În acest an am fost ceva mai sensibil și mai atent la evenimentele culturale ce au avut loc la Zalău de Ziua Culturii Naționale. Poate că e de vină obsesia mea pentru cifre, anul acesta, pe 15 ianuarie, împlinindu-se 165 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu. Mai sunt și alte coincidențe, de exemplu acum 150 de ani, în 1865 se năștea în Tohat (azi cartier al orașului Ulmeni) Laurențiu Bran, cel ce avea să fie primul traducător român al poeziilor lui Eminescu în limba maghiară. Coincidență sau nu, acum 130 de ani (altă cifră rotundă!) este publicată în ziarul clujean ”Kolosvári Közlöny” (Informația de Cluj) prima poezie a lui Eminescu, în limba maghiară. Iar în urmă cu 125 de ani, în 1890 erau publicate în gazeta ”Szilágy-Somlyó” (publicație maghiară ce apărea la Șimleu Silvaniei) trei dintre poeziile lui Eminescu, în tradurea lui Laurențiu Bran. Ca să nu mai vorbim că în 1866 (acum aproape 150 de ani) Eminescu debuta în revista Familia (ce apărea la Budapesta) cu poezia ”Atât de fragedă”. Cu atâtea coincidențe matematice, cum să nu fii atent la ce se întâmplă în orașul tău, de Ziua Culturii Naționale?
![]()
Ziua Culturii Naționale la Zalău
Recunosc, m-aș fi așteptat la o mulțime de evenimente culturale, prin care să fie marcată această zi. Au fost câteva, în organizarea acelor instituții ce au în fișa postului, desfășurarea de evenimente culturale. De la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Biblioteca Județeană ”Ioniță Scipione Bădescu” Sălaj sau Primăria Municipiului Zalău, fiecare a încercat să marcheze evenimentul, în stil propriu.
De exemplu, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj a organizat două evenimente (conform informațiilor de pe site-ul Sălajul Pur și Simplu): la Colegiul Național ”Silvania” Zalău a avut loc conferința susținută de doamna Rodica Marin având ca temă viața și opera eminesciană iar la Școala din Horoatul Crasnei, cea de a III-a ediția a concursului interjudețean ”La Steaua lui Eminescu”.
Biblioteca Județeană ”Ioniță Scipione Bădescu” a organizat o serie de manifestări ce au constat în expoziții cum ar fi ”Cultura - expresia valorii unui neam!” sau ”Autori sălăjeni - cărți editate în anul 2014”, dar și vizionări de documentare cu tematică culturală: ”Simboluri ale culturii românești” sau ”Titani ai culturii naționale: Eminescu, Blaga, Stănescu”.
![]()
Primăria Municipiului Zalău, în colaborare cu Liceul de Artă ”Ioan Sima” Zalău a organizat o seară de muzică și poezie din lirica eminesciană sub genericul ”La Steaua”. Elevi și profesori de la instituția de învățământ amintită dar și membri Ansamblului Artistic profesionist ”Porolissum” și-au dat concursul pentru a marca ziua lui Mihai Eminescu (sursa: Sălajul Pur și Simplu).
![]()
Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, a organizat un alt fel de eveniment. În cadrul unei întâlniri mai puțin formală, au prezentat celor interesați ”cealaltă față a muzeului” - cărți, studii și pliante editate de muzeu și avându-i ca autori pe specialiștii acestuia.
![]()
Evident, nu am avut cum să ajung la toate aceste manifestări. Unde mai pui că Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu” din Zalău și-a sărbătorit (firesc) patronul spiritual în ceea ce a devenit deja tradiționale ”Zile ale școlii”. Ca și profesor, aș fi fost tentat să merg alături de colegii mei, dascăli de la școala ”Mihai Eminescu”. Însă am ales să merg la evenimentul organizat de muzeul județean și nu am regretat alegerea făcută.
