Continuăm serialul dedicat călătoriei globetrotter-ului Mirel Magop, alias Badea Cârțan, cu un nou episod, al X-lea. Sunt aproape 5 luni de când a plecat (pe 28 martie 2015) din România, mai exact din localitatea sălăjeană Iaz, din curtea Muzeului Etnografic ”Ligia Alexandra Bodea”. A plecat într-o călătorie ce-l va duce, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre cel mai sudic punct de pe continentul Sud American - Capul Horn. Este a doua parte a aventurii intitulate ”De la Nordkapp la Capul Horn” sponsorizată de către compania Lindab. În această nouă călătorie, Mirel a luat cu el alături de tricolorul românesc și un veritabil costum poular din zona Sălajului dăruit cu generozitate de Ligia Alexandra Bodea. După ce l-a purtat prin Europa, ăl va trece Atlanticul în America de Sud. Dar până atunci, haideți să reînnodăm povestea noastră.
![]()
În ultimul episod, l-am însoțit pe Mirel Magop parcurgând Italia de la sud la nord, asta pentru că pe când se pregătea să treacă din Sicilia în Africa, și-a schimbat brusc planul întrucât sponsorul său, compania Lindab îi rezervase un bilet de avion spre Rio cu plecare din...Madrid. Nimic nefiresc pentru călătorul nostru care, obișnuit să ia lumea la picior, și-a zis că mai are o lună de hoinărit prin Europa.
În episodul anterior, uitasem să povestim despre un episod amuzant. În Torino, o pereche de tineri italieni, șocați probabil de mărimea ruccsacului pe care Mirel îl cară, s-au oferit să-i dea o bicicletă pe care n-o mai foloseau. Țin minte convorbirea pe facebook cu Mirel Magop care aștepta nerăbdător bicicleta. ”Nu am răbdare, îți spun surpriza! O pereche de italieni m-au oprit pe stradă și m-au întrebat dacă nu vreau o bicicletă! Îți spun numai ție, în caz că e țeapă să râzi numai tu!”- îmi scria Mirel Magop. Cred că se săturase de mers pe jos, canicula l-a dat gata. Ăsta era primul meu gând. De altfel cochetase ideea de a merge în jurul lumii pe bicicletă, acesta a fost și motivul pentru care anul trecut și-a întrerupt călătoria și a venit în țară să se antreneze. Peste câteva minute îmi scrie: ”Mi-a adus bicicleta!!! E cam nașpa, incomodă nu prea am unde să pun bagajele. Mi-au spus că a fost a mamei lor. Cât o să meargă o să merg și eu cu ea”. Se întâmpla pe 9 iulie. Evident, nu i-a fost de mare folos, așa că s-a chinuit vreo 60 km până la Cuneo. Mirel Magop: ”Acolo, la un magazin românesc, am donat-o și eu mai departe cuiva care are mai multă nevoie decât mine (sper!)”
Din Italia a trecut în Franța pe un traseu spectaculos, prin pasul Col de la Lombarde situat la altitudinea de 2350 metri. ”Am ales pasul Lombardia pentru că era aproape de Torino, ultimul oraș vizitat din Italia și pentru că se anunța spectaculos mai ales prin înălțimea sa 2350 metri. Traseul spre vârf mi-a adus aminte de Transfăgărășan, prin similitudinile văzute...” - spune Mirel Magop, care în orice parte a lumii se află, cu gândul tot la România este. Într-adevăr, imaginile trimise sunt spectaculoase.
![]()
![]()
Urcușul a fost cum a fost, însă oricine știe că la vale e mai greu uneori. Chiar și Mirel care e obișnuit cu mersul pe jos recunoaște: ”După ce mi-am probat genunchii timp de 21 km de urcuș, am luat-o la vale...Așa de repede că eram să ajung la Nice...Somebody stop meeeee!”. Deși drumul ducea spre Nice a evitat totuși coasta din cauza căldurilor insuportabile. Mirel Magop: ”Am evitat să merg pe litoralul Mării Mediterane pe căldura asta. Am prins şi 40 grade la umbră...Deşi aşa îmi planificasem iniţial. Dar mi-am zis că prin munți e mai răcoare și m-am întors în nord și bine am făcut că astfel am văzut cea mai frumoasă cascadă din Franța - Saut du Loup. Apoi am mers doar pe jos, pentru că nu am vrut să pierd nimic (că doar ma timp), să văd faimosul Grand Canyon du Verdon”. Se întâmpla pe 13 iulie 2015. Imaginile nu au nevoie de comentarii...
![]()
![]()
![]()
![]()
În Grand Canyon du Verdoun, se întâlnește cu români. De altfel de multe ori în drumurile lui, pașii lui Mirel Magop se intersectează cu cei ai altor concetățeni, fie turiști fie aflați la muncă prin țările Europei. Românul Pescaru Dusea pune pe pagina de facebook a lui Mirel două fotografii cu acesta însoțite de mesajul ”ne-a făcut mare plăcere să vă întâlnim și să vă cunoaștem”.
