Fotografia săptămânii - 2022

Pentru al 6-lea an consecutiv, am derulat proiectul fotografic intitulat ”Fotografia Săptămânii”, ce a constat în postarea, săptămână de săptămână a unei fotografii pe care au am considerat-o a fi cea mai reprezentativă. Recunosc, nu mi-a fost ușor de fiecare dată, uneori trebuia să aleg din mai multe fotografii, altădată nu aveam de unde alege. Asta și pentru că am încercat să fiu corect față de mine și față de cei care mă urmăresc. Este primul an în care, printre cele 52 de fotografii se află și unele făcute cu telefonul. Explicația este dată de faptul că nu de fiecare dată am avut aparatul la mine. Cu bune și cu rele, anul 2022 a fost bogat din punct de vedere fotografic, cel puțin pentru mine. Iată așadar, cele 52 de fotografii, aferente anului 2022, cu textul pe care l-am scris atunci.

• Săptămâna 1

Iată-ne aproape de finalul primei săptămâni a anului 2022. Vom încerca și pe parcursul acestui an să ilustrăm fiecare săptămână printr-o fotografie, în proiectul numit ”Fotografia Săptămânii”.

Începem printr-o fotografie alb-negru, realizată în dimineața zilei de Bobotează, în centrul orașului Zalău, la o oră la care traficul încă nu era aglomerat. Carosabilul umed amplifică luminile din jur, iar cele câteva picături de apă de pe lentila obiectivului contribuie și ele la acest efect. În imagine se vede un colț din Clădirea Transilvania, Biserica Greco-Catolică ”Sfânta Familie” și o parte din clădirea Primăriei Municipiului Zalău.

La Mulți Ani 2022!

• Săptămâna 2

Îmi plac castelele, poate și pentru că îmi evocă imaginea idilică din lecturile copilăriei. Am visat și eu, ca (aproape) toți copiii generației mele la castele, prinți și prințese. Și tare mă bucur când văd castele ce rezistă timpului doar pentru că cei din comunitatea locală înțeleg importanța acestora din punct de vedere istoric și arhitectonic. Așa cum mă întristez că unele comunități nu dau doi bani pe istorie, pe patrimoniul cultural...

La Carei se află unul dintre castelele salvate de la uitare. Și ce dacă a aparținut grofului Károlyi? De ce să negi istoria când poți foarte bine să o accepți și să o pui temelie dezvoltării ulterioare? Ei bine, frumusețea Castelului Károlyi și modul în care municipalitatea a decis să-l pună în valoare cu ocazia sărbătorilor de iarnă m-au cucerit. Așa că, am decis ca această imagine să reprezinte fotografia săptămânii.

• Săptămâna 3

Pentru această săptămână am pregătit o fotografie care, mie, îmi place tare mult. A fost realizată la Grădina Zmeilor acolo unde există și o galerie prin stratul de gresie. Cum diferența de temperatură de afară și din interior este mare, pe tavanul galeriei, aproape de intrare, s-a format condens. Picături mari de apă, ce cuprindeau în globul lor o lume întreagă, se înșirau cuminți, ca niște diamante. Până la urmă, frumusețea stă în lucrurile simple, nu?

• Săptămâna 4

Primul apus spectaculos de soare, din acest an, numai bun de pus în ramă. L-am surprins pe un câmp, undeva aproape de lacul Vârșolț. Cei doi copaci, care încadrează Soarele, dar și cerul ”pictat” cu nori, dau tot farmecul acestei fotografii.

• Săptămâna 5

Pe cât de inteligente sunt ciorile, pe atât sunt de hulite de oameni, mai ales când acestea le ”invadează” orașele. Cum se lasă seara, ciorile se adună în stoluri mari și se îndreaptă spre locurile de înnoptat. În orașe au locurile lor, de regulă în parcuri, în copacii înalți. Tot așa, în afara localităților, ciorile care toată ziua sunt pe câmp în căutare de hrană, se strâng seara în copacii mai înalți. Un astfel de fenomen l-am surprins la Lacul Vârșolț. Cum a apus soarele, valuri, valuri de ciori au venit croncănind spre plopii de pe marginea lacului. Au fost atât de multe și au făcut atâta gălăgie în căutarea celei mai potrivite crengi pe care să-și petreacă noaptea, încât spectacolul merita imortalizat. M-a ajutat și lumina apusului...

