Căutând fotografii vechi ce au legătură cu Sălajul, am dat, prin intermediul doamnei Brad Violeta din Mierța, de o superbă fotografie ce reprezintă un grup de militari români din Primul Război Mondial. Adică o fotografie ce are mai mult de 100 de ani. Și, ceea ce este și mai interesant, este faptul că avem de a face cu o carte poștală, fotografia fiind expediată (și, după cum se vede a ajuns la destinație) purtând pe spatele ei un text.
Primul Război Mondial i-a găsit pe românii ardeleni înregimentați în Armata Austro-Ungară, la fel ca toate celelalte popoare din Monarhia Dualistă. Unii și-ar risipit oasele prin tranșee, alții au ajuns acasă la cei dragi. Însă cu toții au luptat vitejește pentru ”patria” lor, care atunci era Regatul Ungariei.
Mărturiile din ”Marele Război” sunt cutremurătoare și acum la mai bine de un veac de a acele evenimente care au schimbat lumea. Așa se face că o fotografie în care apar 34 de soldați, forte probabil toți etnici români, este la fel de emoționantă și acum, ca și atunci.
Nu cunoaștem contextul în care a fost realizată. Poate că este vorba despre un pluton, surprins într-un moment neprotocolar. Cei mai mulți dintre soldați sunt în uniforme, dar sunt și câțiva în lenjerie de corp. Să fie realizată fotografia într-unul din dormitoarele plutonului? E o fotografie dintr-o cazarmă? Sau toți cei din imagine sunt prizonieri? Greu de spus.
Unii dintre soldați sunt gradați, la cei din rândul al doilea (din față) se pot vedea stelele de pe guler: trei stele sau două stele.
Fotografia, de dimensiuni 14 cm x 9 cm, are pe spate o lungă scrisoare, scrisă în limba română, probabil cu creion chimic. Cel care a scris-o se adresează celor de acasă vrând să le transmită faptul că sunt bine.
Din câte se poate descifra, cel care a redactat scrisoarea a fost Mate Niculaie. În text se amintește de câteva ori de Praga, probabil unitatea militară din care făceau parte (compania) a trecut sau a staționat prin capitala de astăzi a Cehiei.
Redăm în continuare câteva fragmente, atât cât am reușit să citim:
”Noi aieștia cîț suntem aci suntem scriși suntem laolaltă și suntem sănătoși mulțam lui Dumnezeu că batăr noi vujit laolaltă”
”Vă rog iubiții mei să-mi scrieți despre toate cele de acasă și despre șogorii mei, despre Miron și despre Ștefan să știu și despre ei.”
”Amu n-am primit carte de acasă nici de trei luni de zile că eu tot am așteptat și în Praga dar n-am avut noroc să mă apuce acolo că le-au fost degrabă de noi să ne aducă aicea la năcazu aiesta mare.”
”Bunul Dumnezeu să vă ajute la toți ai mei și să vă ferească de rău. Doamne Dumnezeule ajută-ne și nouă la care sîntem pe aicea pân necazul aiesta mare. Ajută-ne Doamne să ne vedem și noi părinții și soțîile noastre și pruncii noștri cei dragi.”
Îi mulțumesc încă o dată doamnei Brad Violeta din Mierța, pentru că ne-a furnizat în format electronic această fotografie document!