![]()
![]()
În drum spre Spania a trecut prin Aisone - acolo unde a găsit ”renii lui Moș Crăciun” dovadă că ”aici vine Moș Crăciun în vacanța de vară.” În Vinadio a avut privilegiul de a dormi pe o pajişte la poalelel munţilor...
![]()
Cum timpul lui Mirel este practic nelimitat, necondiționat de nimic (mă rog, până la 1 septembrie mai este mult), l-am rugat să se abată puțin din drum ca să vadă în micul oraș Meysee o expoziție interesantă. Trebuie să fac o paranteză ca să descriu contextul. În fiecare an, la Jibou în Sălaj, în curtea Grădinii Botanice ”Vasile Fati” are loc un simpozion de arte vizuale intitulat sugestiv ”Arta în Grădină”. Pictori și fotografi din țară și din străinătate realizează timp de 10 zile lucrări ce vor fi expuse într-un vernisaj interesant. Printre artiștii din acest an s-a aflat și pictorul și fotograful Lucian Muntean. De numele lui se leagă printre altele, și expoziția ”Asta e viața - mediul urban și rural românesc în Europa de azi” realizată în colaborare cu artistul francez Jonas Mercier. Fotografiile din satul bihorean Rogojel și din uzinele depoului din București sunt expuse la ....Meysee. O coincidență bizară: Mirel Magop care vizitase Jiboul înainte de a pleca în această călătorie se afla aproape de Meysee, iar Lucian Muntean a cărui lucrări erau expuse la Meysee se afla la Jibou. Acesta a fost motivul pentru care mi-am permis să-l rog pe Mirel să facă un ocol.
M-a ascultat și pe drum a avut ce să vadă. ”Până la Meysee, ce m-a fascinat...câmpurile de lavandă și chiar am văzut cum se recoltează lavanda” - spune el.
![]()
![]()
![]()
La Meysee se pare că n-a fost să fie așa cum ne gândisem noi. Proprietarul galeriei La fabrique d'image era prea ”ocupat” că să stea de vorbă cu Mirel. Citind printre rânduri nu se poate să nu simțiți dezamăgirea lui Mirel, care a făcut un ocol de numai 150 km ca să ajungă aici: ”La Meysee am vizitat o Fabrică de Imagini, chiar e o fabrică, se transpun imagini digitale pe pânză. I-am propus (n.n. lui Tristan Zilberman) să facă poze cu mine îmbrăcat în costum (n.n. popular) dar a spus că nu are timp, că e ocupat. Mai târziu mi-a trimis un mesaj că dacă nu-s foarte departe, să vin să bem un pahar de vin. Eu deja eram la 30 km.” Păcat, monsieur Tristan Zilberman a ratat șansa ”istorică” de a-l cunoaște pe Badea Cârțan...
![]()
![]()
Cum timpul nu este o problemă pentru călătorul nostru și cum orice călător vrea să aibă în palmares obiective interesante, se hotărăște să vadă una dintre minunile arhitecturii europene - Viaductul Millau. Este cel mai înalt pod din Europa, atât ca și înălțime totală a structurii cât și ca înălțime a șoselei.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Vi-l mai amintiți pe Claudiu? Mascota lui Mirel numită așa pentru că a fost găsită de ziua fiului său, Claudiu? Din când în când, Mirel mai pune câte o poză comentată în stilu-i ușor ironic: ”A trecut ceva timp de când nu l-am mai văzut pe Claudiu așa obosit...doarme dus! O frunză a coborât duios să-i facă umbră!”
![]()
Mirel a pornit spre Lourdes, celebrul loc de pelerinaj dedicat Fecioarei Maria, tocmai în postul Sfintei Marii. Pe drum a avut parte de peisaje mirifice, așa cum se poate vedea în imaginile următoare. Ultima fotografie o reprezintă pe protectoarea călătorilor.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
În ultimul episod, l-am însoțit pe Mirel Magop parcurgând Italia de la sud la nord, asta pentru că pe când se pregătea să treacă din Sicilia în Africa, și-a schimbat brusc planul întrucât sponsorul său, compania Lindab îi rezervase un bilet de avion spre Rio cu plecare din...Madrid. Nimic nefiresc pentru călătorul nostru care, obișnuit să ia lumea la picior, și-a zis că mai are o lună de hoinărit prin Europa.
