În școala mea, Colegiul Tehnic "Alesandru Papiu Ilarian" Zalău, există un colț fain, amenajat de către elevii noștri, printr-un proiect coordonat de Compania TenarisSilcotub. Un loc în care elevii pot socializa, pot răsfoi (ba chiar și citi) o carte, sau pur și simplu se pot odihni.
Printre altele, sunt pereți zugraviți în negru, unde elevii "s-au prins" că pot lăsa mesaje, sau pur și simplu pot mâzgăli. Sigur că pot fi păreri diferite, inclusiv cu conotații pedagogice legate de mâzgălirea pereților de către tinerii adolescenți. Vedem cu toții cât de urât arată pereții blocurilor sau zidurile din locurile mai din dos, câte vulgarități sunt scrise în numele "dreptului la exprimare". Unii vor susține sus și tare că asta e artă, însă nu cred că este așa. E o diferență între graffiti sau stencils-urile pe care le vedem prin orașele turistice (cel mai bun exemplu e Arta (cu A mare) a lui Bansky și mâzgălelile pline de vulgarități ale unor teribiliști pe pereții sălii de sport din Parcul Central din Zalău. Diferența e colosală, ca între Cer și Pământ...
Am o amintire de acum mulți ani, când încă nu eram membri ai UE și mergeam pentru prima dată într-o vizită Erasmus + într-o școală din afara granițelor țării. Era în Italia, aproape de Roma, unde un colegiu tehnic (cam ca și al nostru) m-a șocat de-a dreptul. În sălile de clasă, toți pereții, dar absolut toți pereții erau mâzgăliți de nu mai aveai unde scrie nimic. Nu știu dacă erau vulgarități scrise acolo dar numere de telefon sau "Ti Amo!" am văzut cu zecile... În orice caz, era murdar, mizerabil, după standardele mele din acei ani, venit dintr-o țară (fostă comunistă) în care pereții școlilor sunt albi ca la spital. Ei bine, am întrebat-o pe doamna profesoară la care stăteam în gazdă, cum se face că sălile de clasă sunt atât de murdare, în sensul că toți pereții erau mâzgăliți? Știti ce mi-a răspuns? Zice, "ați vizitat orașul nostru"? (P.S. Viterbo). "Da" zic, neînțelegând unde vrea să bată. "Ați văzut clădirile istorice, monumentele?" Da, le văzusem și mi-am amintit că erau curate. "Vezi, zice doamna, noi îi lăsăm pe tinerii noștri să refuleze în sala de clasă. Îi lăsăm să mâzgălească pereții școlii, ca să nu facă asta cu clădirile și monumentele noastre!". Interesantă abordare...
Dar să revenim la "zidul" de la API. Foarte faină ideea de a-i lăsa pe liceeni să "scrie pe pereți". Sigur, într-un mod oarecum controlat. Că așa sunt adolescenții, trebuie controlați discret. Probabil că asta a fost și ideea celor care au amenajat acel colț. Altfel nu lăsau intenționat o cutie cu cretă colorata acolo. E drept, mai avem și noi ne-educatii noștri (am scris intenționat așa), s-au mai "scăpat"și au scris și prostii, noroc cu vigilența profesorilor de serviciu :). Dar sunt și mesaje pozitive, fine ironii (doar cei cu adevărat inteligenți sunt capabil de asta), sau aluzii subtile.
Azi s-a întâmplat să văd acest mesaj în timp ce mergeam la ore. Cum să nu zâmbești? Cum să nu te încarci "pozitiv"? Nu știu cine a scris, dar l-aș lăsa să scrie pe toți pereții mesaje pozitive...