La începutul acestei săptămâni, pe 7 iulie, a avut loc în mica localitate Porț (comuna Marca) de la marginea de vest a județului, un eveniment în premieră pentru Sălaj. Au fost montate șase pietre stolpersteine care comemorează familia Mozes deportată în mai 1944 la Auschwitz-Birkenau. Pietrele stolperstein care au montate pe ele o plăcuță de cupru cu numele fiecărei persoane căreia îi este dedicată, au fost montate de artistul german Gunter Demnig, grație unei colaborări cu Muzeul CANDLES din Statele Unite ale Americii. Fondatorul muzeului este Eva Mozes Kor supraviețuitoare a Holocaustului, originară din Porț. Eva Mozes Kor a participat alături de un grup de 50 de americani, profesori, studenți și cercetători - susținători ai Muzeului CANDLES, la ceremonia de instalare a ”pietrelor de poticnire”.
L-am urmărit pe artistul german la lucru, în timp ce instala pietrele la Porț. Totul a fost ca la carte. Într-o pauză l-am rugat să acorde un interviu în exclusivitate pentru blogul Foto-Travel. A acceptat cu multă plăcere să vorbească despre acest proiect care l-a făcut celebru. În mulțumesc pentru că a acceptat și mă simt onorat să public un astfel de interviu. Îi mulțumesc colegei mele, doamnei profesoare Cristina Hossu pentru traducere.
![]()
Foto-Travel:Am citit recent despre Proiectul Stolperstein și mi s-a părut a fi foarte interesant. De unde v-a venit această idee?
Gunter Demnig: Inițial, am creat un proiect artistic,început în mai 1994în orașul Cologne ce a constat în trasarea de linii desenate pe pavaj (lungi de 20 de km) între casele în care au locuit persoane de origine țigani și ghetoul din afara orașului unde au fost duși pentru a fi apoi deportați. În timp ce lucram la acest proiect m-a oprit o femeie care mi-a spus: "Tinere, aici nu au locuit niciodată țigani". I-am arătat dovezi, documente și femeia a fost foarte surprinsă. Atunci am realizat ca femeia nu știa că locuise alături de vecini țigani deoarece aceștia trăiseră timp de 400 de ani în acea zonă, și erau perfect asimilați,mulți dintre ei fiind creștini catolici. Atât de totală a fost eliminarea acelor țigani încât nu a rămas nicio urmă, nici măcar o amintire. Acest proiect a vrut să reamintească oamenilor nu numai numărul persoanelor ucise în timpul Holocaustului, ci și faptul că acei oameni au existat cu adevărat, au locuit în cartierele noastre, au fost vecini cu noi.
Foto-Travel: Cum au privit cetățenii orașelor, ideea aceasta de a monta pietre comemorative?
Gunter Demnig: Inițial, locuitorii erau îngrijorați că neo-naziștii vor fi împotrivă, că le vor sparge geamurile sau vor produce acte de vandalism. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Au fost cazuri izolate în care pietrele au fost mutate sau scoase din pământ, incidente de acest fel s-au întâmplat doar la început.
Foto-Travel: Ce înseamnă termenul ”stolpersteine”?
Gunter Demnig: Este greu de tradus termenul stolpersteine. În limba română s-ar traduce ca pietre de poticnire (stumbling stones în limba engleză) dar nu este o traducere foarte exactă. Cea mai bună redare a înțelesului termenului, este cea dată de un ucenic de 12 ani care întrebat la ce se referă termenul a răspuns "Poticnire nu se referă la a te împiedica, ci la a face o pauză atât în suflet cât și în minte".
Foto-Travel: Forma și designul, ceea ce scrie pe fiecare piatră este ceva standardizat? Cine le-a creat?
Gunter Demnig: Forma, materialul, dimensiunea, toate sunt idei originale ce îmi aparțin. Pe fiecare piatră este scris numele persoanei, anul nașterii, anul morții și al deportări. Nu pe toate scrie "Aici a locuit", pe unele scrie "Aici a muncit / a predat/ a învățat"în funcție de locația unde au fost instalate. 2000 de pietre sunt instalate în Hamburg, în fața teatrului. Una dintre aceste pietre este dedicată actriței germane Hanne Mertens, care în 1944, cu doar câteva luni înainte de terminarea războiului, a fost arestată și mai apoi ucisă pentru că a cântat un cântec defăimător la adresa partidului nazist.
Foto-Travel: Unde se găsesc instalate cele mai multe pietre?