În episodul anterior, uitasem să povestim despre un episod amuzant. În Torino, o pereche de tineri italieni, șocați probabil de mărimea ruccsacului pe care Mirel îl cară, s-au oferit să-i dea o bicicletă pe care n-o mai foloseau. Țin minte convorbirea pe facebook cu Mirel Magop care aștepta nerăbdător bicicleta. ”Nu am răbdare, îți spun surpriza! O pereche de italieni m-au oprit pe stradă și m-au întrebat dacă nu vreau o bicicletă! Îți spun numai ție, în caz că e țeapă să râzi numai tu!”- îmi scria Mirel Magop. Cred că se săturase de mers pe jos, canicula l-a dat gata. Ăsta era primul meu gând. De altfel cochetase ideea de a merge în jurul lumii pe bicicletă, acesta a fost și motivul pentru care anul trecut și-a întrerupt călătoria și a venit în țară să se antreneze. Peste câteva minute îmi scrie: ”Mi-a adus bicicleta!!! E cam nașpa, incomodă nu prea am unde să pun bagajele. Mi-au spus că a fost a mamei lor. Cât o să meargă o să merg și eu cu ea”. Se întâmpla pe 9 iulie. Evident, nu i-a fost de mare folos, așa că s-a chinuit vreo 60 km până la Cuneo. Mirel Magop: ”Acolo, la un magazin românesc, am donat-o și eu mai departe cuiva care are mai multă nevoie decât mine (sper!)”
 |
| Cu perechea de italieni care i-au dat bicicleta |
 |
| Magazin românesc în Cuneo, Italia |
 |
| Vânzătoarea magazinului care a primit bicicleta |
Urcușul a fost cum a fost, însă oricine știe că la vale e mai greu uneori. Chiar și Mirel care e obișnuit cu mersul pe jos recunoaște: ”După ce mi-am probat genunchii timp de 21 km de urcuș, am luat-o la vale...Așa de repede că eram să ajung la Nice...Somebody stop meeeee!”. Deși drumul ducea spre Nice a evitat totuși coasta din cauza căldurilor insuportabile. Mirel Magop: ”Am evitat să merg pe litoralul Mării Mediterane pe căldura asta. Am prins şi 40 grade la umbră...Deşi aşa îmi planificasem iniţial. Dar mi-am zis că prin munți e mai răcoare și m-am întors în nord și bine am făcut că astfel am văzut cea mai frumoasă cascadă din Franța - Saut du Loup. Apoi am mers doar pe jos, pentru că nu am vrut să pierd nimic (că doar ma timp), să văd faimosul Grand Canyon du Verdon”. Se întâmpla pe 13 iulie 2015. Imaginile nu au nevoie de comentarii...
În Grand Canyon du Verdoun, se întâlnește cu români. De altfel de multe ori în drumurile lui, pașii lui Mirel Magop se intersectează cu cei ai altor concetățeni, fie turiști fie aflați la muncă prin țările Europei. Românul Pescaru Dusea pune pe pagina de facebook a lui Mirel două fotografii cu acesta însoțite de mesajul ”ne-a făcut mare plăcere să vă întâlnim și să vă cunoaștem”.
În drum spre Spania a trecut prin Aisone - acolo unde a găsit ”renii lui Moș Crăciun” dovadă că ”aici vine Moș Crăciun în vacanța de vară.” În Vinadio a avut privilegiul de a dormi pe o pajişte la poalelel munţilor...
Cum timpul lui Mirel este practic nelimitat, necondiționat de nimic (mă rog, până la 1 septembrie mai este mult), l-am rugat să se abată puțin din drum ca să vadă în micul oraș Meysee o expoziție interesantă. Trebuie să fac o paranteză ca să descriu contextul. În fiecare an, la Jibou în Sălaj, în curtea Grădinii Botanice ”Vasile Fati” are loc un simpozion de arte vizuale intitulat sugestiv ”Arta în Grădină”. Pictori și fotografi din țară și din străinătate realizează timp de 10 zile lucrări ce vor fi expuse într-un vernisaj interesant. Printre artiștii din acest an s-a aflat și pictorul și fotograful Lucian Muntean. De numele lui se leagă printre altele, și expoziția ”Asta e viața - mediul urban și rural românesc în Europa de azi” realizată în colaborare cu artistul francez Jonas Mercier. Fotografiile din satul bihorean Rogojel și din uzinele depoului din București sunt expuse la ....Meysee. O coincidență bizară: Mirel Magop care vizitase Jiboul înainte de a pleca în această călătorie se afla aproape de Meysee, iar Lucian Muntean a cărui lucrări erau expuse la Meysee se afla la Jibou. Acesta a fost motivul pentru care mi-am permis să-l rog pe Mirel să facă un ocol.
M-a ascultat și pe drum a avut ce să vadă. ”Până la Meysee, ce m-a fascinat...câmpurile de lavandă și chiar am văzut cum se recoltează lavanda” - spune el.
