În ”Cutia cu Amintiri” - așa cum îmi place să numesc cutia de metal ornată cu papagali, în care surorile Kun își țineau comoara - corespondența cu fratele lor, soldatul Kun István, mort pe frontul din Galiția în Marele Război, am găsit două cărți poștale militare scrise de Sfintele Sărbători Pascale ale anului 1915.
Dar mai întâi câteva cuvinte despre familia Kun, pentru cei care nu sunt familiarizați cu postările mele și cu articolele scrise pe blog și în revistele de cultură ”Caiete Silvane” și ”Hepehupa”. În Zilah (azi Zalău), comitatul Szilágy (actualul județ Sălaj), parte a Regatului Ungariei (azi parte componentă a României), o familie de oameni simpli - capul familiei Kun István (1861-1922), soția Kun Kornélia - născută Biber (1864-1944), bunica Zsép Zsuzsánna și fetele Kun Erzsébet (1899-1985) și Kun Kornélia (1900-1986) - trăiau la fel ca întreaga populație civilă, grozăviile Primului Război Mondial. Pe front, în zona Galiției, lupta Kun István (1890-1916), nepotul, fiul și fratele lor. S-a păstrat cea mai mare parte a corespondenței dintre soldat și familia sa din Zalău, corespondență constând în cărți poștale militare maghiare și austriece.
În anul 1915, al doilea an de război, Paștele (catolic și protestant) a căzut în ziua de 22 martie. Primul Paște pe care cele mai multe familii îl petreceau fără băieții lor, încorporați în Armata Austro-Ungară. Lipsa lor, era suplinită prin scrisorile pe care Poșta Militară (Tábori Posta) se străduia, în condițiile războiului, să le expedieze fără mari întârzieri. Se păstrează în ”Cutia cu Amintiri” două cărți poștale militare maghiare (Tábori Postai Levelezőlap) din acele zile.
Prima dintre ele, este expediată de către soldatul (cadet) Kun István (era înrolat în Compania a 15-a a Regimentului 64 Infanterie Orăștie - parte a Diviziei 16 Infanterie) la data de 24 martie 1915 (a treia zi de Paști).
Iată ce le scria el celor de acasă: ”Dragii mei părinți. M-a anunțat Erzsike în scrisoarea nr.8, că de patru zile nu ați mai primit scrisori. Mă miră foarte tare, deoarece v-am scris în fiecare zi. dar să nu vă îngrijorați, s-o fi întâmplat să fie uitate pe undeva, dar o să ajungă ele toate cu o întârziere de câteva zile. Nu sunt noutăți în viața mea momentan, totul e ca înainte. Zilele următoare o să vă scriu detaliat. Acum am terminat ceva de scris. Cum își petrec vacanța de paști surioarele mele? Vremea este frumoasă? Azi la noi a fost o zi însorită de primăvară. Am umblat în veston. Nu este frig deloc, cel puțin azi n-a fost. Vă doresc sărbători fericite și vă sărută pe toți fiul vostru iubitor: Pista. la 24 martie 1915.”
Cartea poștală poartă ștampila de cenzură a Companiei a 15-a, fiind aplicate două astfel de ștampile, una rotundă și una dreptunghiulară, ambele având textul în germană: ”K.u.K Infanterieregiment RITTER von AUFFENBERG No. 54 / 15. Feldcompagnie” Există și ștampila oficiului poștal ce desemna unitatea militară ”Tábori Posta 43”. Cartea poștală a fost scrisă cu creion chimic, textul fiind lizibil și azi.
Răspunsul de la Zalău, de la familia sa, avea să fie primit la finalul lunii martie, data de pe scrisoare, dar și data de pe ștampila aplicată de Oficiul Poștal Zalău fiind 31 martie 1915. Iată ce-i scria fratelui său, surioara mai mare, Erzsike: ”Dragă Pista! Acum am primit două cărți poștale de la tine, datate în 24, care au ajuns foarte repede (în 6 zile). De când și-am scris că de patru zile nu avem carte de la tine, primim aproape zilnic, de multe ori chiar două. Una, datată pe 24, e adresată bunicii. Ne bucurăm foarte mult că ești sănătos, dar păcat că nu putem fi împreună de paști. Și noi suntem sănătoși cu toții. Te sărută toată lumea. Te sărută bunica. Te salută vecinii și prietenii. Zalău. 31 martie 1915. Erzsike.”
Corespondența dintre soldatul Kun István și familia sa din Zalău, va face obiectul unei cărți intitulată ”Cutia cu Amintiri. Destinul unei familii din Zalăul la cumpăna secolelor XIX și XX”. Îi sunt recunoscătoare doamnei Csiszár Mária care mi-a dat cutia cu corespondența familiei Kun și a realizat transcrierea corespondenței dar și domnilor Gaudi Attila și Vincze Zoltán care au realizat traducerea acesteia.