O altă față a muzeului
Sunt preocupat, printre altele, de activitatea muzeului județean, asta pentru că sunt pasionat de istorie și pentru că muzeul este situat în avangarda promovării turistice a orașului și a județului. Evenimentul intitulat ”O altă față a muzeului” a fost bine promovat pe rețelele de socializare, beneficiind și de o descriere atractivă, incitantă. ”Ne place să credem că, de cele mai multe ori, publicul nostru se întreabă dacă, dincolo de expoziții, cercetări arheologice preventive, conferințe, proiecte educaționale și festivaluri, cei de la muzeu au și alte preocupări.” - se arată în prezentarea evenimentului. Doar citind această frază mi-am spus: ”Da, acolo este de mine”. Mi-am dorit întotdeauna să știu ce e dincolo de vitrinele expozițiilor, să încerc să cunosc drumul pe care un exponat îl parcurge de la descoperirea sau fabricarea lui, până în cadrul expozițional unde este admirat de vizitatori. Ce muncă e în spatele unei expoziții și da, muzeul înseamnă și altceva decât ceea ce vede publicul? ”De Ziua Culturii Naționale, vă așteptăm să răsfoim împreună cărțile și broșurile la care am muncit în perioada anilor 2010-2014” - continuă prezentarea.
Așadar, joi 15 ianuarie 2015, la ora 17 am fost prezent la Galeria de Artă ”Ioan Sima” Zalău. Am avut bucuria de a-i întâlni pe prietenii mei (cel puțin eu așa îi consider), cercetători în cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău. Cu mulți dintre ei mă știu de la festivalurile de reconstituire istorică, despre care am scris mai multe articole (aici de exemplu); sau îi știu de la proiectele derulate în parteneriat. Pe alții i-am întâlnit de mai multe ori cu ocazia vernisajelor expozițiilor la care am participat. De data aceasta, i-am văzut într-o altă postură, aceea de autori de carte. Nu aveam cum să nu empatizez cu ei, cunoscând din proprie experiență, cât efort, câtă muncă este înmagazinată între coperțile unei cărți. Numai cine a scris în viața lui o carte știe despre ce vorbesc.
Nu a fost o lansare colectivă de carte așa cum s-ar putea crede, acestea fiind publicate în ultimii patru ani. A fost mai degrabă o prezentare a unei munci, a unui efort intelectual, care nu se vede. Se știe că muzeul a fost închis timp de patru ani, pentru reabilitare și pentru reorganizarea expoziției de bază. Pentru publicul larg, acești patru ani au însemnat (cu excepția unor evenimente muzeale notabile) lipsa accesului la muzeu, la singurul muzeu (are două secții și două corpuri de clădire, ce-i drept) din oraș. O lipsă acută de pe piață, care din păcate a creat o obișnuință în sensul că nu se mai merge la muzeu, ce va fi greu de surmontat în anii următori. Ei bine, în toți acești ani, angajații muzeului, șefii de secții și cercetătorii instituției, au avut o activitate constantă, susținută. O parte a acesteia s-a văzut azi, în zecile de cărți și broșuri prezentate.
În deschiderea evenimentului, doamna dr.Corina Bejinariu - manager al instituției, a prezentat publicului prezent, format în bună parte din angajații muzeului, scopul acestui eveniment cultural inedit. Vorbind despre activitățile muzeului, doamna director s-a referit și la acea componentă deloc de neglijat a activității muzeale, dar care nu este vizibilă publicului larg: ”Suntem mai puțin vizibili prin activitatea de conservare și restaurare a pieselor de patrimoniu. Poate la fel de puțin vizibili suntem prin rezultatele activității de cercetare și spun acest lucru pentru că ea se materializează de regulă prin studii, articole, monografii, lucrări de specialitate care au o adresabilitate destul de restrânsă.”
![]()
![]()
Prezentarea celor 15 monografii și 12 broșuri de promovare a patrimoniului sau cele 3 numere a revistei muzeului ”Acta Muzei Porolissensis” a fost realizată de doamna Sanda Băcueț. O prezentare succintă, o trecere în revistă a cărților publicate de specialiștii muzeului. Probabil că multe dintre cărți, prin conținutul lor științific, mă depășesc. Însă am remarcat și câteva titluri pe care aș vrea să le citesc și pe care am să le enumăr: ”Dimensiuni ale culturii moderne în Țara Silvaniei” - autor Ioan Maria Oros, ”Șapte zile în Țara Silvaniei” - autor Camelia Burghele, ”Casa Sufletului” - autor Corina Bejinariu, ”Monografia comunei Bobota” - autor Marin Pop, sau albumele cu autori colectivi ”Povestea unui sat sălăjean între document și oralitate: Peceiu”, ”Ceramica de Zalău”, ”Lăcașurile de cult din municipiul Zalău”.
