Blogul Foto-Travel publică un miniserial intitulat ”Toscana văzută de sus” în care sunt descrise experiențele a patru ascensiuni, în patru locuri, de unde ai o panoramă deosebită asupra Toscanei. În acest episod, despre panorama asupra ținutului Valdinievole.
După cele două ascensiuni în cele mai înalte turnuri-clopotnițe (campanile) din Lucca și Florența, credeam că doar din astfel de turnuri ai panorame spectaculoase asupra orașelor din Toscana. Aveam să constat ulterior, că nu este chiar așa. Toscana are un relief variat, alternând de la plaje și câmpii, la dealuri și chiar munți. Zona deluroasă, caracteristică Toscanei, și benefică culturilor de viță de vie și măslini ocupă două treimi din teritoriul regiunii.
Stațiunea balneară Montecatini Terme, din provincia Pistoia are o localitate ”soră” situată pe un deal din apropiere. De acolo, de la altitudinea de 290 de metri, panorama asupra orașului Montecatini Terme și asupra localităților din jur, răsfirate de-a lungul văii Valdinievole este deosebită.
Ca să ajungi acolo, există trei căi de acces. Prima, cea mai facilă este cu mașina pe drumul SS633 (Strade Statale 633) ce trece prin mica localitate Vico. Celelalte două căi de acces pornesc din același loc: un traseu marcat pentru amatorii de drumeții, care urcă panta dealului printre plantații de măslini şi, în fine, ultimul traseu și poate cel mai interesant este cu funicularul. Acesta a împlinit venerabila vârstă de ... 115 ani!
Stația de funicular din Montecatini Terme |
Funicularul ce face legătura între Montecatini Terme și Montecatini Alto (pe care localnicii îl numesc pur și simplu ”Castelul”) datează din 1898, când inginerul Alessandro Ferretti a dus la bun sfârșit lucrările începute la 1 martie 1897. Lucrările de construcție propriu-zise au durat câteva luni, distanța de doar 1050 de metri, nefiind una care să ridice mari probleme. Diferența de altitudine dintre cele două stații este de 202 metri, iar cea mai abruptă zonă, cea de sus, are o pantă de 38,5 %. Principiul de funcționare a unui funicular este simplu: două vagoane sunt atașate unul de altul printr-un cablu ce trece printr-un scripete în partea de sus a pantei. Vagoanele circulă simultan, unul urcă în timp ce celălalt coboară, contrabalansarea acestora fiind necesară pentru minimalizarea energiei necesare. Până în 1921 s-a folosit energia unui motor cu abur, care a fost ulterior înlocuit cu unul electric. A existat și o perioadă în care acesta a fost scos din uz, în timpul celui de-al doilea război mondial, între 1944 și 1949. Funicularul de la Montecatini este cel mai vechi din lume aflat încă în funcționare. La inaugurarea sa, în data de 4 iunie 1898 au participat personalități de seamă printre care și Giuseppe Verdi.
Funciularul din Montecatini are două vagoane roșii numite ”Gigio”și ”Gigia”. Cu toate investițiile făcute în ultimii ani, care au constat mai ales în creșterea gradului de siguranță al pasagerilor, vagoanele au fost conservate. Astfel că acum, în secolul XXI, turiștii se pot bucura de o călătorie de 10 minute în aceleași vagoane de lemn, compartimentate în trei cabine. Aspectul rustic, panta abruptă și peisajul din jur, fac ca această călătorie să fie una romantică, mai ales dacă are loc spre seară.
Vagonul ”Gigio” înainte de ascensiune |
”Gigio” garat în stația din Montecatini Alto |
Funicularul circulă din jumătate în jumătate de oră, începând cu ora 9,30 până la miezul nopții, cu o pauză între orele 13 și 14,30 (între 7 aprilie și 13 octombrie 2013) și de la 9,30 până la 20,30 (între 23 martie și 6 aprilie respectiv între 14 și 31 octombrie) . Prețul unui bilet este 4 euro pe sens sau 7 euro dus-întors. Există reduceri pentru copii și grupuri de turiști. Informații complete despre orar și prețuri se pot obține de pe site-ul propriu. Vă vine să credeți sau nu, funicularul din Montecatini are și o pagină defacebook, ba chiar și cont de pe TripAdvisor pe care găsiți peste 200 de review-uri.
Orarul de funcționare e afișat în fiecare stație |
La urcare, am luat loc într-una din cabine. Nu mi-am dat seama că se poate sta și afară, pe platforma din față. După ce personalul ce deservește funicularul s-a asigurat personal că toate ușile cabinelor sunt închise și după o mică smucitură, am pornit. Era o după amiază însorită, soarele era încă sus pe cer dar se apropia de linia orizontului. De o parte și de alta a traseului, livezi de măslini. Ici colo câte o mică gospodărie, iar în față linia de cale ferată ce lua dealul în piept. La un moment dat am trecut pe lângă un mic altar închinat Fecioarei Maria, iar mai sus, traseul marcat ce duce sus la Montecatini Alto, trece foarte aproape de funicular. Am numărat vreo două viaducte, nu foarte mari ce traversau linia. Apoi, după agitația turiștilor am înțeles că ceva se întâmplă. Într-adevăr, eram la jumătatea traseului, unde cele două vagoane se întâlnesc. Aici, cu un sistem de macazuri, liniile se despart pe o distanță de aproximativ 20 de metri, pentru a se uni din nou după ce vagoanele au trecut unul pe lângă altul. Ca într-un ritual, pasagerii celor două vagoane se salută. A fost momentul cel mai interesant al traseului, ce avea să se repete la coborâre. Apoi, panta devine tot mai abruptă, lucru insesizabil din cabină, vagonul fiind construit în trepte pentru ca indiferent de pantă, pasagerii să fie mereu la orizontală. Singurul indiciu era viteza mai mică și indicatoarele de pe margine.
Odată ajuns sus, trebuie să aștepți ca personalul funicularului să-ți deschidă ușa. Apuci să mai faci câteva poze înainte de a ieși din stație. Dincolo, foarte aproape există o terasă cu mese de unde panorama asupra împrejurimilor este pur și simplu fantastică. Orașul Montecatini Terme și suburbiile sale se întinde jos, la picioarele tale. Nu mi-am imaginat niciodată că este atât de mare. Undeva, câteva mașini scânteiază în bătaia soarelui. Îmi imaginez că acolo este autostrada A 11 Florența-Viareggio. În dreapta, se văd localități răspândite pe coama dealului. Soarele ce stă să apună oferă un spectacol măreț.
Stațiunea termală Montecatini Terme |
Montecatini Terme și ținutul Valdinievole, văzut din Montecatini Alto |
Te desprinzi cu greu de pe terasă, atât de frumoasă este priveliștea. Însă, un oraș medieval te așteaptă să-l explorezi. Despre Montecatini Alto, voi scrie însă, cu altă ocazie. Vă las să admirați panorama asupra ținutului Valdinievole.
Platforma panoramică de lângă stația de funicular |
Soarele, înainte de apus la Montecatini Alto |
un amurg superb la Montecatini Alto |
În seria ”Toscana văzută de sus” au apărut articolele:
În aceeaşi serie va urma:
- Toore Grossa / San Gimignano