Am și filmat câteva scene scurte, un mic filmuleț, needitat, aveți în primul comentariu.

• Săptămâna 6

Când spunem Sălaj, ne gândim doar la actualul județ, ce a fost conturat la 1968. Însă ”Sălajul istoric”, suprapus peste vechiul comitat Sălaj / Szilagy se întindea în nord și nord-vest pe teritoriul actualelor județe Maramureș și Satu-Mare. Zona de nord a Sălajului Istoric este cunoscută și sub numele de Țara Codrului. Una dintre caracteristicile zonei o reprezintă meșteșugul prelucrării lemnului. În satele de aici veți vedea frecvent porți de șură bogat ornamentate cu motive geometrice sau florale. Într-o astfel de localitate, Nadișu Hododului, a fost realizată fotografia pe care v-o propun ca fotografie a săptămânii.

• Săptămâna 7

Vestea că undeva, pe valea Someșului, au fost zărite pe un lac de balastieră cârduri mari de lebede, a făcut furori pe rețelele de socializare. Bineînțeles că am ajuns și eu să le văd. Au mai rămas în jur de 25 de lebede, cele mai multe fiind juvenili din acest an și de anul trecut. În imagine am surprins perechea de lebede adulte, într-o postură ce demonstrează, încă o dată, de ce sunt considerate lebedele păsări grațioase.

• Săptămâna 8

Se spune că sunt ”vestitorii Primăverii” și oricât de banali ar părea, ghioceii aduc speranța venirii Primăverii. Și, acum, avem nevoie mai mult decât oricând, de speranță...

• Săptămâna 9

Lumea în care trăim s-a urâțit: ne batem joc de Natură aruncând gunoaiele pe unde ne taie capul, reacționăm violent (verbal sau fizic) față de oricine nu este de acord cu ideile noastre, pornim războaie ilogice. Cu toate acestea, Natura ne mai rabdă, deși nu știm până când.

De curând, la o margine de pădure, plină de gunoaie, am dat de câteva brândușe de primăvară (Crocus). Câteva dintre ele s-au încăpățânat să crească și să înflorească printre gunoaie. De exemplu, una a înflorit între un sac de rafie aruncat cu resturi menajere și o cutie de energizant. M-a frapat contrastul dintre urâțenia Omului și frumusețea Naturii.

Da, mai există încă speranță... Încă nu e târziu să ne trezim din nebunia noastră, să oprim războaiele, să ne ecologizăm pădurile. Acesta e strigătul mut al unei brândușe de Primăvară!

• Săptămâna 10

Un răsărit de Soare e aducător de speranță. Întotdeauna, fără excepție! Răsăritul e semnalul unei alte zile, a unui alt început. Iar atunci când e colorat, e ca și cum Soarele ți-ar trage cu ochiul și ți-ar spune: ”Fii mai bun ca ieri, fii OM!”

• Săptămâna 11

Deși, oficial, aceasta este ultima săptămână a iernii calendaristice, semnele primăverii sunt din ce în ce mai numeroase. Printre ele, brândușele de primăvară, pete de mov în covorul cenușiu al frunzelor pădurii. Undeva, la marginea Zalăului, o pădurice ascunde astfel de frumuseți.

• Săptămâna 12

Sunt momente din an, în care, din cauza unor probleme personale, nu pot să ies pe teren. Așa s-a întâmplat și în această săptămână, așa că am fost nevoit să caut prin arhiva recentă. Și am găsit! O fotografie care se potrivește de minune, pentru mine cel puțin, cu ceea ce s-a întâmplat în săptămâna a 12-a anului 2022.

Undeva, în pădurile de la marginea orașului, am găsit acest cadru extrem de sugestiv: o frunză rămasă din toamnă, ce nu a vrut să cadă conform legilor naturii, face scut unui mugur ce stă să se deschidă. E clar, pădurea ne oferă mereu surprize, trebuie doar să intrăm cu smerenie în ea, ca într-un templu.

E atâta simbolism în această fotografie: e lupta veșnică dintre vechi și nou; e îngemănarea anotimpurilor, e un manifest în fața răutății, a războiului. Frunza face ”scut” vieții! Întrebarea care se pune este: după desfacerea mugurilor și apariția noilor frunze, cea veche care-și va fi îndeplinit menirea, va cădea îngroșând covorul frunzelor din pădure?

