Hoinar prin Sălaj: ”Poiana Stelelor” - oază de liniște și relaxare

Sunt multe locuri frumoase în Sălaj. De când am demarat proiectul ”Hoinar prin Sălaj”, în urmă cu mai bine de 8 ani în urmă, nu mă mai satur să le descopăr și mereu sunt uimit când mai găsesc câte un loc fain. De ceva vreme cochetez cu ideea de a vizita satele din sud-estul județului, sate răsfirate printre dealurile Șimișna-Gârbou. Din locul copilăriei mele, din Băbeni și de pe dealurile unde bunicii mei aveau teren (spre Piroșa și Poienița) vedeam, departe, peste Stanii Clițului, dealuri superbe. Un deal semeț, cu o poiană ce se ivește sus, dincolo de păduri, m-a ademenit mereu. Iată că a trecut multă vreme până ce am găsit calea de a ajunge acolo. Mă credeți sau nu, este unul dintre cele mai frumoase locuri din Sălaj, cel puțin din punctul meu de vedere. Un loc unde ești mai aproape de stele.

În primăvara acestui an, am luat legătura prima dată cu cei care administrează ”Poiana Stelelor” un loc de recreere, undeva între dealurile din jurul satului Văleni. Știam că zona are mare potențial turistic, aici existând deja câteva pensiuni cunoscute. A trecut timpul și abia acum am reușit să ajung să văd cu ochii mei aceste locuri. Nu știu alții cum sunt, dar eu când vreau să scriu despre un loc, trebuie neapărat să-l văd. Așa că, mi-am programat o vizită, sincronizându-mă cu proprietarii de la ”Poiana Stelelor”, familia Dragoș Vlad și Ioana.

Am ajuns în Văleni trecând prin satele Solona și Teștioara, după ce am făcut dreapta în Surduc. Puteam să merg tot din Surduc, dar pe varianta Cristolțel - Cristolț - Văleni. Am ales prima variantă pentru că prin Solona și Teștioara nu am mai fost încă. Bună alegere, am văzut două sate interesante, la care m-au atras mai ales porțile de șură frumos decorate. Între Teștioara și Văleni, drumul însoțește valea Solona ce se unește cu Valea Cristolțel aproape de Surduc, pentru a se vărsa apoi în Someș. În sălbăticia locurilor, lângă o fântână cu ciutură, am văzut și fotografiat un stârc cenușiu.

Harta răstignirilor în care Hristos e reprezentat din lemn. Sursa: dr.Bogdan Ilieș - istoric

Am fost primit cu brațele deschise de Vlad și Ioana Dragoș, doi tineri faini. La o cafea, sub umbrarul de pânză și la masa improvizată dintr-o sanie ce era trasă de cai sau vite pe timp de iarnă, am aflat povestea celor doi.

Ioana și Vlad Dragoș. Sursa foto: pagina de facebook Poiana Stelelor

Ioana Dragoș: ”Eu sunt de aici, din sat. Lui Vlad i-a plăcut locul acesta, mergea cu taică-meu mai sus, avea niște pământ acolo unde e Pietrosul.” - și-mi arată cu mâna întinsă un vârf de deal ce se vede ridicându-se peste celelalte. Mi se face dor de ducă, îmi stă pe limbă să-l rog pe Vlad să mă ducă acolo, dar mai întâi vreau să le ascult povestea.

Vlad Dragoș continuă: ”Am mers într-un an cu socrul meu să curățăm pământul acolo și am văzut locul acesta aici. Când am văzut pădurea, atâta liniște, mi s-a părut un loc de poveste. Am trecut într-un an, am mai trecut anul următor și am zis, hai să vedem a cui e locul, de la cine să-l cumpărăm”.

Mă uit în jur. Chiar în spatele meu stau aliniate, la distanță una de alta, trei căsuțe de lemn. Sunt ridicate de la sol, sprijinite pe stâlpi de beton, mascați frumos prin roți de car. De la distanță ai impresia că sunt căsuțe pe roți. Prin fața lor, o alee din dale șerpuiește străjuită de un șir de butași de lavandă. Câțiva fluturi, îmbătați de miros, zboară din floare în floare. 

Lângă foișor e ciubărul - foarte căutat în ultima vreme. E mare, încăpător și are toată instalația aferentă. ceva mai jos, e un loc de joacă pentru copii mici - un fel de lădiță cu nisip, apoi o altă cărare duce spre locul pentru foc de tabără. 

Proprietatea e amenajată și cu o toaletă, dotată corespunzător, la standarde de igienă, și cu o cabină de duș. Până și o oglindă veche, ce poartă patina timpului, și-a găsit locul aici. Pentru zilele călduroase de vară, există și un alt duș, mai rustic, dar apreciat de turiști. Practic ai aproape tot confortul și facilitățile (apă, curent) cu care este obișnuit omul modern, integrate în mijlocul Naturii, într-un mod cât mai discret cu putință. 

M-am convins, este un loc demn de a fi promovat în rândul acelor turiști care gustă o astfel de cazare. Contează, așa cum am spus, aerul curat de la 400 m altitudine, proximitatea pădurii și peisajele minunate din jur. Unde mai pui că satul nu e departe, o plimbare pe jos până la magazinul din sat poate suplini eventualele lipsuri. Dar nu cred că e nevoie, cei care ajung aici își vor aduce probabil de toate pentru a petrece câteva zile. 

Cei interesați de o astfel de cazare, au la dispoziție informații complete pe platformele de rezervări: Booking, Travelminit dar și prin intermediul rețelelor de socializare: facebook, instagram. Potențialii turiști trebuie să știe că sunt acceptate și cardurile de vacanță pe suport electronic. 

Revenim la ”Poiana Stelelor” și vreau să aflu de unde este această denumire.  Nu demult, Primăria comunei Cristolț a amenajat un drum, cu lungimea de 2 km, ce leagă satele Cristolț și Văleni. Întrucât drumul traversează un deal, fiind oarecum mai ”aproape de stele” a primit numele de ”Drumul stelelor”. Profitând oarecum de această denumire, soții Dragoș și-au spus că pe ”drumul stelelor” poți ajunge și la locul lor, ”Poiana Stelelor”. Recunosc, e foarte potrivită denumirea locului, pentru ceea ce e aici. Îmi și închipui cum ar fi o noapte senină de vară, câte stele s-ar putea număra, stând aici, în mijlocul Naturii. 

După ce-mi iau rămas bun, ca de la niște prieteni, pornesc spre casă. Vreau să văd cum e ”drumul stelelor” așa că îl caut. Cândva a fost și un indicator, acum s-a pierdut. Însă îl găsesc, trec podul peste valea Solona și încep să urc. Drumul e asfaltat, e bine marcat și într-adevăr e pitoresc. De sus, de la răstignire, ai o panoramă și asupra Văleniului într-o parte, dar și asupra Cristolțului, în cealaltă parte. Frumoase locuri, cu siguranță am să revin.