Acum exact un an, costumul popular sălăjean autentic, de pe Valea Barcăului, începea o lungă călătorie ce avea să-l ducă ”peste mări şi ţări” până departe, în Argentina. Nu știu dacă este unica călătorie de acest fel, poate mai sunt costume populare tradiționale sălăjene răsfirate în cele patru zări. Însă această călătorie la care ne referim în cele ce urmează are câteva particularități. În primul rând, călătoria începută din curtea Muzeului de Artă Populară Ligia Alexandra Bodea din Iaz, s-a vrut a fi un mod inedit de promovare a valorilor populare sălăjene. Iar dintre aceste valori, costumul popular tradiţional este poate cel mai vizibil. Acest costum bărbătesc format dintr-o pereche de ”gaci largi şi o cămaşă cu fiolcaşi”, nu a călătorit ascuns într-un bagaj, ci ca îmbrăcăminte a globetrotter-ului Mirel Magop.
![]()
Despre Mirel Magop, el însuşi un promotor al României în lume, s-a scris destul de mult. Celebra lui călătorie prin care a refăcut drumul lui Badea Cârţan, pe jos, până la Roma, a ţinut capul de afiş al presei româneşti în 2013. Peste tot pe unde merge, Mirel duce cu el tricolorul românesc, afişat cu mândrie pe rucsacul său. Însă de data aceasta, Mirel Magop a dus promovarea valorilor româneşti la un alt nivel. Şi-a propus nici mai mult nici mai puţin decât să promoveze costumul popular românesc în noua lui aventură, în încercarea de a ajunge la Capătul Lumii. Proiectul numit ”De la NordKapp la Capul Horn”, sprijinit financiar de către compania Lindab, a căpătat un nou scop, un nou rost. Mirel vroia ca prin acestă călătorie să ducă cu el un costum popular românesc pe care să-l îmbrace cu diferite ocazii mai mult sau mai puţin festive. Şi cum în perioada în care se pregătea de plecare, era în căutarea unui astfel de costum, din Sălaj i s-a întins o mână de ajutor. Ligia Alexandra Bodea, tânăra colecţionară din Iaz, comuna Plopiş, cea care are în colecţia sa zeci de costume populare pe care şi le-ar dori orice muzeu etnografic, a făcut un gest nobil. I-a dat lui Mirel Magop un costum sălăjean din colecţia sa.
Ligia Alexandra Bodea: ”Am acceptat cu plăcere inițiativa lui Mirel Magop de a duce cu el un costum popular specific zonei etnografice Valea Barcăului, mai precis din localitatea Iaz, de a-l promova de câte ori va avea ocazia, de a-l îmbrăca. Odată cu acest costum, el promovează zona noastră folclorică cu toate frumusețile pe care le deține acest tărâm minunat, binecuvântat de Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Mirel și așteptăm să se întoarcă din călătoria sa tot la Muzeul de Artă Populară ”Ligia Alexandra Bodea” din iaz, locul de unde a început călătoria sa în urmă cu un an de zile.”
Mirel Magop putea să-și înceapă călătoria de oriunde. A ales să o facă din Sălaj, ceea ce pentru noi sălăjenii e un motiv de mândrie. După ce a vizitat Grădina Botanică ”Vasile Fati” din Jibou, acolo unde gazdă i-a fost omul de cultură Györfi Déak György, a venit la Zalău unde a fost găzduit de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. În seara zilei de 25 martie 2015, a fost în studioul Sălăjeanul TV în emisiunea jurnalistului Adrian Lungu.