• Săptămâna 13

Mereu caut să surprind în fotografiile mele cadre ce sunt susceptibile de interpretări. Și îmi plac contrastele! Vreau, de cele mai multe ori, să transform fotografiile în simboluri. Uneori reușesc...

În scurtele mele ieșiri prin cartier, am dat de acest cadru simbol. E clar, oricâtă ură ar fi în lumea aceasta, întotdeauna (mai) există speranță! Viața, și nu moartea, trebuie să ne călăuzească pașii; Binele, și nu răul, trebuie să ne fie țelul!

• Săptămâna 14

În scurtele mele ieșiri prin cartier, din aceste zile, am dat de un cadru care pur și simplu m-a șocat! M-a șocat în primul rând contrastul dintre o creangă de corcoduș în floare și un pistol de jucărie agățat (intenționat?) de aceasta. Apoi, m-a șocat contrastul simbolistic: pistolul, fie el și de jucărie - simbol al războiului, al urii, al răului și florile albe - simbol al păcii, al iubirii, al binelui.

Să se fi jucat niște copii azi toamnă, sau azi iarnă printre blocuri, și unul dintre ei să-și fi agățat arma de creangă? Să fi găsit vreun adult pistolul prin iarbă și să-l fi pus acolo? Cert este că, odată cu venirea primăverii, creanga de care era agățat pistolul de jucărie a înflorit. Adică, Natura pare a fi nepăsătoare la răutatea noastră, la bătaia de joc la care o supunem. Și, întorcând și celălalt obraz, ne înflorește în față, sfidându-ne!

• Săptămâna 15

În Duminica Floriilor (pentru creștinii ortodocși, greco-catolici și neoprotestanți), respectiv în Duminica Paștelui (pentru creștinii romano-catolici și reformați), ce este mai potrivit a ilustra printr-o fotografie decât o floare?

Și nu orice floare ci una de magnolie. Ați observat că și în Zalău sunt multe magnolii, atât pe domeniul public cât mai ales în curțile caselor? Ei bine, o astfel de magnolie am avut ocazia să fotografiez, undeva pe strada George Coșbuc (cartierul Traian). Am avut șansa să prind lumină bună dar și un background ce pune și mai bine în evidență florile de magnolie.

Sărbători Binecuvântate!

• Săptămâna 16

Așa cum v-am obișnuit, fotografiile mele sunt simboluri. Caut, și uneori găsesc, imagini care au o simbolistică aparte. Ca și în cazul de față, o creangă de nuc văzută de la geamul meu. Coaja de la nucă, partea ce a rămas din toamnă lângă mugurele verde ce stă să se deschidă, sugerează o antiteză Moarte - Viață. ”Moartea” pare a-și pleca capul în rugăciune în fața ”Vieții”

”Hristos a Înviat! Unde ți-e, moarte, boldul? Unde ți-e, iadule, biruința?”

• Săptămâna 17

În acest sfârșit de aprilie, mult prea rece, puține albine se încumetă să zboare. Una însă, nu a rezistat tentației de a se încălzi la soare, unde altundeva, decât pe un boboc de magnolie.

• Săptămâna 18

La firul ierbii există Viață! Ajunge doar să-ți cobori privirea, să te apleci și să îngenunchezi în iarbă. Vei da de o lume mirifică, dominată de diferite insecte. Și pentru asta nu trebuie să faci cine știe ce deplasări costisitoare, este suficient să dai de un petec de verdeață printre betoane. Viața va fi prezentă acolo, sub diferitele ei forme.

Așa am găsit această specie de țânțar, făcând acrobații între două fire de iarbă, bucurându-se de căldura soarelui. Recunosc, nu-mi plac țânțarii, mai ales în nopțile de vară, când nu te poți odihni de ei. Însă am stat minute bune admirând acest exemplar, ce stătea înadins să-mi pozeze.

• Săptămâna 19

Undeva prin cartier, am dat de acest cadru ce surprinde un bondar ademenit de mireasma unei flori. Nu vă temeți! Atâta timp cât albinele și bondarii vor zbura, va exista Viață pe Pământ...

• Săptămâna 20

Un cioc galben, ivit dintr-o scorbură a unui salcâm, e indiciul clar că acolo e un cuib, unde se crește noua generație de grauri.

