Azi, 15 februarie 2022, s-a sărbătorit în (aproape) toate școlile, fix la ora 11.00, Ziua Națională a Lecturii. Salutară inițiativa Ministerului, nimic de zis. Așa cum se precizează în adresa remisă unităților de învățământ, "doar 6,2% dintre cetățeni cumpără cel puțin o carte pe an". Ceea ce este foarte grav. Câți dintre aceștia sunt elevi, este greu de estimat. Am participat și eu, ca unul care consideră că elevii nu înțeleg matematica și pentru că nu citesc, la activitățile școlii mele. Încă o dată s-a dovedit că API știe să facă activități frumoase, inedite, atractive. Îi felicit public pe toți colegii mei implicați!
Am considerat întotdeauna că este extrem de important să citești pentru a-ți dezvolta diferite competențe cognitive. E clar, una dintre cauzele analfabetismului funcțional este lipsa lecturii. Nu vorbim aici de cititul (în fugă) a fluxului de pe rețelele de socializare și nici citirea (atunci când are loc) a enunțului unei probleme. Vorbim de cititul unei cărți, de plăcerea de a citi. De ce nu mai citesc tinerii astăzi? Greu de spus. Nu cred că doar școala e vinovată de această situație, deși, să recunoaștem, are și ea partea ei de vină. Unii vor spune că totuși tinerii citesc, doar că preferă să o facă prin intermediul device-urilor. Celor care au această părere le sugerez cartea "Demența digitală" a lui Manfred Spitzer, o analiză realistă a modului în care noile tehnologii ne tulbura mintea. Alții vor găsi tot felul de scuze pentru lipsa apetitului pentru lectură al tinerilor (dar și a adulților): prețul piperat al cărților, lipsa librăriilor etc. Fenomenul e mult prea complex pentru a-l dezbate aici.
Ca unul căruia îi place să citească, le-am recomandat mereu elevilor mei să se aplece spre lectură. Chiar mă bucura când, în câte o oră de matematică, văd elevi citind pe furiș. Le dau pace, mai important decât problemele mele de matematică e faptul că citesc. Și ca mine sunt mulți alți colegi profesori. E necesar ca tinerii să citească, asta contribuie la dezvoltarea abilităților de comunicare, la formarea unei opinii corecte despre societatea în care trăim și, cel mai important, la combaterea fake-news-ului care pare să ne copleșească. Un tânăr citit va fi (mai) greu de manipulat.
Alături de colegii mei profesori, am participat de-a lungul anilor la activități și proiecte educative ce au avut ca scop promovarea lecturii în rândul tinerilor. Am încercat, atât cât ne-am priceput, să "ieșim din cutie", să organizăm activități nonformale, să fim creativi, spontani, chiar persuasivi uneori. Nu de puține ori, atunci când timpul îmi permite (totuși predau o disciplină de Bac), le citesc elevilor poezii, fragmente literare, sau fragmente din cărțile de popularizare a științei. Îmi amintesc cu plăcere de unele activități derulate sub genericul "Zilei Internaționale a Cititului Împeună". Dar, de fiecare dată, am desfășurat aceste activități din proprie inițiativă, neconstrânși și necondiționați de cineva.
Cu tot respectul pentru inițiativa ministerului de a institui o zi națională a lecturii, nu cred că printr-o măsură "heirupistă" se poate rezolva ceva. De ce spun măsură heirupistă? Păi ce rost are să institui o zi națională când nu demult am avut o zi internațională dedicată lecturii : Ziua Internațională a Cititului Împreună. Zi marcată prin activități faine de multe școli. Cum se poate numi măsură dispusă de ordin: "programul se va modifica astfel încât la ora 11.00 și 14.00 indiferent de disciplina prevăzută în orar, cadrul didactic va organiza la clasa unde este prezent activități de lectură la care să participe toți preșcolarii și elevii."? Nu-i poți spune altfel decât măsură "heirupistă". Ce să mai zici că formularea (am redat-o exact ca în ordin) e confuză. La ora 11.00 fix? Păi în licee e mijlocul pauzei mari, stimați oficiali. Iar la 14.00 fix, cei mai mulți elevi pleacă acasă! O fi fost o eroare de redactare, nu-mi pot imagina că cineva din minister nu cunoaște aceste aspecte. E ca pe vremuri, pe șantierele patriei: muncitorii se încurajau cărând greutăți și mutându-le dintr-o parte în alta strigând "Hei-Rup! Hei-Rup!".
Cum să citești la oră fixă? Și după aceea? Și diseară înainte de culcare, și mâine? Mai citim la anul pe 15 februarie, fix la 11.00? E absurd! Ce demonstrăm cu instituirea acestei Zi Naționale a Lecturii? Că noi suntem români și că musai să avem și noi o zi, a noastră, o zi națională? Nu așa se face educație, nu așa îi atragi pe tineri spre lectură. Cel puțin eu așa cred.
Prin activitățile de astăzi, organizate cu multă dăruire, sunt convins de asta, de învățători și profesori, nu rezolvăm problema lipsei de lectură a tinerilor. Desigur, trebuie să începem de undeva, și poate că acesta e începutul. Dar dacă nu vom continua să-i atragem pe tineri spre lectură, nu vom rezolva nimic. Specialiștii din domeniul educației ar trebui, pe baza unor studii aprofundate, să identifice cauzele problemei și să propună măsuri concrete, cunatificabile, de rezolvare a acesteia. Altfel e doar "hei-rup". Am mai bifat încă o activitate.