![]()
![]()
Sălajul poate avea un manual al patrimoniului local
A fost subliniat și faptul că Muzeul Județean de istorie și Artă Zalău, este instituție de cercetare științifică, în județul Sălaj doar Centrul de Cercetări Biologice de la Jibou mai efectuează cercetare științifică. Un alt subiect abordat, care mi-a reținut atenția, a fost acela prin care echipa de specialiști ai muzeului încearcă să implementeze un proiect inedit, acela de a edita un manual al patrimoniului patrimoniului local. ”Este în intenția noastră și prospectăm modalitățile tehnice pentru realizarea unui manual al patrimoniului local, avem deja o structură a materialului. Ne dorim să convingem școlile și inspectoratul școlar, să putem introduce manualul în oferta școlară” - a precizat doamna director Corina Bejinariu. Nu este o noutate în învățământul românesc, în județul Brașov există deja din anul 2013 un ”Manual școlar pentru disciplină opțională. Patrimoniu Cultural” având ca autor pe Adriana Scripcaru. Sincer, cred că existența unui astfel de manual, cu toate dificultățile ce par a exista în introducerea acestuia efectiv la clasă, ar însemna un mare câștig pentru județul Sălaj. Poate așa, generațiile următoare vor înțelege importanța patrimoniului de care dispun (cât va mai rămânea din el) și vor ști să-l conserve.
Educația culturală: veriga slabă
Desigur, instituțiile culturale sălăjene au organizat evenimente de Ziua Culturii Naționale pentru că așa e ”scris în fișa postului”. E firesc să fie așa, dacă nu aceste instituții atunci cine ar trebui să organizeze astfel de evenimente? Ar fi făcut-o și dacă nu ar fi existat această zi, ar fi găsit altă ocazie, pentru că asta este menirea lor.
Dincolo de aceste evenimente, nimic interesant. Școlile, cu câteva excepții pe care le-am amintit deja, sau altele despre care a scris neobositul Călin Pavăl în publicația electronică Sălajul Pur și Simplu, nu au întreprins nimic. Sau poate nu știu eu. Chiar și în școala mea nimeni nu a pomenit nimic de Eminescu, de Ziua Culturii Naționale. Poate doar profesorii de limba și literatura română la orele lor. Însă nimic organizat, nimic care să atragă atenția, care să le amintească elevilor de această zi. Nu vreau să acuz pe nimeni, poate fiecare are deja prea multe pe cap, însă am impresia că din școlile noastre lipsește educația culturală, acea componentă a educației fără de care suntem mai săraci.
Fără educație culturală, muzeele, sălile de spectacole vor rămâne la fel de goale. Expozițiile vor fi vernisate doar în prezența prietenilor apropiați ai autorilor, cărțile vor fi lansate într-un mediu restrâns. Unde am greșit oare de am ajuns în acest punct al dezinteresului total al tinerei generații față de cultura națională, față de patrimoniu, față de tot ce înseamnă act cultural? Este școala singurul vinovat? Degeaba ne batem în piept cu ”poetul național” dacă nu-i citim poeziile măcar o dată pe an de 15 ianuarie.
Dacă diferitele componente ale educației, pot fi asemănate cu verigile unui lanț, iar educația culturală e una dintre aceste verigi, atunci cu siguranță lanțul este fragil, nesigur. Educația culturală este una dintre verigile slabe ale lanțului. Și este cunoscut faptul că ”niciun lanț nu este mai tare decât veriga lui cea mai slabă”.
Ziua Culturii Naționale la Zalău
Recunosc, m-aș fi așteptat la o mulțime de evenimente culturale, prin care să fie marcată această zi. Au fost câteva, în organizarea acelor instituții ce au în fișa postului, desfășurarea de evenimente culturale. De la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Biblioteca Județeană ”Ioniță Scipione Bădescu” Sălaj sau Primăria Municipiului Zalău, fiecare a încercat să marcheze evenimentul, în stil propriu.