• Săptămâna 21

Stătea cuminte pe o floare, ascuns în iarbă. M-a lăsat să mă apropii de el și să-l fotografiez din toate pozițiile. N-am avut demult un ”model” atât de cuminte...

• Săptămâna 22

”Roșu și Negru” și ceva gard ce încearcă să le despartă. E vară, e sezonul trandafirilor. Și undeva prin cartierul meu, am dat de acest cadru... Simbolistica gardului, culorile intense, contrastante, sunt motivele pentru care am imortalizat acest cadru.

• Săptămâna 23

Ce poate fi mai frumos decât momentul în care un mugure de floare se deschide? Iar dacă mugurele este de floare de mac, e și mai spectaculos. Acesta prefigurează Viața în toată splendoarea ei...

• Săptămâna 24

E vremea macilor! Flori grațioase, fragile, adevărate pete de culoare prin lanuri de cereale sau chiar pe terenuri părăsite. Credeam că am să ratez sezonul, nevoit fiind să stau mai mult pe lângă casă. Însă, soarta mi-a surâs și am găsit câteva flori de mac prin cartier.

• Săptămâna 25

În această primăvară și la începutul acestei veri, am văzut foarte mulți fluturi. Nu cred că au fost mai mulți ca în alți ani, poate am avut eu mai multă aplecare spre ”firul ierbii”. Și ce poate fi mai frumos decât ”regele” fluturilor de la noi - fluturele Coada Rândunicii (Iphiclides podalirius), atras de o floare de lavandă...

• Săptămâna 26

Pentru fotografia ce ilustrează săptămâna din mijlocul anului, am ales, intenționat, una cu încărcătură simbolică. Îmi place ca în fotografiile mele să surprind ipostaze ce pot lăsa loc de interpretări, ce pot genera dezbateri, chiar polemici. Cred cu tărie în ideea de ”fotografie-simbol”. Așa și în cazul de față: o turlă de biserică văzută prin gardul de sârmă ghimpată, e un simbol al asaltului secularismului asupra credințelor religioase. Și nu poate spune nimeni că nu este așa...

• Săptămâna 27

Nu e nimic spectaculos în această fotografie. De altfel nu urmăresc neapărat spectaculosul. Însă mie mi-a plăcut mult acest cadru. Poate și pentru că am o oarecare sensibilitate față de răstignirile sălăjene. Iar cele din hotar, sunt cu adevărat interesante. E ca și cum l-ai lăsa pe Dumnezeu să stea de pază, să ne apere, să ne avertizeze asupra pericolelor iminente.

• Săptămâna 28

Prin hoinărelile mele am dat de o răstignire veche, de la 1950 ce stătea să cadă. Cum soarele bătea puternic, m-am adăpostit preț de câteva minute la umbra ei. Atunci, am văzut cerul albastru prin inimioarele decupate în tabla ce acoperea răstignirea. Un cadru minunat, în care m-am jucat puțin cu Soarele. Ce nu-mi este clar: inimile sunt simbolul dragostei lui Dumnezeu pentru noi, sau dovada dragostei noastre față de El?

• Săptămâna 29

Imaginea care face obiectul ”fotografiei săptămânii” reprezintă portalul Bisericii de lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Orțița (comuna Oarța de Jos), județul Maramureș. Cândva, localitatea și toată zona Țării Codrului făcea parte din Sălajul istoric. Din decorațiile complexe nu lipsesc crucea, simbolurile solare sau motivul funiei ori cel al spiralei. De asemenea decorul abundă în reprezentări geometrice, meșteșugit sculptate pe stâlpi sau pe grinda de sus. Sigur, sunt multe alte simboluri ascunse, încifrate în lemn, ce așteaptă să fie (re)descoperite.

• Săptămâna 30

Imaginea este surprinsă de pe Meseș, în zare se vede Măgura Șimleului.

• Săptămâna 31

”Caii strălucesc în umbră și nechează în noapte!”

• Săptămâna 32

La orizont, se pot distinge și luminile releelor de pe Meseș.

• Săptămâna 33

O specie de viespe olar (Sceliphron spirifex) atrasă de un boboc de floare de luleaua turcului (Campsis radicans). Sau despre cum se pot adapta la condițiile de mediu, specii care sunt originare din alte zone geografice.

• Săptămâna 34

Întregul ansamblu se află în proces de reabilitare, printr-un proiect derulat de Ambulanța pentru Monumente Sălaj, cu sprijinul Primăriei Benesat.

