În ultimii ani, marile lanțuri de magazine, hypermarket-urile și mall-urile ocupă din ce în ce mai mult din timpul liber al românilor. Aceste spații, ce sunt prin definiție destinate comerțului, devin și spații publice în care tot mai mulți aleg să-și petreacă timpul liber. Aici se socializează, se iese la o cafea sau la o bere cu prietenii, aici au loc întâlniri de afaceri, se vizionează filme sau diverse expoziții. Tot mai multe evenimente se organizează în mall-uri, de la concerte aniversare la expoziții sau târguri de tot felul. Folosirea unor astfel de spații neconvenționale are în primul rând avantajul că acel eveniment are o mare vizibilitate. Cei mai mulți dintre clienți sau vizitatori ajung acolo întâmplător, aflați la shoping sau la o întâlnire și devin curioși. Nu știu câți ar fi mers într-un spațiu dedicat, un muzeu sau o galerie de artă.
Week-end-ul trecut, m-am aflat întâmplător la Gold Plaza Baia Mare, cel mai mare mall din oraș. Este unul dintre mall-urile din Ardeal care oferă pe lângă mulțimea de magazine de firmă, tot felul de modalități de petrecere a timpului liber. Am fost plăcut surprins să constat că parterul mall-ului era invadat de antichități. Era ultima zi a Târgului de artă și antichități, desfășurat aici în perioada 9-11 noiembrie 2012. Au putut fi admirate obiecte de mobilier, tablouri, goblenuri, obiecte de argint de la candelabre la tacâmuri, statuete de bronz, ceramică, obiecte decorative. Colecționari aflați în căutare de ”piese rare” sau simpli vizitatori aflați aici întâmplător sau nu, au avut de unde alege.
Am vizitat toate standurile, am stat de vorbă cu anticari și comercianți încercând să iau pulsul pieței. Cei mai mulți se plâng că nu au vândut mare lucru în cele trei zile de târg. După spusele acestora, cei mai mulți dintre vizitatori, se uită, eventual pun câteva întrebări și pleacă fără să cumpere nimic.
Nu am pretenția că aș fi specialist în antichități sau opere de artă, nici măcar colecționar, dar am remarcat câteva piese de mobilier deosebite. Un scrin de lemn pictat cu inscripții germane amintește de sașii transilvăneni. Două jilțuri ce par destul de vechi, au însemne heraldice sculptate în lemn. Îmi place foarte mult imaginea unui coif medieval ce stă alături de o sabie scurtă pe unul dintre scaune.
Pe lângă peretele din spatele scărilor rulante ce duce la etaj, remarc câteva efecte militare, stații de emisie-recepție ale armatei, căști de metal, veste de camuflaj. Mă întreb în sinea mea dacă comercializarea acestor obiecte este legală. La multe standuri găsesc monede sau bancnote. Colecționarii au de unde alege, oferta este bogată. Găsesc și eu câteva monede nu foarte valoroase ce-mi lipsesc din colecție. La timbre nu îndrăznesc să mă uit, mi-e frică că mă va atrage ceva și că voi fi nevoit să destabilizez bugetul familiei. Caut în schimb printre cărțile poștale vechi în speranța că voi găsi ceva din Zalău sau Sălaj. Găsesc o carte poștală cu Șimleul Silvaniei dar nu mă înțeleg la preț cu vânzătorul. Scotocind printre aceste vederi, îmi aduc aminte cu nostalgie de faptul că în anii de dinainte de Revoluție, găseai la tot pasul cărți poștale cu imagini din orașele patriei. Unele dintre vederi sunt scrise, au timbre ștampilate. Mi se pare o impietate să scotocești prin trecutul nu știu cărei familii.
Alte obiecte ce amintesc de ”Epoca de Aur” stârnesc curiozitate tinerilor sau reușesc să smulgă un zâmbet nostalgic din partea celor mai în vârstă. Întreb un anticar venit de la Cluj cine cumpără astfel de suvenir-uri. Îmi spune că în ultima vreme nu prea mai trec. Are cărți cu ”tovarășul”, steagul PCR sau diverse medalii și decorații comuniste.
Și sectorul de artă este bine reprezentat. Am admirat zecile de tablouri expuse aici. Unele sunt superbe, plac ochiului. Parcă ai fi într-un muzeu sau într-o galerie. Sunt de asemenea foarte multe statuete de bronz, mai mari sau mai mici.
Am mai văzut la târg și multe cărți. Unele sunt de duzină, le găsești în orice anticariat, altele sunt valoroase. 200 de lei costă un volum de Nicolae Iorga din 1808 ”Pretendenți domnești în secolul XVI”. Îmi place de asemenea o colecție a ziarului ”Vasárnapi Ujság” care apărea în Pesta la 1867.
Mi-a plăcut ce am văzut la Târgul de Artă și Antichități. Este primul târg de acest fel pe care-l vizitez. Mă bucur că am fost inspirat să ”fug” până la Baia Mare.
