A încerca o biografie a unei familii din Zalăul începutului de secol XX, în condițiile în care aceasta s-a stins fără urmași, poate fi considerat un act curajos, poate chiar riscant. E ca și cum ai vrea să reconstitui imaginea unui puzzle în condițiile în care nu ai nici modelul, nici toate piesele. Însă cadoul ”comoară” pe care doamna Csiszár Mária mi l-a făcut, a fost imboldul unui astfel de demers. Pe grupurile în care zălăuanii își deapănă cu nostalgie amintirile, au apărut în urmă cu ceva vreme fotografii interesante realizate de fotografi locali. Un subiect pe care-l cercetez de ceva vreme. Interesându-mă de acele fotografii am auzit pentru prima dată de surorile Kun care au avut un frate căzut în Primul Război Mondial. Așa se face că, arătându-mă interesat de subiect, doamna Csiszár Mária a considerat că pot fi acea persoană care ar putea readuce la viață o poveste din Zalăul începutului secolului XX. Și prin urmare, mi-a expediat ”comoara” - o cutie de metal verde, ornată cu papagali, în care surorile Kun țineau tot ce avea ele mai scump: fotografii și corespondența cu fratele căzut în război.
Povestea familiei Kun
Familia Kun din Zalăul începutului de secol XX, era ca toate celelalte. Părinții, Kun István (1861-1922) și Kun Kornélia (născută Biber) (1864-1944) aveau 3 copii. Capul familiei, Kun István s-a născut la Sărmășag la data de 3 august 1861 din părinții Kun István și Szép Zsuzsánna. În registrul parohiei reformate din Sărmășag, nașterea băiatului este consemnată în data de 11 august, la poziția nr.23. [1] Cum au ajuns ei în Sărmășag nu se știe, locul de origine al tatălui fiind consemnat Hídvég, în limba română Hăghig (actualul județ Covasna). La vârsta de 28 de ani, în anul 1889, Kun István de religie evanghelic-reformată, avea meseria de pantofar și locuia în Zalău pe strada Wesselényi nr.10. O cunoaște pe viitoarea soție, Biber Kornélia, în vârstă de 22 de ani, de religie romano-catolică, născută la Aiud, și care locuia pe strada Körös nr. 4 (actuala stradă M.Eminescu). În registrele de stare civilă parohiale, păstrate la Serviciul Județean Sălaj a Arhivelor Statului, cununie este consemnată la data de 5 mai 1889, fiind a 15 cununie a anului.[2]
 |
Fig.1 - 1861: se naște la Sărmășag, la 2 august István, băiatul lui Kun István din Hidvég și al mamei Szép Zsuzsanna
 |
| Fig.2 - 5 mai 1889: Kun István se căsătorește cu Biber Kornélia |
În ”cutia cu amintiri” [3], sunt câteva fotografii, care deși nu sunt datate și nu scrie pe ele pe cine reprezintă, pot fi fotografii ale membrilor familiei. Bărbatul în vârstă, cu mustață lungă după moda vremii nu poate fi decât Kun István, capul familiei. Fotografia a fost realizată la Șimleu Silvaniei în studioul lui Sájter Béla. Iar poza de familie în care două femei stau alături de un băiat, nu poate reprezenta decât pe bunica Szép Zsuzsánna (femeia de pe scaun), alături de mama Biber Kornélia, soția lui Kun István seniorși de micul Kun István. Faptul că femeia care stă în picioare, își ține afectuos brațul pe după umerii bunicii, dovedește dragoste și atașament față de mama sa. Fotografia, aplicată pe un carton personalizat cu dimensiunile 10,5 x 16 cm, a fost realizată la Zalău, în studioul Petrovich Ede din piața Kossuth.
 |
| Fig.3 – Kun István senior |
 |
| Fig.4 – bunică, mamă și fiu |
În anul următor, la data de 23 februarie 1890, este înregistrată nașterea primului copil al cuplului Kun István și Biber Kornélia. Băiatul, István (după tradiție purta prenumele tatălui) s-a născut la data de 18 februarie 1890, într-un an în care în Zalău în documentele Bisericii Reformate sunt consemnate nu mai puțin de 190 de nașteri. Băiatul Kun István este al 40-lea născut în acel an, dintr-un total de 83 de băieți.[4] Cine și-ar fi imaginat că peste 25 de ani, aproape întreg cotingentul de băieți avea să fie încorporat în grozăvia ce se va numi Primul Război Mondial?
