Matematica este, pentru cei mai mulți, o adevărată piatră de moară. Este considerată a fi o disciplină grea de către cei mai mulți dintre elevii de azi. Ar fi multe de spus pe marginea acestui subiect, poate vom reveni. Poate că exemplele de bună practică ar putea schimba puțin percepția asupra disciplinei numită, pe bună dreptate, ”regina științei”. În timp ce sute de mii de elevi lenevesc la propriu în vacanța de vară, lăsându-și mintea să lâncezească, sau ocupându-se cu tot felul de nimicuri, la Șimleu Silvaniei, un profesor pensionar de 85 de ani studiază matematica. Și nu o face la nivel elementar ci este preocupat de rezolvarea unei probleme ce ține de istoria multimilenară a matematicii.
Profesorul Varga Lajos Ludovic are nu mai puțin de 22 de ani de când s-a pensionat. la cei 85 de ani pe care-i are și pe care nu-i arată, este de o vivacitate greu de imaginat. Nu numai că-și menține trupul sănătos prin muncă fizică, dar își menține și creierul sănătos prin muncă intelectuală. Plus că nu și-a pierdut simțul umorului. De exemplu, când l-am întrebat ce vârstă are mi-a răspuns șugubăț: ”sunt cu o zi mai tânăr decât Hristos și cu 1936 de ani mai bătrân decât El”.
S-a născut la 24 decembrie 1936 în Camăr (Kémer în limba maghiară), o localitate din vestul județului Sălaj, situată la aproximativ 30 km de Șimleu Silvaniei. Studiile liceale le face la Zalău, între anii 1950-1954, la Liceul nr.2, devenit ulterior din 1953 Școala Medie ”Ady Endre”. Este vorba despre liceul cu predare în limba maghiară, continuatorul fostului Colegiu Reformat ”Wesselényi”, care din 1960 s-a unit cu Școala Medie ”Simion Bărnuțiu” (liceul românesc). Astăzi vorbim de Colegiul Național ”Silvania” Zalău. În anul 1958 este absolvent al Universității din Cluj-Napoca, având specialitate matematică-fizică. Până la pensionare, a fost profesor de matematică-fizică la liceul teoretic din Șimleu-Silvaniei, astăzi Colegiul Național ”Simion Bărnuțiu”.
L-am cunoscut zilele trecute pe domnul profesor Varga Lajos Ludovic. Deși toate studiile le-a făcut doar în limba maghiară, vorbește cursiv limba română și, ceea ce este important, reușește să se exprime coerent, în termeni matematici. Am vrut să-l cunosc personal în urma unei postări a neobositului jurnalist șimleuan, profesorul Marin Ștefan. Într-o postare pe populara rețea de socializare, se făcea referire la Postulatul 5 al lui Euclid. Acesta nu este decât celebra Axiomă a paralelelor, punctul de plecare spre geometriile neeuclidiene studiate de mari matematicieni ca și Gauss, Lobacevki, Bolyai sau Riemann.
Domnul profesor a avut amabilitatea de a mă aștepta la intrarea în cartierul Brădet din Șimleu-Silvaniei. M-a condus în apartamentul unde locuiește singur. Masa din sufragerie, cu privire spre Măgura Șimleului, era plină de cărți și de foi scrise de mână. Am zâmbit. Da, așa arată masa de lucru a unui matematician. Când am vorbit la telefon cu dumnealui mi-a spus: ”un matematician are nevoie de trei lucruri: o foaie de hârtie, un pix și...minte.” Aici, pe masa de lucru a profesorului am regăsit instrumentele necesare. Jucând rolul de învățăcel, mi-am adus și eu de acasă hârtie și pix. Cât despre minte...m-am bazat pe mintea extrem de ageră din fața mea.
Au urmat 4 ore în care nu m-am plictisit deloc. Parcă asistam la un seminar din facultate. Vorbind cursiv limba română, făcând uneori eforturi să-și găsească cuvintele potrivite, profesorul Varga m-a purtat prin istoria matematicii, începând cu Euclid, trecând pe la clasicii Bolyai-Lobacevski și negreșit pe la Hilbert, cel care a axiomatizat geometria.