• Săptămâna 35

Drumul sinuos pare a fi calea pe care ne târâm pașii prin viață. Nu, nu este o cale dreaptă, deși ne-am dori cu toții să fie așa. Sigur, fiecare avem drumul nostru, mai lung sau mai scurt, mai drept sau mai sinuos. Și pentru asta, trebuie să fim recunoscători!

• Săptămâna 36

Într-una din scene, un personaj ce nu pare a fi biblic, judecând după îmbrăcăminte, se luptă cu Îngerul Domnului - Arhanghelul Mihail. Înfățișarea, hainele, duc spre Împăratul Iosif al II-lea, ipoteză avansată de doamna Silvia Marin Barutchief în studiul ”Aproapele de departe, străinul de aproape: între Iosif al II-lea ca pater familias și maghiari ca alteritate nocturnă. teme iconografice într-o biserică transilvană din secolul al XVIII-lea”

• Săptămâna 37

În săptămâna în care la Zalău, a fost marcată aniversarea a 120 de ani de când a fost dezvelită statuia lui Wesselényi Miklós (1796-1850), fotografia săptămânii nu putea fi alta decât una în care să apară această statuie. Profitând și de șantierul din centrul vechi al orașului, m-am putut apropia suficient de mult pentru a surprinde detalii remarcabile, ce dovedesc, încă o dată, măiestria sculptorului - Fadrusz János (1858-1903).

• Săptămâna 38

Revin la una din temele mele preferate - ”Flori arestate”. Nici nu contează că floarea este a unei buruieni... Același contrast dintre Viața și Moarte, aceeași dorință de Libertate!

• Săptămâna 39

Ce aș putea să postez la rubrica ”fotografia săptămânii” decât un decor autumnal? Am văzut unul frumos amenajat în incinta Clubului Sportiv Equitas din Hereclean. Desigur, pisoiul ce privește ostentativ în cealaltă parte, spre boxele cailor, denotă parcă o ușoară nostalgie după vara ce a trecut...

• Săptămâna 40

Păstrarea tradițiilor și a portului popular face parte din identitate locală. Iar faptul că tinerii mai îmbracă costumul popular, fie și doar cu ocazia unor evenimente, nu poate decât să ne bucure.

• Săptămâna 41

Toamna, fluturii sunt din ce în ce mai rari iar florile din ce în ce mai puține. Așa că un astfel de cadru nu are cum să nu te emoționeze. Ne va fi dor de fluturi, de flori, de Soare...

• Săptămâna 42

Sunt zile în care Meseșul se dă în spectacol! Așa s-a întâmplat zilele trecute, când, ceața a învăluit crestele munților Meseș. Și, pe măsură ce Soarele se străduia să împrăștie ceața și norii, copacii desfrunziți își arătau crengile...

• Săptămâna 43

Pe tanti Florica Criste, cunoscut promotor al culturii tradiționale sălăjene, o cunosc de mulți ani. Iar casa muzeu - ”Casa lui Fănuță” este o destinație cunoscută pe traseul caselor tradiționale sălăjene. Au trecut anii și o pandemie peste noi, au fost necazuri și bucurii, iar tanti Florica a rămas în continuare încrezătoare că viitorul va fi unul mai bun. Pe o laiță de lemn, lângă pârâul ce susura la picioarele noastre, tanti Florica mi-a pozat ținând în brațe un tablou ce o reprezintă pe când avea 18 ani. Mai bine de o jumătate de secol s-a scurs de atunci, și lumea, așa cum a cunoscut-o, s-a schimbat radical. Mi-e teamă că nu în bine...

• Săptămâna 44

Undeva, pe dealurile Sălajului, într-o dimineață rece, am dat de aceste ”diamante”. Sunt fructele unui porumbar (Prunus Spinosa) - o specie de arbust ce crește la liziera pădurilor, pe care roua dimineților reci, de început de noiembrie, și-a lăsat amprenta.

• Săptămâna 45

Imaginea este surprinsă undeva, pe Culmea Prisnel, aproape de rezervația ”Moșul și Baba”. De la distanță, ceva m-a atras la această floare de ciulin, pe care umezeala ceții și-a lăsat stropii de rouă. Prin obiectiv am văzut o insectă, o albină. Zgribulită de frig, cu aripile ude, aștepta agățată de floare să iasă Soarele. E clar că nu putea zbura, singura șansă era să aștepte. Doamne, câtă frumusețe ai pus într-o banală floare și într-o minusculă albină!