![]()
Iată ce spune Adrian Lungu despre această insolită întâlnire: ”Libertate și fericire, asta am simțit eu în omul Mirel Magop sau Badea Cârțan 2013, așa cum i se spune omului care a pornit pe jos spre cele mai îndepărtate colțuri ale Pământului. Unii spun că e nebun, dar eu cred că MIrel suferă de cea mai ”frumoasă” boală de pe pământ, o boală care îl face fericit în prezența altor oameni, atunci când pornește la drum sau pur și simplu la răsăritul soarelui într-o dimineață răcoroasă de primăvară ce îl prinde numai Dumnezeu știe pe unde. Am avut ocazia să îl cunosc pe Mirel Magop prin intermediul profesorului Mirel Matyas, înainte cu câteva zile să pornească spre cel mai sudic punct de pe Pământ având asupra sa un costum popular primit în dar de la tânăra Ligia Bodea. A fost suficient să-mi dau seama că oamenii care îl întâlnesc pe Badea Cârțan al zilelor noastre au ce învăța de la acest om. În primul rând trebuie să învățăm de la Mirel Magop că viața noastră nu ar trebui să se rezume doar la bani, la palate, la mașini, la mâncare, la a trage cu ochiul în ograda celuilalt sau la a ne întreba cum naiba a reușit vecinul sau directorul. Nu. De la Mirel Magop trebuie să învățăm că viața trebuie să fie frumoasă și simplă, așa cum este ea. De ce? Pentru că este prea scurtă și trebuie trăită din plin.”
![]()
![]()
Mirel avea să pornească din Iaz, îmbrăcat în costumul primit de la Ligia Bodea. În ciuda vremii capricioase a începutului de primăvară, ducea cu el omenia și ospitalitatea specifică acestui colț de Sălaj. Iată cum descrie el debutul acestei aventuri într-o filă de jurnal: ”30 martie 2015. Sâmbătă am plecat. Am început să-mi lecuiesc mâncărimea de tălpi cu scărpinături de asfalt! Gazdele mele din Iaz, domnul Bodea și fiica sa Ligia Alexandra Bodea (personajul principal din ultimele zile) au vrut să mă ducă pănă la graniță. La Aleșd am coborât la o cafea. Am simțit în aer CHEMAREA și i-am rugat să mă lase acolo. Nu știu ce au au înțeles, dar m-au lăsat! Am mers fericit vreo cinci kilometri, apoi am campat. Prima dată după numaiștiucât timp. Cortul (Byty) mai păstra frunze de la ultima campare. Am avut probleme în a deschide fermoarul cortului. În cele din urmă, bătrânul meu prieten m-a iertat că l-am neglijat și m-a primit înăuntru. Prima seară, primii fiori! A doua zi, după ce m-am plictisit de mers, fac cu mâna la mașini. În cele din urmă, oprește cineva și-mi spune: - Dacă ai bani, te duc la Oradea! - 1o lei vă ajunge? - Bine! Între timp, după ce-mi desfășor bagajele pe bancheta din spate...- Oooo, dar tu ocupi locuri pentru două persoane! - Ok..vă dau mai mult! Până la urmă, i-am dat 13 lei, atât mai aveam mărunt prin buzunar...Autostop în România!”
![]()
![]()
A urmat apoi o listă lungă de orașe europene din Ungaria, Slovacia, Austria, Italia, Franța, Spania. Intenția lui Mirel era aceea de a trece prin comunitățile de români, așa că a coborât de-a lungul graniței prin satele românești din Ungaria. Mirel Magop: ”După ieșirea din România am trecut prin satul românesc de la graniță Mehkerek (Micherechi)...Mi s-a părut corect ca steagul românesc să fluture alături de cel unguresc. Așa ceva nu prea am văzut prin satele majoritar ungurești de la noi. Poate cineva să mă contrazică?. Ajuns la cârciuma din centru, m-am chinuit un pic că nu știam în ce limbă să cer o cafea...m-au înțeles până la urmă și apoi m-au întrebat de unde sunt. - No...păi dacă iești din România, vorovește româneșce că doar suntem rumâni. După cafea, mi-am luat bagajele și am plecat spre Gyula...Pe drum am întâlnit un bazar. Doi bătrâni vorbeau: - No, ce-o fi având ăsta de vânzare? - Nu vinde nimic, aista îi unu din ăi de umblă nebuni prin lumi!”