 |
Fig.5 - La 23 februarie 1890 este consemnată în registrul parohiei reformate Zalău a 40-a naștere: István, fiul soților Kun István și Biber Kornélia
La diferență de 9, respectiv 10 ani, familia va mai avea două fete, născute la cumpăna dintre secole. Erzsébet se naște în anul 1899, iar Kornélia în 1900. Interesant este faptul că pe surori nu le mai găsim în registrele de stare civilă parohiale: cele reformate nu sunt la arhive, iar în cele romano-catolice, în anii respectivi nu sunt înregistrate nașteri care să corespundă numelui și prenumelui. Să se fi născut fetele în altă parte?
Probabil că viața nu era ușoară și că traiul de zi cu zi era câștigat prin munca părinților. Dar cel puțin aveau un cămin, o casă, situată acolo unde acum sunt primele blocuri pe strada Eminescu. Ca orice părinți și soții Kun s-au îngrijit ca cei trei copii să primească cea mai bună educație. Două fotografii de tip CdV (Carte de Visite) [5] le reprezintă pe surorile Erzsébet și Kornélia în rochii albe, după moda vremii,[6]în studioul lui Petrovich Ede din Zalău. Este foarte probabil ca aceste fotografii să fi fost realizate cu ocazia primei comuniuni.
 |
Fig. 6 - Kun Erzsébet
 |
Fig. 6 - Kun Erzsébet
Pe István în găsim elev al Școlii Publice de Băieți din Zalău înscris în anul școlar 1897-1898 în clasa a II-a (prof. Plosz Gyula), alături de alți 40 de copii.[7] Figurează și în anuarul pe anul școlar următor, 1898-1899 înscris în clasa a III-a B (prof. Lázár Gábor), alături de alți 51 de băieți.[8]În clasa paralelă, a III-a A mai erau înscriși alți 40 de băieți. Ne putem astfel face o imagine asupra situației demografice a Zalăului la sfârșitul sec. al XIX-lea. Deși nu am găsit alte documente, se poate presupune că Kun Istvána fost elev al acelei școli între anii 1896-1900. Începând cu anul 1900, îl găsim în fiecare din următorii 8 ani, pe listele elevilor Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău (Clasele I-VIII). Calificativele obținute și publicate în anuar, atestă faptul că era un elev de nivel mediu, majoritatea notelor obținute fiind de 2 și 3. Trebuie precizat că în acei ani, nota maximă era 1 (ce corespundea calificativului foarte bine), iar cea minimă era 4 (ce corespundea calificativului insuficient).[9] Termină liceu în anul 1908, iar până în anul 1914, când este încorporat în armată, nu mai avem nicio informație despre el.
 |
Fig.9 - Coperta anuarului pe anul 1904
Odată cu anul școlar 1903-1904, elevii Colegiului Reformat se mută în noua clădire. Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din acest an, publică în paginile sale imagini cu noua clădire, dar și planurile acesteia. Construcția noii clădiri a durat un an (de la 19 septembrie 1903 [10]când a fost pusă piatra de temelie) până în octombrie 1903. Noua clădire a devenit un simbol al Zalăului, fiind pentru timp îndelungat cea mai impunătoare clădire a orașului.
 |
Fig.10 - Noua clădire a Colegiului Reformat Wesselényi, inaugurată în anul 1903
Urmărind aceleași surse de informare (anuarele școlii primare și pe cele ale Colegiului Reformat Wesselényi), găsim informații și despre surorile Kun Erzsébet și Kun Kornélia. Astfel, în anul școlar 1905-1906, Erzsébet era elevă în clasa I a Școlii Primare. Va figura în anuarele școlii până în anul 1909 astfel: anul școlar 1905-1906 – clasa I (42 de fete, învățătoare Fodorószkzné-Homicskó Irén); anul școlar 1906-1907 – clasa a II-a (52 fete, învățătoare Berentés Lászlóné); anul școlar 1907-1908 – clasa a III-a (62 de fete, învățătoare Plosz Ilona); anul școlar 1908-1909 – clasa a IV-a (63 de fete, învățătoare Kovátsné Kőrössy Helén).[11]
Sora ei mai mică, Kornélia, este și ea elevă a aceleiași școli, în perioada 1907-1911: în anul școlar 1907-1908 figurează în clasa I-a, alături de alte 50 de fete (învățătoare Fodorószky Jenőné); în anul școlar 1908-1909 este în clasa a II-a (51 de fete, învățătoare Berentés Lászlóné); în anul școlar 1909-1910 – clasa a III-a (76 de fete, învățătoare Plosz Ilona); iar în anul școlar 1910-1911 este elevă în clasa a IV-a (59 fete, învățătoare Kovátsné Kőrössy Helén).[12] Se observă și din aceste date, numărul mare de copii ce frecventau școlile primare din Zalău în acea perioadă. Trebuie precizat faptul că în acei ani, Școala Primară din Zalău, avea clase atât în zona centrală – cu clase separate de băieți și fete (központi fiu-iskola növendékei și központi léany-iskola), dar și pe străzile Széchenyi (Szécheny-utczai vegyes-iskola), Fazakas (Fazakas-utczai vegyes-iskola) și Rákóczi (Rákóczi-utczai vegyes-iskola).