• Săptămâna 46

Ce-a de a 5-a ediție a festivalului Light On aduce la Cluj-Napoca 10 instalații interesante. Una dintre ele, Aqua Olimpia, a artistului Artur Grykuk (Polonia), amplasată în Parcul Iulius Mall, oferă o experiență unică, la intersecția dintre real și imaginar. E o ”piscină” luminoasă în care te poți ”scufunda”, efectul fiind potențat de sunetele ce imită valurile dar și de luciul apei lacului din apropiere.

• Săptămâna 47

Mi-am dorit mereu să văd Luna, de aproape. Și cum în ultimii ani am ratat vizita la Museum of the Moon - instalația care aduce Luna atât de aproape încât o poți atinge cu mâna, am făcut un efort ca de data aceasta să o văd și eu. Luna a ajuns din nou la Cluj-Napoca în cadrul Festivalului Light On, iar locul ales pentru amplasarea instalației este, poate, cel mai potrivit. Decorul futurist de la The Office, geometria dată de paralelipipedele de sticlă, și prezența Lunii la o scară ce pune foarte bine în evidență detaliile astrului nopții, mă fac să optez pentru această fotografie.

• Săptămâna 48

Străzile Clujului sunt tare fotogenice, mai ales seara. Luminile orașului, combinate cu luminile în mișcare ale mașinilor de pe câte un bulevard, pun foarte bine în evidență clădirile monument istoric. De exemplu, de pe bulevardul 22 Decembrie am surprins această imagine, cu Biserica Sfântul Mihail în fundal. No, așe-i că-i fain la Cluj?

• Săptămâna 49

Ce binecuvântare să ai culmile Meseșului ca scut natural împotriva intemperiilor Naturii! Nu de puține ori, dacă dincolo de Meseș, spre Cluj, e ceață, dincoace, la Zalău e vreme bună. Asta pentru că Meseșul acționează ca o barieră naturală. Și ce frumoase imagini pot fi surprinse, cu ceața învăluind pădurea! Așa s-a întâmplat și zilele trecute, când, într-o zi cu soare la Zalău, ceața a învăluit releele de telecomunicații. Expresivitatea imaginii este potențată de stolul de porumbei, ce-și fac veacul prin cartierul de case de sub Meseș.

• Săptămâna 50

Meșterul zugrav Rus Macovei (sau Macavei) ce-și lasă numele la 1832 în zona proscomidiarului, a reprezentat o scenă din Cartea Apocalipsei, cap.12. ”Și s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveșmântată cu soarele și luna era sub picioarele ei și pe cap purta cunună din douăsprezece stele. Și era însărcinată și striga, chinuindu-se ca să nască. Și alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roșu, având șapte capete și zece coarne, și pe capetele lui, șapte cununi împărătești. Iar coada lui târa a treia parte din stele cerului și le-a aruncat pe pământ. Și balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când îl va naște. Și a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Și copilul ei fu răpit la Dumnezeu și la tronul Lui.”

Este de remarcat reprezentarea fidelă a scenei descrisă de aceste versete biblice, iar faptul că meșterul zugrav a înlocuit Fecioara din Apocalipsă - text încifrat și misterios, cu Fecioara Maria, Maica Domnului - realitate apropiată de înțelegerea lui, dovedește că uneori, aceștia se abăteau voit de la canoane.

Scena este una inedită pentru Sălaj, este de văzut dacă scene similare se vor mai găsi prin bisericile de lemn din țară.

• Săptămâna 51

Pentru penultima săptămână a anului 2022, am ales o fotografie ce ilustrează curgerea implacabilă a timpului pe de o parte, dar și nevoia noastră a oamenilor de a ne agăța de trecut prin intermediul amintirilor. Ce poate fi mai emoționant decât imaginea în care doamna Rozalia Bancea, din Vădurele, ține un tablou vechi, cu fotografii de familie?

• Săptămâna 52

Aveam mai multe variante de ”fotografia săptămânii” pentru ultima săptămână a anului 2022. Însă, consider că aceasta este cea mai reprezentativă pentru ceea ce a însemnat acest an pentru mine. Și pentru ceea ce aș vrea să fie Anul Nou. NIHIL SINE DEO!