De exemplu, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj a organizat două evenimente (conform informațiilor de pe site-ul Sălajul Pur și Simplu): la Colegiul Național ”Silvania” Zalău a avut loc conferința susținută de doamna Rodica Marin având ca temă viața și opera eminesciană iar la Școala din Horoatul Crasnei, cea de a III-a ediția a concursului interjudețean ”La Steaua lui Eminescu”.
Biblioteca Județeană ”Ioniță Scipione Bădescu” a organizat o serie de manifestări ce au constat în expoziții cum ar fi ”Cultura - expresia valorii unui neam!” sau ”Autori sălăjeni - cărți editate în anul 2014”, dar și vizionări de documentare cu tematică culturală: ”Simboluri ale culturii românești” sau ”Titani ai culturii naționale: Eminescu, Blaga, Stănescu”.
Primăria Municipiului Zalău, în colaborare cu Liceul de Artă ”Ioan Sima” Zalău a organizat o seară de muzică și poezie din lirica eminesciană sub genericul ”La Steaua”. Elevi și profesori de la instituția de învățământ amintită dar și membri Ansamblului Artistic profesionist ”Porolissum” și-au dat concursul pentru a marca ziua lui Mihai Eminescu (sursa: Sălajul Pur și Simplu).
Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, a organizat un alt fel de eveniment. În cadrul unei întâlniri mai puțin formală, au prezentat celor interesați ”cealaltă față a muzeului” - cărți, studii și pliante editate de muzeu și avându-i ca autori pe specialiștii acestuia.
Evident, nu am avut cum să ajung la toate aceste manifestări. Unde mai pui că Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu” din Zalău și-a sărbătorit (firesc) patronul spiritual în ceea ce a devenit deja tradiționale ”Zile ale școlii”. Ca și profesor, aș fi fost tentat să merg alături de colegii mei, dascăli de la școala ”Mihai Eminescu”. Însă am ales să merg la evenimentul organizat de muzeul județean și nu am regretat alegerea făcută.
O altă față a muzeului
Sunt preocupat, printre altele, de activitatea muzeului județean, asta pentru că sunt pasionat de istorie și pentru că muzeul este situat în avangarda promovării turistice a orașului și a județului. Evenimentul intitulat ”O altă față a muzeului” a fost bine promovat pe rețelele de socializare, beneficiind și de o descriere atractivă, incitantă. ”Ne place să credem că, de cele mai multe ori, publicul nostru se întreabă dacă, dincolo de expoziții, cercetări arheologice preventive, conferințe, proiecte educaționale și festivaluri, cei de la muzeu au și alte preocupări.” - se arată în prezentarea evenimentului. Doar citind această frază mi-am spus: ”Da, acolo este de mine”. Mi-am dorit întotdeauna să știu ce e dincolo de vitrinele expozițiilor, să încerc să cunosc drumul pe care un exponat îl parcurge de la descoperirea sau fabricarea lui, până în cadrul expozițional unde este admirat de vizitatori. Ce muncă e în spatele unei expoziții și da, muzeul înseamnă și altceva decât ceea ce vede publicul? ”De Ziua Culturii Naționale, vă așteptăm să răsfoim împreună cărțile și broșurile la care am muncit în perioada anilor 2010-2014” - continuă prezentarea.
 |
| o parte din munca de cercetare științifică transpusă în cărți |
 |
| Monografii, albume, roșuri - din oferta de carte a muzeului |
 |
| alte cărți scrise de specialiștii muzeului |
 |
| Broșuri de promovare a castrului de la Porolissum |
În deschiderea evenimentului, doamna dr.Corina Bejinariu - manager al instituției, a prezentat publicului prezent, format în bună parte din angajații muzeului, scopul acestui eveniment cultural inedit. Vorbind despre activitățile muzeului, doamna director s-a referit și la acea componentă deloc de neglijat a activității muzeale, dar care nu este vizibilă publicului larg: ”Suntem mai puțin vizibili prin activitatea de conservare și restaurare a pieselor de patrimoniu. Poate la fel de puțin vizibili suntem prin rezultatele activității de cercetare și spun acest lucru pentru că ea se materializează de regulă prin studii, articole, monografii, lucrări de specialitate care au o adresabilitate destul de restrânsă.”