 |
Fig.11 - Kun Erzsébet
Mai târziu, pe Kun Erzsébet o găsim ca elevă a Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău, dar doar începând cu anul școlar 1914-1915, când figurează pe listele cu elevii clasei a V-a.[13]În clasa respectivă erau 27 de elevi (7 fete și 20 de băieți) la care se mai adaugă alți 2 care studiau la domiciliu. Clasa era una multietnică și multiconfesională, printre elevii maghiari aflându-se și români sau evrei. Elevii erau de religie reformată (cei mai mulți) dar și romano-catolică, greco-catolică sau izraelită. În acel an, 1915, în ultima zi a anului, directorul școlii, profesorul Kincs Gyula (1859-1915) se stinge din viață. La înmormântarea sa a participat și poetul Ady Endre (1877-1919), elev al aceleiași școli în perioada 1892-1896. În anul următor, în primele pagini ale anuarului este publicată o fotografie și o biografie. Noul director al colegiului avea să fie Kerekes Ernő.
În anii următori, Erzsébetavea să fie în clasa a VI-a (anul școlar 1915-1916), în clasa a VII-a (anul școlar 1916-1917) respectiv în clasa a VIII-a (în anul școlar 1917-1918). În ultimii doi ani, 1916-1918, Kun Erszébet avea să studieze la domiciliu, probabil că anii de război au dus la pauperizarea familiei. Din anuarele Colegiului Reformat reiese că Erszébet excela la învățătură, majoritatea notelor obținute fiind de 1 (foarte bine) și 2 (bine). Despre cariera profesională a domnișoarei Kun Erszébet avem informații vagi, rezultate din corespondența despre acre vom vorbi în cele ce urmează. Se pare ca a fost funcționară la Prefectura Sălaj.
 |
Fig.12 - Coperta anuarului Colegiului Refonmat pe anul 1916
 |
Fig.13 - Kincs Gyula (1859-1915) director al Colegiului Reformat în perioada 1897-1915
Pe Kun Kornélianu o găsim elevă a Colegiului Reformat din Zalău. Asta înseamnă ca a urmat cursurile gimnaziale (echivalentul liceului de astăzi) în altă parte. La Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Statului, în Fondul Inspectoratului Școlar Maghiar, am găsit ”dosarul personal Kun Kornélia”. [14] Studiind actele aflate la dosar, se poate deduce parcursul școlar al acesteia. Astfel, din ”Foaia personală” (Személi lap)– document bilingv român-maghiar, datat iunie 1945, învățătoarea Kun Cornelia [15] completează rubricile cu următoarele date:
- Data nașterii: 9 decembrie 1900;
- Religia: romano-catolică;
- Diplome obținute: 1) Elemi népiskolai tánitonöi okklevél eliberată de direcțiunea Școlii Normale de de Stat pentru fete din Șimleu Silvaniei (anul absolvirii 1920); 2) Diplomă de capacitate pentru învățători oținută la Institutul Romano-Catolic de pregătire a profesorilor de școală elementară din Oradea (A Nagyváradi rom. kat. elemi népiskolai tanitónöképzo intezet) – anul absolvirii 1930.