La Meysee se pare că n-a fost să fie așa cum ne gândisem noi. Proprietarul galeriei La fabrique d'image era prea ”ocupat” că să stea de vorbă cu Mirel. Citind printre rânduri nu se poate să nu simțiți dezamăgirea lui Mirel, care a făcut un ocol de numai 150 km ca să ajungă aici: ”La Meysee am vizitat o Fabrică de Imagini, chiar e o fabrică, se transpun imagini digitale pe pânză. I-am propus (n.n. lui Tristan Zilberman) să facă poze cu mine îmbrăcat în costum (n.n. popular) dar a spus că nu are timp, că e ocupat. Mai târziu mi-a trimis un mesaj că dacă nu-s foarte departe, să vin să bem un pahar de vin. Eu deja eram la 30 km.” Păcat, monsieur Tristan Zilberman a ratat șansa ”istorică” de a-l cunoaște pe Badea Cârțan...
 |
| Fotografie cu peisaj rural românesc, expusă la Meysee |
 |
| Tristan Zilberman - proprietarul galeriei La Fabrique de L'image |
 |
| Fotografie a lui Lucian Muntean expusă la Meysee în Franța |
”Văzusem la Discovery un documentar despre cum s-a construit acest pod și cum prima dată l-am ratat, acum l-am văzut de la înălțime fiindcă eram pe autostradă. M-a luat un spaniol care m-a dus până la Barcelona! Mergea la malaga...mult timp mi-am spus de ce nu am mers și eu la Malaga, chiar dacă era căldura asta” spune Mirel.
În Barcelona a stat doar câteva zile, căldura insuportabilă (chiar și 43 de grade) l-a împins spre nord. Odată ajuns pe tărâm spaniol, ai avea impresia că s-a închis capitolul Franţa. Însă n u a fost aşa. Și-a modificat din nou traseul și a luat-o spre nord, împins și de valul de căldură, cu gândul să ajungă la Lourdes, în Franța!
 |
| priveliștea văzută din cortul lui Mirel, în Montjuic |
Și cum uneori ”Dumnezeul călătorilor” știe când aceștia sunt obosiți, are parte de trei zile și două nopți de ploi care-l obligă să se odihnească. Se întâmpla în apropiere de Vielha.
Vi-l mai amintiți pe Claudiu? Mascota lui Mirel numită așa pentru că a fost găsită de ziua fiului său, Claudiu? Din când în când, Mirel mai pune câte o poză comentată în stilu-i ușor ironic: ”A trecut ceva timp de când nu l-am mai văzut pe Claudiu așa obosit...doarme dus! O frunză a coborât duios să-i facă umbră!”
Mirel a pornit spre Lourdes, celebrul loc de pelerinaj dedicat Fecioarei Maria, tocmai în postul Sfintei Marii. Pe drum a avut parte de peisaje mirifice, așa cum se poate vedea în imaginile următoare. Ultima fotografie o reprezintă pe protectoarea călătorilor.
La Lourdes, locul în care potrivit tradiției Fecioara i s-a arătat lui Bernadette în 1858 și devenit un important loc de pelerinaj catolic din Europa, Mirel a fost impresionat de mulțimea de pelerini și invalizi. Vin să ia apă cu puteri miraculoase, ce curge în grota peste care s-a ridicat o impunătoare catedrală.
Mirel se va întoarce în Spania, în zona Madrid. De fapt, când scriu aceste rânduri, deja se află acolo. De aici va zbura pe 1 septembrie 2015 spre Rio. Va fi pentru prima dată când va părăsi continentul european pe care l-a bătut în lung și-n lat. Va avea nevoie în continuare de ajutorul vostru, al cel,or care călătoriți virtual alături de el. De aceea nu ezitați să-i întindeți o mână de ajutor, orice gest cât de mărunt este întotdeauna bienvenit.
Conturile în care puteți face donații care să-l susțină pe Mirel Magop, sunt:
- cont în lei: RO87BUCU1071033073369RON
- cont în euro: RO30BUCU1071110013674EUR
deschise la Alpha Bank pe numele Magop Costel Mirel.
Seria de note de călătorie ”Where is Mirel?” mai cuprinde articolele:
- Mirel Magop într-o nouă aventură: National Costumes of the World
- Where is Mirel? (1): de la Iaz la...Budapesta
- Where is Mirel? (2): Lumina de Paște pentru eroii români înmormântați la Zvolen
- Where is Mirel? (3): Austria la pas
- Where is Mirel? (4): Traversând Dolomiții (Galerie foto)
- Where is Mirel? (5): Italia în zig-zag
- Where is Mirel? (6): Roma, cetatea eternă
- Where is Mirel? (7): Vedi Napoli, poi Mori
- Where is Mirel? (8): De la Napoli în Sicilia
- Where is Mirel? (9): Italia de la sud la nord