Prezentarea celor 15 monografii și 12 broșuri de promovare a patrimoniului sau cele 3 numere a revistei muzeului ”Acta Muzei Porolissensis” a fost realizată de doamna Sanda Băcueț. O prezentare succintă, o trecere în revistă a cărților publicate de specialiștii muzeului. Probabil că multe dintre cărți, prin conținutul lor științific, mă depășesc. Însă am remarcat și câteva titluri pe care aș vrea să le citesc și pe care am să le enumăr: ”Dimensiuni ale culturii moderne în Țara Silvaniei” - autor Ioan Maria Oros, ”Șapte zile în Țara Silvaniei” - autor Camelia Burghele, ”Casa Sufletului” - autor Corina Bejinariu, ”Monografia comunei Bobota” - autor Marin Pop, sau albumele cu autori colectivi ”Povestea unui sat sălăjean între document și oralitate: Peceiu”, ”Ceramica de Zalău”, ”Lăcașurile de cult din municipiul Zalău”.
Sălajul poate avea un manual al patrimoniului local
A fost subliniat și faptul că Muzeul Județean de istorie și Artă Zalău, este instituție de cercetare științifică, în județul Sălaj doar Centrul de Cercetări Biologice de la Jibou mai efectuează cercetare științifică. Un alt subiect abordat, care mi-a reținut atenția, a fost acela prin care echipa de specialiști ai muzeului încearcă să implementeze un proiect inedit, acela de a edita un manual al patrimoniului patrimoniului local. ”Este în intenția noastră și prospectăm modalitățile tehnice pentru realizarea unui manual al patrimoniului local, avem deja o structură a materialului. Ne dorim să convingem școlile și inspectoratul școlar, să putem introduce manualul în oferta școlară” - a precizat doamna director Corina Bejinariu. Nu este o noutate în învățământul românesc, în județul Brașov există deja din anul 2013 un ”Manual școlar pentru disciplină opțională. Patrimoniu Cultural” având ca autor pe Adriana Scripcaru. Sincer, cred că existența unui astfel de manual, cu toate dificultățile ce par a exista în introducerea acestuia efectiv la clasă, ar însemna un mare câștig pentru județul Sălaj. Poate așa, generațiile următoare vor înțelege importanța patrimoniului de care dispun (cât va mai rămânea din el) și vor ști să-l conserve.
Educația culturală: veriga slabă
Desigur, instituțiile culturale sălăjene au organizat evenimente de Ziua Culturii Naționale pentru că așa e ”scris în fișa postului”. E firesc să fie așa, dacă nu aceste instituții atunci cine ar trebui să organizeze astfel de evenimente? Ar fi făcut-o și dacă nu ar fi existat această zi, ar fi găsit altă ocazie, pentru că asta este menirea lor.
Dincolo de aceste evenimente, nimic interesant. Școlile, cu câteva excepții pe care le-am amintit deja, sau altele despre care a scris neobositul Călin Pavăl în publicația electronică Sălajul Pur și Simplu, nu au întreprins nimic. Sau poate nu știu eu. Chiar și în școala mea nimeni nu a pomenit nimic de Eminescu, de Ziua Culturii Naționale. Poate doar profesorii de limba și literatura română la orele lor. Însă nimic organizat, nimic care să atragă atenția, care să le amintească elevilor de această zi. Nu vreau să acuz pe nimeni, poate fiecare are deja prea multe pe cap, însă am impresia că din școlile noastre lipsește educația culturală, acea componentă a educației fără de care suntem mai săraci.
Fără educație culturală, muzeele, sălile de spectacole vor rămâne la fel de goale. Expozițiile vor fi vernisate doar în prezența prietenilor apropiați ai autorilor, cărțile vor fi lansate într-un mediu restrâns. Unde am greșit oare de am ajuns în acest punct al dezinteresului total al tinerei generații față de cultura națională, față de patrimoniu, față de tot ce înseamnă act cultural? Este școala singurul vinovat? Degeaba ne batem în piept cu ”poetul național” dacă nu-i citim poeziile măcar o dată pe an de 15 ianuarie.
Dacă diferitele componente ale educației, pot fi asemănate cu verigile unui lanț, iar educația culturală e una dintre aceste verigi, atunci cu siguranță lanțul este fragil, nesigur. Educația culturală este una dintre verigile slabe ale lanțului. Și este cunoscut faptul că ”niciun lanț nu este mai tare decât veriga lui cea mai slabă”.