 |
Fig.14 - Document școlar bilingv din 1946
Așadar, din acest document, dar și din celelalte de la dosar se deduce parcursul școlar și profesional al învățătoarei Kun Kornélia. După absolvirea școlilor, profesează ca învățătoare la Izvorul Crișului în județul Cluj (1930-1932), Ghiorgheni, jud. Cluj (1932-1940), iar din 1940 la Zalău. În anul 1945, îi este încredințată ”în mod provizoriu, funcțiunea de învățător” la Școala primară de Stat din Zalău, începând cu data de 10 ianuarie. În același an, la data de 20 ianuarie, depune jurământul: ”Eu, Cornelia Kun jur să respect legile țării. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și constiențiozitate funcțiunea ce-mi este încredințată și să păstrez secretele oficioase. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”.[16] Până în anul 1947, când se va fixa definitiv pe post la Zalău, a profesat și în Crasna. Cel puțin așa rezultă dintr-o adresă ce-i este înaintată la data de 4 august 1947: ”Vă facem cunoscut că prin decizia nr.165.788 din 1947 a Ministerului Educației Naționale, sunteți transferată pe data de 1 septembrie 1947 la școala primară de stat cu limba de predare maghiară nr.1 din Zalău. Binevoiți a ocupa postul ceace ne-veți raporta prin direcțiunea școlii”. [17] În anul școlar 1947-1947, învățătoarea Kun Kornélia a ”luat parte activă la alfabetizarea neștiutorilor de carte”. [18] Într-un alt document, din 1948, se adeverește că ”în timpul stagiului cu gradul II a fost notată la inspecții cu nota calificativă generală 9 / foarte bine” [19]și că ”nu a fost pedepsită” [20] fiind propusă pentru înaintarea în grad.
 |
Fig. 15 - Proces verbal din 1945 care atestă depunerea jurământului de către învățătoarea Kun Kornélia
 |
Fig.16 - Adeverința prin care înv. Kun Cornelia a organizat și a luat parte activă la alfabetizarea neștiutorilor de carte
Documentele din dosar, se opresc la anul 1948. Fără să avem documente, putem presupune doar că învățătoarea Kun Kornélia s-a pensionat la limită de vârstă, câțiva ani mai târziu. La fel ca și sora ei, nu s-a măritat niciodată. Cele două surori au trăit la Zalău până în anii 1985/1986. Erzsébet a murit în anul 1985 la vârsta de 86 de ani, iar Kornélia a murit în anul 1986 tot la vârsta de 86 de ani. Piatra funeră a surorilor Kun, pe care sunt trecute și numele părinților: Kun István (1861-1922) și Biber Kornélia (1864-1944) dar și a bunicii din partea tatălui - Szép Zsuzsánna (1831-1868). De asemenea, pe piatra de mormânt apare și numele fratelui mai mare Kun István (1890-1916), despre care se spune că ”a murit ca un erou”.
 |
Fig.17 - Surorile Kun în 1940:
Erzsike (în stânga) și Nellike (în dreapta) |
 |
Fig.18 - Piatra de mormânt a familiei Kun; Cimitirul Reformat Zalău
Povestea tragică a soldatului Kun István va face însă obiectul episodului următor.
Articolul de față a fost publicat în revista de cultură Caiete Silvane, nr.216 / ianuarie 2022 (pag.28-32)
____________________________
Note:
[1]Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Statului. Matricola botezaților, Parohia Reformată Sărmășag
[2]Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Statului. Matricola cununaților, Parohia Reformată Zalău
[3]La data de 7 iunie 2022, am primit de la doamna Csziszár Máriadin Tinnye, Ungaria, un colet ce conținea o cutie de metal, având dimensiunile 25 x 15 x 10 cm, în care se găseau fotografii și cărți poștale (majoritatea din Primul Război Mondial). Cutia conține 54 de fotografii, 7 vederi de tip carte poștală și 105 cărți poștale ce reprezintă corespondența dintre membri familiei, atât între ei cât și cu diferiți cunoscuți. Printre acestea se află 87 de cărți poștale militare (maghiare și austriece), majoritatea reprezentând corespondența din primul Război Mondial, dintre soldatul Kun István și familia sa din Zalău.
[4]Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Statului. Matricola botezaților, Parohia Reformată Zalău.
[5]Despre acest format vezi ”File din istoria fotografiei: formatul Carte de Visite - CdV”, publicat pe blogul Foto-Travel
[6] La vârsta de 9-10 ani, copiii erau duși la biserică pentru prima comuniune, eveniment important în viața viitorilor membri ai comunității religioase. În mod tradițional, era un moment festiv la biserică, urmat de o sărbătoare în familie. Culoarea albă simbolizează puritatea sufletului.
