Grație acțiunii sutelor de voluntari, Meseșul dar și alte zone din Zalău sau din Sălaj, au fost curățate din nou. Natura poate respira în voie, iar noi putem să ne bucurăm pe deplin de ea. Toți cei implicați merită felicitați! Și, desigur, merită felicitată doamna Corina Țurcaş, sufletul acestei acțiuni.
Astfel de acțiuni de implicare socială sunt necesare. Deși numărul voluntarilor care se implică crește an de an, totuși numărul lor nu a atins masa critică care să permită schimbarea mentalității. Din păcate, noi ceilalți suntem mult prea mulți, și de mâine, atunci când vom ieși în Natură, iarăși o vom pângări... De la banalul gest de a arunca ambalajul sau pungile de plastic pe jos, la gestul (devenit din păcate la fel de banal) de a arunca molozul, mobila nefolosita, sau cauciucurile, prin păduri sau pe câmp, vom continua să ne debarasăm de gunoaie aruncându-le (pe ascuns) in Natură. Ceva nu este în regulă, ceva nu merge bine. Altfel nu se explică de ce, an de an, "fraierii" de voluntari adună sute de saci.
De altfel ce merge bine în țara asta ”eșuată”, vorba președintelui? Educația? Nici vorbă! Căci până la urmă despre educație este vorba aici. Și nu neapărat de educația formală, din școală, deși și aceasta se dovedește a fi falimentară (și) din acest punct de vedere. Este vorba, mai degrabă, de educația non-formală, de ”cei șapte ani de acasă”. Căci dacă tineri ar avea o educație bună de acasă, atunci școala ar putea construi pe o bază stabilă.
Chiar nu pricep de ce ne lăsam gunoaiele prin Natură? Nu cred că e pădure în țara aceasta în care ”gunoaiele de oameni” să nu-și fi lăsat amprenta. În orice pădure te duci, liziera e plină de gunoaie. Și nu ar fi vorba de cele biodegradabile, ci sunt grămezi de moloz, de mobilă, de obiecte sanitare. Nu demult a scris presa despre ”pângărirea” monumentului de la Guruslău, unde niște nesimțiți (chiar nu-i pot numi altfel) au abandonat molozul rezultat dintr-o renovare. Chiar și o vană mare, de fontă a fost abandonată acolo. Și chiar în aceste zile, voluntarii s-au chinuit să scoată din pământ cauciucuri mari, de tractor, de pe o vale a Meseșului. De ce toate acestea? pentru numele lui Dumnezeu, de ce?
O posibilă explicație ar fi aceea că cei abilitați cu aplicarea amenzilor nu-și fac (eficient) treaba. Probabil că organigrama instituțiilor respective e sub-dimensionată; probabil e mai comod să stai în birou, în loc să ieși pe teren. Nu știu și nici nu vreau să fac afirmații nefondate. Probabil amenzile sunt mici iar cei care riscă să fie prinși nu se tem. Sau cine știe ce alte cauze ar mai fi. Oricum, e clar, instituțiile statului (eșuat) sunt depășite de situație...
Stau uneori și mă întreb: cum de alții pot? Cum de exemplu în Ungaria vecină pădurile sunt curate? Nu vezi gunoaie pe la lizieră de pădure, nu vezi gunoaie pe poteci de deal sau munte. Am fost în primăvară în zona lacului Balaton și am luat cărările la pas. Nici vorbă de gunoaie, nici vorbă de câini fără stăpâni de care să-ți fie frică. Cum de la ei se poate și la noi nu? Ați fost, desigur și prin alte țări, sunt convins că nu ați văzut grămezi de moloz aruncat la margine de pădure. De ce acolo se poate? De ce?
Acțiunile de ecologizare ale voluntarilor sunt lăudabile! Și necesare. Însă trebuie să facem ceva la nivel comportamental, astfel încât, în anii ce urmează să nu mai fie nevoie de astfel de acțiuni ample. Oare vom fi în stare? Sau la anul, pe vremea aceasta, vom număra sutele de saci de gunoaie strânse de voluntari?
P.S. Imaginea de copert[ a fost generat[ cu ajutorul I.A. folosind Midjourney