Am asistat duminică, 23 octombrie 2016, pe o zi superbă de toamnă, la un eveniment cu totul și cu totul special. N-a fost unul protocolar, oficial, plin de discursuri și alte formalisme. A fost un eveniment simplu, plin de suflet și pasiune. Un eveniment cum de mult nu am mai văzut pe la noi. La Brebi, la doi pași de Porta Praetoria a complexului arheologic Porolissum, la doi pași de Măgura Moigradului, acolo unde dacii liberi aveau cetatea Porolisso, s-a deschis publicului o casă veche recent renovată. O casă ce a primit un nume frumos și plin de înțelesuri: Cerdacul cu Lavandă.
![]()
Pe Simona Marincean am cunoscut-o în această vară, când am dat de cultura ei de lavandă tocmai la Perii Vadului, la capătul județului. Încă de atunci mi-am dat seama cât de multă pasiune pune în ceea ce face. Iar oamenii cu adevărat pasionați de ceva sunt cei mai frumoși. Ei bine, înfruntând toate greutățile (despre care nu vreau să vorbesc aici), luptându-se uneori cu prejudecățile oamenilor, cu suspiciunea și neîncrederea lor, Simona a demonstrat tuturor că este un caracter puternic, că știe ce vrea. A reușit imposibilul: să transforme o casă veche, în stare de precolaps, într-una plină de personalitate. Practic a readus la viață și a pus în valoare casa și zeci de obiecte vechi, pe care omul modern le-ar considera nefolositoare și le-ar fi aruncat demult.
Cele două camere ale casei le-a transformat după sufletul ei, aducând puțin din esotericul unor lumi cu care Simona este familiară. Căci, anii în care a activat în domeniul turistic într-una din regiunile Europei cu cea mai mare concentrație de turiști - Provence din sudul Franței - se simt în decorurile pe care ea le-a ales pentru căsuța ei din Brebi. Aici, în cele două camere vor fi atelierul și magazinul ei, trebuie spus că Simona înceracă să dezvolte o afacere cu produse pe bază de lavandă. De fapt, afacerea există, brandul ”La Lavande” este unul cunoscut. Corect ar fi să spunem că prin acest nou concept, ”Cerdacul cu Lavandă”, afacerea ei ea un nou avânt, ia o altă direcție în care va îmbina arta producerii de produse hand-made cu ideea de agroturism.
![]()
![]()
Denumirea casei și de fapt a acestui nou concept, este explicat de Simona: ”Am vrut să-i spun prispa cu lavandă, vrând să pun în evidență prispa casei. Cineva care mi-a văzut casa înainte de renovare a exclamat: Ce frumos cerdac! Chiar dacă denumirea nu este proprie acestor locuri, mi-a plăcut, poate și jocului de cuvinte care se pot face. Cerdac - adică Cer și Dac, sau altfel spus Dacul din Cer. Aici, aproape de obiectivele istorice de la Porolissum și Moigrad, nu se putea un nume mai frumos.”
![]()
![]()
Atmosfera de la evenimentul pus în scenă de Simona cu ajutorul prietenelor ei, eveniment intitulat ”Deschiderea Porților Albastre” a fost una ce merită povestită. Nimic protocolar, nimic de fațadă. Aveam o idee vagă, povestisem cu Simona pe tema asta de câteva ori, încercând să o ajut fie și cu câteva idei. Am fost cu două săptămâni mai devreme când încă era șantier acolo. Îmi imaginam că ea va lua cuvântul, că va explica conceptul, că va prezenta casa. Apoi altcineva va vorbi despre ea...adică îmi imaginam cum decurg de regulă astfel de evenimente. Când colo, atmosferă degajată, lume venită de peste tot, care discută, privește minunățiile făcute de Simona, gustă din bunătățile oferite, ascută muzică bună sau pur și simplu se bucură de o zi frumoasă cu soare.
