La început a fost un vis. ”Oare cum ar fi să avem și în Sălaj un muzeu al fotografiei?” - mi-am spus atunci când am văzut la Český Krumlov, în Cehia, un muzeu amenajat exact pe locul unde a funcționat în secolul XIX un studio foto. De atunci am acest vis, de a amenaja un colț muzeal - căci mă gândeam atunci că ar fi prea mult să visez la un muzeu. Asta în condițiile în care, în Sălaj, nu se mai păstrează niciun atelier foto. Treptat, treptat, visul s-a transformat în idee, în concept. Iar atunci când, acum un an, aveam să primesc primele fotografii vechi, din jurul anului 1900, am știut că visul poate deveni realitate. Între timp, grație unor donații consistente, constând în aparatură și fotografii vechi, s-a adunat material pentru o expoziție.
La începutul verii, când Darius Prodan m-a sunat să mă întrebe dacă merg și anul acesta, la Festivalul de teatru ”Curtea Artiștilor”, cu o expoziție de fotografie, am îndrăznit să-i propun o expoziție dedicată ”Muzeului Fotografiei Sălăjene”. Recunosc, la acel moment, nu aveam nici cea mai vagă idee legată de cum va arăta expoziția. La un moment dat, am fost pe punctul de a renunța, dar dacă am promis...
Ce vreau să spun este că uneori nu mai credem în vise. Această expoziție, atipică, e greu de montat. Sunt aparate de fotografiat, sunt apoi obiecte mari, aparate de mărit, sunt fotografii, sunt role de film, etc. Cum să le aranjezi pe toate astfel încât să rezulte o poveste? Și cine oare mai e interesat azi de ”vechituri”? Cine se mai uită la fotografii pe hârtie? Și chiar dacă le-ai expune, cum ar trebui să arate expoziția? După un moment în care am fost descumpănit, printr-o serie de miracole mi-am recâștigat speranța că poate ieși ceva dintr-o astfel de expoziție. M-am gândit că dacă eu era să renunț, ce ar trebui să facă Darius Prodan, tânărul acesta, care de câțiva ani buni, cât e vara de lungă, zi de zi, pune în scenă spectacole de teatru, expoziții, concerte? Ar trebui să renunțe la primul obstacol? Ar trebui să rămână în ”bula lui de confort”? Păi dacă el și echipa lui din Asociația ProTeatru pot, trebuie să pot și eu să montez o expoziție! Mulțumesc Darius!
Credit foto: Zinia Matyas
Al doilea imbold a fost acela al întâlnirii cu ”Al 7-lea Hambar” și cu ”camera analog”. Auzi, cum vine asta, cameră analog? În era digitală, al Inteligenței Artificiale și al rețelelor 5G, cineva se încăpățânează să rămână ancorat în ”analog”? Adică mai sunt încă fotografi care fac fotografie analog, pe film? Da! Mai sunt, și unul dintre ei este Sergiu CORBU Boldor! Mulțumesc Sergiu!
A mai fost o întâmplare fericită care a făcut ca visul să devină parte a realității. În primăvara acestui an, la un cerc pedagogic al profesorilor de matematică, într-o discuție cu colegul meu, domnul profesor Costel Hrițcu, am aflat că la Cehu Silvaniei, acolo unde cândva a funcționat un cerc foto, ar mai exista aparatură și poze. Au trecut lunile și abia la începutul verii am fost la Cehu Silvaniei să văd ce este acolo. Ajutat de domnul profesor Augustin Gavra am ajuns să văd cele două săli în care a funcționat, până prin 2004, Cercul ”Foto-Cineclub”. Când am văzut dulapurile burdușite cu aparatură și fotografii, am știut că aici va lua ființă Muzeul Fotografiei Sălăjene. Aici visul va deveni realitate... Mulțumesc Costel! Mulțumesc Augustin! Apoi, după ce am avut o discuție cu doamna director Gabriela Carmen Olar, de la Palatul Copiilor Zalău, am agreat împreună ideea unei expoziții muzeale la Cehu Silvaniei. Mulțumesc, doamna director!
Patricia Marina Toma cochetează de ceva vreme cu fotografia. Nu știu cât timp are să-și dedice acestui hobby, fiind implicată în multe alte proiecte. Știu însă sigur că tot ceea ce face este apreciat de către comunitate, de către cei care vor altceva în peisajul (să-i zicem) cultural. Vă vine să credeți sau nu, are la Marin, în satul natal, un Centru Cultural, Educațional și Artistic, unde desfășoară periodic activități și ateliere.