[7]A Zilahi Állami Elemi Népiskolak Ertesitoje az 1897-1898 Diki Tenévröl, pg.11, accesat noiembrie 2022;
[8]A Zilahi Állami Elemi Népiskolak Ertesitoje az 1898-1899 Diki Tenévröl, pg.12, accesat noiembrie 2022
[9]Anuarele Colegiului Reformat Zalău pe anii 1900-1908. accesat noiembrie 2022
[10]László László) De la Colegiul reformat - la CNS, Zalău, 2010; pg.57
[11]AnuareleȘcolii Primare din Zalău (1905-1909). accesat noiembrie 2022
[12]Idem (1907-1911)
[13]AnuareleColegiului Reformat Zalău pe anii 1914-1918. accesat noiembrie 2022
[14]Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Statului, Fondul Inspectoratul Școlar Maghiar, dosarul Kun Kornélia
[15]Prenumele apare atât în forma corectă, maghiară – Kornélia, cât și în forma românească – Cornelia
[16]Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Statului, Fondul Inspectoratul Școlar Maghiar, Dosarul Kun Kornélia – proces verbal din 20 ianuarie 1945
[17]Idem, adresa nr.1935/1947
[18]Ibidem, adresa nr. 1082/1948
[19] Ibidem, adresa nr. 1084/1948
[20]Ibidem, adresa nr. 1083/1948
Bibliografie:
1. Matricola botezaților, parohia reformată Sărmnășag – Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Statului;
2. Matricola cunonaților, parohia reformată Zalău – Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Statului;
3. Matricola botezaților, parohia reformată Zalău – Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Statului;
4.A Zilahi Állami Elemi Népiskolak Ertesitöje az 1897-1898 Diki Tenévröl, pg.11;
5.A Zilahi Állami Elemi Népiskolak Ertesitoje az 1898-1899 Diki Tenévröl, pg.12;
6.A Zilahi , Államilag Segélyezett Evang.Reform. Kollégium Értesitője az 1900-1901- dik isk. Évről, pg.114;
7.A Zilahi , Államilag Segélyezett Evang.Reform. Kollégium Értesitője az 1901-1902- dik isk. Évről, pg. 35;
8.A Zilahi Ev.Ref. Wesselényi-Kollégium Értesitője az 1902-1903- dik iskolai Évről, pg.68;
9.A Zilahi , Államilag Segélyezett Ev.Ref. Wesselényi-Kollégium Értesitője az 1903-1904- dik isk. Évről, pg.46;
10.A Zilahi , Államilag Segélyezett Ev.Ref. Wesselényi-Kollégium Értesitője az 1904-1905- dik isk. Évről, pg. 41;
11.A Zilahi , Államilag Segélyezett Ev.Ref. Wesselényi-Kollégium Értesitője az 1905-6, pg. 70;
13.A Zilahi Wesselényi-Kollégium Értesitője 1908, pg. 60;
14.A Zilahi Állami Elemi Népiskolak Értesitője az 1905-1906 - Diki Tenévröl, pg.18;
15.A Zilahi Állami S A Vele Kapcsolatos Gazdasági Ismétlő Iskola Ertesitöje az 1906-1907 - Diki Tenévröl, pg.16
16.A Zilahi Állami S A Vele Kapcsolatos Gazdasági Ismétlő Iskola Ertesitöje az 1907-1908 – Iskolai Évről, pg.20, 22;
17.A Zilahi Állami Élemi-, A Vele Kapcsolatos Gazdasági Ismétlő Iskola És Az Állami Óvoda Ertesitöje az 1908-1909 Iskolai Évről, pg.35, 39;
18.A Zilahi Állami Élemi-, A Vele Kapcsolatos Gazdasági Népiskola És Az Állami Óvoda Ertesitöje az 1909-1910 Iskolai Évről, pg.55;
19.A Zilahi Állami Élemi-, A Vele Kapcsolatos Gazdasági Népiskola És Az Állami Óvodak Ertesitöje az 1910-1911. Iskolai Évről., pg.43;
20.A Zilahi ref. Wesselényi-Kollégium Értesitője 1914, pg. 28;
21. Direcția Județeană Sălaj a Arhivelor Statului, Fondul Inspectoratului Școlar Maghiar – Dosarul învățătoarei Kun Kornélia;
22. Mirel Matyas - File din istoriafotografiei: formatul Carte de Visite – CdV, publicat pe blogul Foto-Travel