![]()
![]()
Am intrat să vad casa și am fost uimit de felul în care arată. Peste tot lucruri care amintesc de lavandă, tot felul de obiecte de decor, majoritatea vopsite în mov. Până și un aparat de radio vechi de pe un dulap cu uși decorate cu flori de lavandă a fost și el vopsit în mov. Nu e nimic strident, deși recunosc, ai uneori impresia de prea mult mov, de prea mult albastru. Însă nu se depășește acea limită a suportabilului.
![]()
![]()
În camera de la drum, acolo unde e și micul stand cu produsele pe bază de lavandă, doi tineri atrag atenția. Ea - Paula Fleschin pictează aproape de geam; el - Andrei Blaj cântă la chitară. Se armonizează perfect, cântecul abia șoptit parcă curge prin mâna Paulei pe obiectele pe care le decorează cu flori de lavandă. Am stat minute bune și i-am privit, Doamne ce frumos a fost! Am fost trezit din visare de zumzetul din jur, atunci am realizat că în jur sunt mulți oameni curioși să vadă casa, dornici să cumpere câte ceva din produsele Simonei. Ies în curte, nu înainte de a vedea câteva tablouri pictate de Attila, un băiat cu autism care a găsit un mod de exprimare în artă. Ies printre oameni veniți din Zalău, din Cluj, chiar și din București care cum intră în casă exclamă: ”Ce frumos!” - aceștia sunt de dincolo de Carpați sau ”Foarte fain!” - ăștia-s ardeleni de-ai noștri.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
În curte, la soare, câteva grupuri socializează pe bune. Adică stau de vorbă, și câte n-au oamenii de poevestit. Mai ales într-o atmosferă atât de relaxantă. E totuși o liniște, poate dată și de căldura cu care Soarele te învăluie. Șura, tipic țărănească, cu un grajd la un capăt și cu o cămară la celălalt, cu porți mari de lemn, decorate prin decupare în partea de sus este un alt punct de atracție al evenimentului. Porțile sunt vopsite, ați ghicit deja - în albastru, pardon în mov. ”Aha, deci de aici denumirea Deschiderea Porților Albastre” - mi-am zis întrând în șură. Aici, un decor superb dat de mulțimea obiectelor de tot felul ce atârnă pe pereți, de laița acoperită pe jumătate cu un decor interesant, de sacii de iută întinși în valuri deasupra, de nișa din peretele din spate în care sta un opaiț și mai ales de masa încărcată cu tot felul de bunătăți: cafea, ceai cu lavandă, prăjiturele cu lavandă.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Iar expoziția de fotografie mi-a captat atenția minute bune. Printurile, de mari dimensiuni, agățate cu cleme de rufe pe o panglică (mov!), spun povestea ”de dinainte” și ”de după”. Simona a les un mod interesant de a arata celor care au onorat-o cu prezența și i-au trecut pragul, ce a reușit să facă în doar două luni.
![]()
”Cerdacul cu Lavandă” - conceptul Simonei Marincean se vrea a fi, dinclo de atelierul și magazinul cu produse pe bază de lavandă, un obiectiv turistic pe harta județului Sălaj. Sau mai precis, se vrea a deveni în timp o pensiune agro-turistică, un punct de plecare al potențialilor turiști spre vizitarea zonei. Din acest punct de vedere, locația este una privilegiată. Foarte aproape de Cerdac sunt câteva obiective turistice importante ale județului. Ideea Simonei e simplă, vrea să aducă turiști cărora să le umple timpul 5 zile. Simona Măricean: ”Mulți se întreabă ce putem noi să propunem pentru un sejur de 7 zile, din care două sunt drumul dus și întors. Ca ideea de sejur, eu am făcut o propunere rapudă: o zi la Castru, o zi la Grădina Botanică din Jibou, o zi la Grădina Zmeilor, o zi descoperă bisericile de lemn din comuna Creaca și o zi la Cerdac cu diferite activități. Am turiști care vor să închirieze căsuța cu totul și care vor să-i duc să descopere împrejurimile, să îi duc dimineața la vecinul Dorel la muls vaca, să-și aducă ei laptele.” Însă pentru asta Simona trebuie să încerce să acceseze fonduri europene pentru a-și transforma șura în agropensiune. Are un sprijin în consultanții de la Cluj, Nicoleta Clapa și Ioana Bârjac - prin firma AMA STRUCTURAL CONSULT. Și mai mizează pe limbile străine pe care le știe (franceză, italiană, germană, engleză, spaniolă și ceva rusă).
