălaiul(porumbul). Cucuruzii (știuleții) se culeg cu pănușă cu tot, carele se descarcă în șură iar seara târziu, după ce s-au isprăvit treburile zilnice, vecinii se adună la unul dintre ei și se pun pe desfăcat. Un motiv pentru care știuleții se culeg cu pănusă, este acela că acestea (numite în unele locuri pănuși mânânțele) sunt o adevărată delicatesă pentru vite pe parcursul iernii.
Copiii din sat, îmbrăcați în costume populare, care de care mai frumoase, au recreat o astfel de activitate. În timp ce desfăcau mălaiul, au cântat cântece tradiționale specifice locului. Cum evenimentul de la Cizer a fost un concurs, organizatorii au acordat diplome celor prezenți.
Și cum, după muncă orice gospodar se și distrează, toți cei prezenți, bunici și nepoți, au încins o horă în curtea casei doamnei Florica acompaniați de un toboșar și un taragotist. Nu au lipsit nici bucatele gustoase cu care au fost omeniți toți cei prezenți.
Astfel de manifestări ce se înscriu în strategia Consiliului Județean de promovare a Satului Sălăjean, sunt lăudabile și constribuie la conservarea tradițiilor și meșteșugurilor pe cale de dispariție. Singurul regret a fost acela că evenimentul nu a fost popularizat deloc în presa locală sălăjeană.