Cristian Ovidiu Spînu este un nume cunoscut în fotografia actuală sălăjeană. Și deși folosește cu succes fotografia digitală, dând dovadă de multă creativitate, moștenește o tradiție fot0grafică și o poveste ce pleacă de la tatăl său, care, în ton cu vremurile respective a fotografiat pe film. Puteți vedea pagina lui aici.
Sergiu Boldor este un muzician desăvârșit, cunoscut mai ales prin proiectul Corbu. Deși încă nu am ajuns la niciun concert de-al lui (motivele nici nu mai contează), îi cunosc muzica. Iar în domeniul fotografiei, Sergiu practică un gen fotografic interesant, ce s-ar putea încadra în categoria ”street”. Desigur, pe Sergiu, o personalitate complexă, nu cred că-l poți încadra undeva anume...
Dar să revenim la expoziție. Personal am văzut expoziția ca și când ai avea niște piese răzlețe dintr-un puzzle, pe care vrei să le pui laolaltă, să le dai un sens. Să spui o poveste. Și ”piesele” erau următoarele:
- aveam de la domnul profesor Aurel Medve, câteva fotografii realizate de elevii Școlii din Năpradea, cu ocazia expedițiilor Samus 2000. Aveam aparatul de fotografiat, un Zeni, și blițul alimentat de o baterie portabilă. Mai aveam un mini-aparat de mărit de proveniență sovietică, ce încăpea într-o geantă diplomat. La toate acestea se adăuga Jurnalul expediției din anul 1988, plin cu poze...;
- de la domnul Takákc Zsolt, cel care a condus la un moment dat cercul foto de la Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei / Palatul Copiilor Zalău, câteva aparate foto pe film și o duzină de obiective ce se foloseau în studiourile fotografice;
- de la soții Galvácsy László și Laura aveam o grămadă de cărți, în limbile maghiară și română, cărți ce tratează subiecte de tehnică fotografică;
- de la Cehu Silvaniei, așa cum am precizat deja, aveam aparatură de laborator (completată cu câteva sticluțe cu substanțe de la domnul prof. Orbai Cornel), dar și o mulțime de fotografii;
- din ”cutia cu amintiri” - ce a rămas de la familia Kun, ce a trăit în Zalăul secolelor XIX - XX, aveam o serie de fotografii vechi, unele anterioare anului 1900, pe suport CdV;
- Cristi Spînu a adus câteva fotografii inedite cu ipostaze din Zalăul anilor din ”Epoca de Aur”;
- Am expus și o mică parte din arhiva lui Ionel David, foto-reporterul ziarului Năzuința. În câteva fotografii se văd aspecte de la defilările de altădată, cu ocazia zilei de 23 august.
Prima expoziție sub genericul ”Muzeul Fotografiei Sălăjene” a avut loc, miercuri, 23 august 2023, la Curtea Artiștilor. Ne-am bucurat să avem un public numeros, format din prieteni. Unii au făcut eforturi pentru a ajunge la eveniment, venind de la Șimleu Silvaniei, Cehu Silvaniei sau chiar Cluj. Nu pot decât să le mulțumesc!
Recunosc, această expoziție s-a vrut a fi și un test legat de modul în care ar trebui să arate expoziția permanentă a noului muzeu. Cu ocazia expoziției s-au lămurit câteva aspecte legate de modul în care ar trebui să fie expuse piese ce țin de istoria fotografiei. Mă bucur că ideile au devenit parte a realității. Mă bucur că cei prezenți au apreciat demersul. Tuturor și fiecăruia în parte, le mulțumesc!
Desigur, trebuie să le mulțumesc donatorilor ”Muzeului Fotografiei Sălăjene”. Prin gestul lor de a dona aparatură sau fotografii, au pus de fapt bazele viitorului muzeu. Și m-au încurajat să continui. Așadar, le mulțumesc următorilor: Boloș Cristian, Takács Zsolt, Orbai Cornel, Moldovan Olimpia, Bertea Sorin, Medve Aurel, Debreceni Forró Katalin, Galvácsy László, Csiszár Mária, Petrean Vasile, Sandor Lakatos éi Takács Éva.
P.S. Obișnuiesc să-mi ilustrez materialele de pe blog cu fotografii făcute de mine. De data aceasta fac o excepție. Toate fotografiile (cu o singură excepție) ce ilustrează acest material sunt realizate de către Sergiu Corbu Boldor căruia îi mulțumesc și pe această cale pentru permisiunea de a le folosi.