![]()
![]()
Așa că nu trebuie să ne mire faptul că în viitorul nu prea îndepărtat vom auzi de Cerdacul cu Lavandă ca pol de atracție turistică în Sălaj. Eu personal, cred în acest proiect!
![]()
![]()
![]()
Pe Simona Marincean am cunoscut-o în această vară, când am dat de cultura ei de lavandă tocmai la Perii Vadului, la capătul județului. Încă de atunci mi-am dat seama cât de multă pasiune pune în ceea ce face. Iar oamenii cu adevărat pasionați de ceva sunt cei mai frumoși. Ei bine, înfruntând toate greutățile (despre care nu vreau să vorbesc aici), luptându-se uneori cu prejudecățile oamenilor, cu suspiciunea și neîncrederea lor, Simona a demonstrat tuturor că este un caracter puternic, că știe ce vrea. A reușit imposibilul: să transforme o casă veche, în stare de precolaps, într-una plină de personalitate. Practic a readus la viață și a pus în valoare casa și zeci de obiecte vechi, pe care omul modern le-ar considera nefolositoare și le-ar fi aruncat demult.
Cele două camere ale casei le-a transformat după sufletul ei, aducând puțin din esotericul unor lumi cu care Simona este familiară. Căci, anii în care a activat în domeniul turistic într-una din regiunile Europei cu cea mai mare concentrație de turiști - Provence din sudul Franței - se simt în decorurile pe care ea le-a ales pentru căsuța ei din Brebi. Aici, în cele două camere vor fi atelierul și magazinul ei, trebuie spus că Simona înceracă să dezvolte o afacere cu produse pe bază de lavandă. De fapt, afacerea există, brandul ”La Lavande” este unul cunoscut. Corect ar fi să spunem că prin acest nou concept, ”Cerdacul cu Lavandă”, afacerea ei ea un nou avânt, ia o altă direcție în care va îmbina arta producerii de produse hand-made cu ideea de agroturism.
Denumirea casei și de fapt a acestui nou concept, este explicat de Simona: ”Am vrut să-i spun prispa cu lavandă, vrând să pun în evidență prispa casei. Cineva care mi-a văzut casa înainte de renovare a exclamat: Ce frumos cerdac! Chiar dacă denumirea nu este proprie acestor locuri, mi-a plăcut, poate și jocului de cuvinte care se pot face. Cerdac - adică Cer și Dac, sau altfel spus Dacul din Cer. Aici, aproape de obiectivele istorice de la Porolissum și Moigrad, nu se putea un nume mai frumos.”
Atmosfera de la evenimentul pus în scenă de Simona cu ajutorul prietenelor ei, eveniment intitulat ”Deschiderea Porților Albastre” a fost una ce merită povestită. Nimic protocolar, nimic de fațadă. Aveam o idee vagă, povestisem cu Simona pe tema asta de câteva ori, încercând să o ajut fie și cu câteva idei. Am fost cu două săptămâni mai devreme când încă era șantier acolo. Îmi imaginam că ea va lua cuvântul, că va explica conceptul, că va prezenta casa. Apoi altcineva va vorbi despre ea...adică îmi imaginam cum decurg de regulă astfel de evenimente. Când colo, atmosferă degajată, lume venită de peste tot, care discută, privește minunățiile făcute de Simona, gustă din bunătățile oferite, ascută muzică bună sau pur și simplu se bucură de o zi frumoasă cu soare.