La Szeged urma să se întâlnească cu consulul României, domnul Fodoreanu - de origini sălăjean. N-a fost să fie, a luat-o spre nord și după ce a trecut de Budapesta a urmat cursul Dunării până la granița cu Slovacia trecând prin Vac, locul pe unde a trecut și Badea Cârțan, vizitându-i pe memorandiști. În Slovacia a vrut să ajungă neapărat la Zvolen, la cimitirul românesc, unde sunt înhumați eroii români căzuți în luptele celui de-al Doilea Război Mondial. Într-n gest de profund patriotism, Mirel Magop a aprins candele în memoria acestora. Aici a avut ocazia pentru prima dată să îmbrace costumul popular sălăjean. Momentul a coincis cu Ziua Sfintelor Paște. În loc de biserică a avut altarul de marmură al monumentului eroilor români.
![]()
![]()
![]()
A coborât prin Austria spre Viena. Aici era deja cunoscut din mai vechile lui călătorii. Comunitatea de români din partidul Româncelor și Românilor din Austria l-au primit cu brațele deschise. A îmbrăcat din nou costumul popular și, simbolic a dăruit conaționalilor săi tricolorul românesc.
![]()
![]()
Traversează Dolomiții și ia Italia la pas. La Bologna, este primit la Consulatul României. Și-a pus hainele de sărbătoare, adică costumul popular de pe Valea Barcăului și s-a fotografiat, ca orice român cu dor de casă, alături de tricolor.
![]()
![]()
![]()
Traversează Dolomiții și ia Italia la pas. La Bologna, este primit la Consulatul României. Și-a pus hainele de sărbătoare, adică costumul popular de pe Valea Barcăului și s-a fotografiat, ca orice român cu dor de casă, alături de tricolor.
La Roma a ajuns exact când era în plină desfășurare festivalul Festa dei Popoli. De aici are cele mai multe poze îmbrăcat în costumul popular. E şi normal, la un astfel de festival participă reprezentanți ai diferitelor minorități etnice care locuiesc în peninsulă, iar fiecare dintre acestea își etalează printre altele și costumele populare specifice. O ocazie bună pentru Mirel de a poza în costumul românesc de pe Valea Barcăului. Pozele făcute împreună cu reprezentanții țărilor din America Latină aveau să prefigureze vizitele sale în aceste țări.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Coboară în ”cizmă” până în Sicilia, unde își vizitează băiatul, pe Claudiu. O ia din nou la pas, urmând să ajungă la Madrid, acolo de unde avea să ia avionul spre Brazilia. La Madrid este ajutat de membri ai comunității românești: de doamna Nicoleta Boranda - ce deține agenția de turism Viajez Cazare și de familia Ruxandra și Ciprian Ulici Focsa - proprietarii restaurantului cu specific românesc ”Acasă”. este primit și la Ambasada României la Madrid unde își etalează din nou costumul primit de la Ligia Bodea.
![]()
![]()
![]()
Pe 1 septembrie 2015, cu ajutorul companiei Lindab, ia avionul spre Rio de Janeiro. Este pentru prim dată când ajunge pe continentul sud-american. În rucsac are costumul popular autentic. După atâtea mii de kilometri, prin frig și ploaie, prin soarele arzător al verii, costumul a început să capete pete. pe de altă parte, stând mai tot timpul în rucsac, șifonat printre alte haine, nu putea fi îmbrăcat oriunde. Și cum în rucsac numai un fier de călcat nu era, costumul aproape că a devenit inutilizabil.