Gunter Demnig: În Germania sunt cele mai multe pietre și apoi Olanda. 18 țări au în acest moment instalate pietre. Deși în România nu au fost instalate pietre decât în 2 comunități nu înseamnă că ne vom opri aici. Efectul instalării acestor pietre este foarte clar evidențiat în exemplul Olandei care, la început, a refuzat instalarea acestor plăci deoarece în timpul războiului au ajutat forțele naziste și nu au dorit să aibă o amintire a acestui lucru. Dar mai apoi un sat a dorit un astfel de memorialși apoi a mers după sistemul bulgărelui de zăpadă, existând în prezent pietre în 90 de comunități. Norvegia vrea să acopere toate cele 924 de victime evreiești, chiar dacă îndeplinirea acestui țel va lua probabil 10 ani.
Foto-Travel:Am văzut că majoritatea pietrelor sunt individuale. Există și pietre colective?
Gunter Demnig: La început, când am realizat primele 600 de pietre în Cologne, m-am gândit că aș putea să le fac colective, pe familii de exemplu. Mi-am dat seama ulterior că fiecare om merită o plăcuta doar pentru el. E foarte importantă precizarea că aceste pietre sunt confecționate manual, nu de către un aparat, de o mașină iar plăcuțele sunt inscripționate literă cu literă de către mine. Pentru confecționarea pietrelor lucrez eu și încă cinci artiști.
Foto-Travel: Credeți că prin instalarea acestor pietre comemorative, se poate lupta eficient împotriva rasismului, a discriminării?
Gunter Demnig: Cel mai important pentru mine este atragerea interesului tinerilor. Deși este impresionant să citești într-o carte că 6 milioane de oameni au fost uciși, impactul asupra tinerilor în special este deosebit atunci când aceștia pot citi pe o plăcuță numele acelei persoane sau informații despre locul în care au stat sau au muncit. Aceste plăcuțe îi face să gândească ”acesta este locul în care au muncit sau au învățat, locul în care au dus o viață normală”. În comparație cu această dovadă, cele 6 milioane de victime nu înseamnă nimic.
Foto-Travel: Vă mulțumesc pentru amabilitate și sper că acest proiect să continue.
Gunter Demnig: Desigur, sunt optimist, Picasso încă mai muncea la vârsta de 99 de ani. Eu am pus fundația acestui proiect și mă aștept ca ideea mea să fie continuată.
Biografie:Gunter Demnig s-a născut pe 27 octombrie 1947 la Berlin, copilărind în Nauen şi Berlin. Și-a definitivat studiile liceale în 1967, începând să studieze din acel an educație creativă la Universitatea de Arte din Berlin cu profesorul Herbert Kaufmann. În perioada 1969-1970 a studiat designul industrial. În 1971 s-a transferat la Universitatea de Artă din Kassel (Kunsthochschule Kassel) unde a studiat cu Harry Kramer. Susține examenul de stat în 1974 iar între anii 1977-1979 a construit sau a gestionat reabilitarea monumentelor istorice. Între anii 1980-1985 ocupă funcții în cadrul Universității de Artă din Kassel. În 1985 şi-a deschis propriul studiou său studio în Cologne (Köln) și a lucrat la mai multe proiecte. Din 1994 activează în cadrul centrului cultural IGNIS.
Gunter Demnig este faimos în special datorită proiectului Stolpersteine. Primele pietre stolpersteine au fost instalate în 1997 la Kreusberg, Berlin. Munca sa a fost recunoscută și apreciată, astfel că de-a lungul anilor a fost distins cu numeroase premii printre care Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania, Obermayer German Jewish History Awards (2005), B.Z Kulturpreis Awards (2014) și multe altele.
Proiectul Stolperstein
Proiectul inițiat de Gunter Demnig a devenit unul european. Are din ce în ce mai multe solicitări, există deja o listă de așteptare ce se întinde până la finele anului 2014. Mai multe informații despre proiect, despre viitoarele locuri unde vor fi amplasate aceste pietre-monument, pot fi găsite de pe site-ul oficial.
Proiectul său a devenit deja un fenomen social, în jurul lui dezvoltându-se diverse platforme on-line. Un site interesant ce conține o hartă interactivă cu pietrele stolpersteine din toată Germania, poate fi accesat aici. Au fost dezvoltate până și aplicații pentru smartphon-uri, ce pot fi descărcate din App Store sau Google Play.
În loc de concluzie...
Prin proiectul Stolperstein, artistul german Gunter Demnig reușește să readucă în atenția opiniei publice oameni, locuri și istorii ce au fost demult uitate. Reușește să șteargă praful uitării, și să aducă dovezi acelora care neagă Holocaustul și efectele lui. Privit în ansamblul lui, proiectul ar putea fi considerat cel mai mare monument comemorativ din lume. Este ca și o garanție că astfel de grozăvii nu se vor mai repeta.