În camera de la drum, acolo unde e și micul stand cu produsele pe bază de lavandă, doi tineri atrag atenția. Ea - Paula Fleschin pictează aproape de geam; el - Andrei Blaj cântă la chitară. Se armonizează perfect, cântecul abia șoptit parcă curge prin mâna Paulei pe obiectele pe care le decorează cu flori de lavandă. Am stat minute bune și i-am privit, Doamne ce frumos a fost! Am fost trezit din visare de zumzetul din jur, atunci am realizat că în jur sunt mulți oameni curioși să vadă casa, dornici să cumpere câte ceva din produsele Simonei. Ies în curte, nu înainte de a vedea câteva tablouri pictate de Attila, un băiat cu autism care a găsit un mod de exprimare în artă. Ies printre oameni veniți din Zalău, din Cluj, chiar și din București care cum intră în casă exclamă: ”Ce frumos!” - aceștia sunt de dincolo de Carpați sau ”Foarte fain!” - ăștia-s ardeleni de-ai noștri.
În curte, la soare, câteva grupuri socializează pe bune. Adică stau de vorbă, și câte n-au oamenii de poevestit. Mai ales într-o atmosferă atât de relaxantă. E totuși o liniște, poate dată și de căldura cu care Soarele te învăluie. Șura, tipic țărănească, cu un grajd la un capăt și cu o cămară la celălalt, cu porți mari de lemn, decorate prin decupare în partea de sus este un alt punct de atracție al evenimentului. Porțile sunt vopsite, ați ghicit deja - în albastru, pardon în mov. ”Aha, deci de aici denumirea Deschiderea Porților Albastre” - mi-am zis întrând în șură. Aici, un decor superb dat de mulțimea obiectelor de tot felul ce atârnă pe pereți, de laița acoperită pe jumătate cu un decor interesant, de sacii de iută întinși în valuri deasupra, de nișa din peretele din spate în care sta un opaiț și mai ales de masa încărcată cu tot felul de bunătăți: cafea, ceai cu lavandă, prăjiturele cu lavandă.
Iar expoziția de fotografie mi-a captat atenția minute bune. Printurile, de mari dimensiuni, agățate cu cleme de rufe pe o panglică (mov!), spun povestea ”de dinainte” și ”de după”. Simona a les un mod interesant de a arata celor care au onorat-o cu prezența și i-au trecut pragul, ce a reușit să facă în doar două luni.
”Cerdacul cu Lavandă” - conceptul Simonei Marincean se vrea a fi, dinclo de atelierul și magazinul cu produse pe bază de lavandă, un obiectiv turistic pe harta județului Sălaj. Sau mai precis, se vrea a deveni în timp o pensiune agro-turistică, un punct de plecare al potențialilor turiști spre vizitarea zonei. Din acest punct de vedere, locația este una privilegiată. Foarte aproape de Cerdac sunt câteva obiective turistice importante ale județului. Ideea Simonei e simplă, vrea să aducă turiști cărora să le umple timpul 5 zile. Simona Măricean: ”Mulți se întreabă ce putem noi să propunem pentru un sejur de 7 zile, din care două sunt drumul dus și întors. Ca ideea de sejur, eu am făcut o propunere rapudă: o zi la Castru, o zi la Grădina Botanică din Jibou, o zi la Grădina Zmeilor, o zi descoperă bisericile de lemn din comuna Creaca și o zi la Cerdac cu diferite activități. Am turiști care vor să închirieze căsuța cu totul și care vor să-i duc să descopere împrejurimile, să îi duc dimineața la vecinul Dorel la muls vaca, să-și aducă ei laptele.” Însă pentru asta Simona trebuie să încerce să acceseze fonduri europene pentru a-și transforma șura în agropensiune. Are un sprijin în consultanții de la Cluj, Nicoleta Clapa și Ioana Bârjac - prin firma AMA STRUCTURAL CONSULT. Și mai mizează pe limbile străine pe care le știe (franceză, italiană, germană, engleză, spaniolă și ceva rusă).
Așa că nu trebuie să ne mire faptul că în viitorul nu prea îndepărtat vom auzi de Cerdacul cu Lavandă ca pol de atracție turistică în Sălaj. Eu personal, cred în acest proiect!