Îl cunosc pe Mirel Magop destul de bine. Ca orice călător, are și el ”toanele” lui. Dar numai de lipsă de patriotism nu poate fi acuzat. Iar ca orice patriot, știe să respecte valorile țării sale. Așa că nu poate accepta ideea ca un costum popular autentic, valoros fie și doar prin vechimea acestuia, să zacă uitat, mototolit în rucsac. E mai mult decât un sacrilegiu. Cu părere de rău, decide să se despartă de costum și o face în cel mai frumos mod cu putință. Dăruiește costumul consulului României la Mendoza (Argentina), excelenței sale domnului Viorel Chirca Otaviano. Iată cum își amintește Mirel acest episod: ”Pentru mine rămâne importantă trecerea mea prin Mendoza mai ales prin faptul că, în sfârșit, am găsit varianta sud-americană a camping-gazului...deci eu, Claudiu și cu Dingo avem bucătărieeeee! Domnul Viorel Chirca a venit în Argentina la o lună după ce am venit eu pe lume...Deși plecat de mulți ani, păstrează legătura cu România, vorbește limba română impecabil, la fel și soția dumnealui, deși este armeancă. Am fost plăcut surprins, ca în bibliotecă și pe biroul de la consulat să văd cărți cu autori români.”
Referitor la costum, Mirel notează în jurnalul său: ”Costumul nu mi se potrivește și basta. Apoi e greu de întreținut...când l-am îmbrăcat ultima oară la Ambasada din Buenos Aires era șifonat rău de mi-a fost rușine. După numeroase ploi ce le-am prins, au apărut pete, deși mereu l-am pus bine. Așa că, atunci când s-a ivit prilejul, l-am donat. Acum costumul de la Iaz va sta pe un manechin la consulatul onorific din Mendoza, la consulul onorific de origine română, domnul Viorel Chirca”.
Excelența sa, domnul consul Viorel Chirca s-a ținut de cuvânt. A cumpărat un manechin pe care l-a îmbrăcat cu costumul lăsat de Mirel. Iată ce-i scrie domnul consul lui Mirel într-un e-mail: ”Cu privire la onoarea care mi-ai făcut de a-mi lăsa costumul popular care î-l purtai cu tine prin lumea întreagă ca să faci cunoscut pe Badea Cârțan. îți comunic că m-a costat nițel să găsesc un manechin ca să-l pot ”îmbrăca”. deoarece cămașa este nițel cam mică la subțioară. Am căutat altul mai ”slăbuț” și cu ”răbdare și tutun” l-am putut îmbrăca. I-am făcut câteva fotografii împreună cu fațada Consulatului României din Mendoza, Republica Argentina, care ”primește vizite și după orele de lucru” cum spuneai tu.”
![]()
![]()
![]()
![]()
 |
Excelența sa, domnul consul Viorel Chirca s-a ținut de cuvânt. A cumpărat un manechin pe care l-a îmbrăcat cu costumul lăsat de Mirel. Iată ce-i scrie domnul consul lui Mirel într-un e-mail: ”Cu privire la onoarea care mi-ai făcut de a-mi lăsa costumul popular care î-l purtai cu tine prin lumea întreagă ca să faci cunoscut pe Badea Cârțan. îți comunic că m-a costat nițel să găsesc un manechin ca să-l pot ”îmbrăca”. deoarece cămașa este nițel cam mică la subțioară. Am căutat altul mai ”slăbuț” și cu ”răbdare și tutun” l-am putut îmbrăca. I-am făcut câteva fotografii împreună cu fațada Consulatului României din Mendoza, Republica Argentina, care ”primește vizite și după orele de lucru” cum spuneai tu.”
Așadar, după ce a traversat aproape toată Europa, după ce a fost purtat prin comunitățile de români în Ungaria, la Zvolen, la Roma sau la Madrid și după ce a traversat jumătate din continentul sud-american, costumul popular românesc de pe Valea Barcăului dăruit de către Ligia Alexandra Bodea, a ajuns la finalul călătoriei. Acum este așezat la loc de cinste în consulatul României din Mendoza, Argentina. Prin intermediul globetrotter-ului Mirel Magop, costumul a traversat 10 țări, a parcurs peste 12.000 de kilometri. A dus ”peste mări și țări” zestrea populară sălăjeană, a promovat zona etnografică Valea Barcăului și implicit județul Sălaj. Și ca totul să fie perfect, atunci când Mirel se va întoarce acasă, primul eveniment dedicat acestei aventuri va avea loc în Sălaj. Până atunci însă să-i urăm ”Drumuri Bune!”