Începe un nou an școlar. Pentru unii elevi va fi primul lor an școlar, pentru alții e început de ciclu (gimnazial sau liceal), iar pentru alți elevi va fi ultimul an școlar din învățământul preuniversitar. Nu e corect să spui ”ultimul an școlar”, formularea lasă să se înțeleagă că la sfârșitul lui îți ”pui cărțile-n cui” și gata, nu mai înveți nimic. În realitate, prin natura noastră umană, învățăm necontenit chiar și în afara școlii, într-un cadru non-formal.
Încep al 28-lea an școlar al carierei mele didactice, parcă cu mai mult entuziasm decât în anii trecuți. Recunosc, trecerea implacabilă a timpului, rutina zilnică, nebunia pandemică și post-pandemică, degringolada continuă din sistemul nostru de învățământ în care școala nu poate fi mai bună decât țara, te fac să-ți domolești elanul, să conștientizezi că ”nu poți schimba lumea”. Iar de aici și până la resemnare și blazare nu mai e decât un pas... Dar cu toate acestea, nu știu de ce, simt mult entuziasm.
Greva recentă (neîncheiată încă...) a demonstrat că dascălii pot fi o forță în societatea românească atunci când își unesc acțiunile într-un demers comun. Greva a mai demonstrat două lucruri. În primul rând a demonstrat că avem lideri dispuși la compromis doar pentru a nu ieși ei șifonați. Apoi a demonstrat că o parte dintre părinți, influențați puternic de expunerea îndelungată la știri negative despre școală, ne-au arătat cu degetul, condamnându-ne în bloc. A devenit sport național să critici orice și pe oricine, fie că te pricepi, fie că nu, iar rețelele de socializare nu au făcut altceva decât să exacerbeze acest comportament. Greva a arătat, printre altele, că faliile sociale sunt mari. Sigur, ”nicio pădure nu este fără uscături”, are și sistemul de învățământ românesc hibele lui, iar cei din interior le cunosc cel mai bine.
Ca dascăl ești mereu în război cu ignoranța unora dintre elevi. Mi se pare doar mie, sau sunt din ce în ce mai mulți? Parcă se atinge punctul critic în care balanța se va înclina. Războiul a devenit unul hibrid, în care dezinformarea, fake-news-ul fac parte integrantă din acesta. Ca profesor te lupți, de cele mai multe ori, cu morile de vânt: cu prevederi legislative absurde (în fața acestora depui imediat armele căci ești sub ascultare, sub lege...), cu o parte a societății care așteaptă să faci minuni cu odraslele lor pe care le-au privat de ”cei 7 ani de acasă”, cu dezinteresul aproape generalizat al unora dintre elevi. Cred cu convingere că relația dascăl - elev - părinte, această ”trinitate a educației”, dacă-mi este permisă sintagma este esențială în demersul comun. Desigur, bazată pe respect reciproc, pe colaborare.
Cum e să fii profesor (de matematică
) în era A.I (sau I.A, ziceți-i cum vreți)? Cum reușești să-i atragi pe elevi spre materia pe care o predai, când în jurul lor sunt atâtea tentații? Și cum să-i faci să conștientizeze că dincolo de ”balastul informațional” al unora dintre conținuturile din programă, în viața reală, nu aia închipuită și construită mental prin expunerea media, vor avea nevoie de matematică? Nu neapărat de formule, teoreme și axiome, ci de o gândire rațională, corectă? Spunea marele Grigore Moisil că ”orice este gândire corectă este fie matematică, fie susceptibilă de matematizare”. Iată întrebări la care mă gândesc la începutul fiecărui an școlar. Nu am încă răspunsuri la toate întrebările scrise (și la cele multe, nerostite), dar știu că educația de calitate poate fi șansa actualelor generații. Iar o educație bună, solidă, se construiește doar prin entuziasm! Așa că nu mă întrebați de ce sunt bucuros că începe școala...Le doresc colegilor mei, să dea dovadă de tot entuziasmul de care (încă) mai sunt în stare! Mult succes în noul an școlar!
P.S. Imaginea este una ”artificială”, generată cu ajutorul algoritmilor I.A. Orice asemănare cu personaje reală, este pur întâmplătoare...