Valea Someșului, ora 8.15 dimineața. E ceață prin toate satele, de la Jibou până la Benesat. Acesta e semnul venirii toamnei pe Valea Someșului. Soarelui îi trebuie câteva ore, până va reuși să împrăștie negurile, și face asta zi de zi, în fiecare toamnă. Șoseaua e liberă, rulez cu prudență, pendulând cu privirea între acul kilometrajului și ora afișată pe bord. La 8.30 fix, parchez lângă Căminul Cultural din Benesat, sincronizându-mă aproape perfect cu istoricul Bogdan Ilieș. Ne salutăm în grabă și ne grăbim spre intrarea în Căminul Cultural. Aici, la două mese așezate în formă de L, câțiva tineri alături de doi meșteri în arta lemnului, așteaptă să înceapă prezentarea doamnei Sidonia Olea (Muzeul Național al Unirii Alba Iulia) expert restaurare bunuri culturale mobile. Tinerii sunt voluntarii Ambulanței pentru Monumente Sălaj, iar pentru ei e o nouă zi pe șantierul de la Benesat. Bogdan Ilieș face prezentările, ne ocupăm și noi locurile și înainte ca doamna Sidonia Olea să înceapă prezentarea, arunc un ochi pe ceas. Ne-am încadrat în sfertul academic...
Atunci când, la începutul primăverii, Ambulanța pentru Monumente Sălaj anunța obiectivele avute în vizor în acest an, și am citit pe listă ”Pietrele Fecioarei Benesat”, m-am bucurat mult. M-am atașat de acel monument, care deși se află pe L.M.I. (lista monumentelor istorice) ca monument de categoria B, a ajuns, din cauze multiple pe care nu mai vreau să le reamintesc aici, într-o stare deplorabilă. Vara, abia se vedea din cauza vegetației, iar primăvara devreme sau toamna târziu, puteai vedea o mulțime de pietre răsturnate și câțiva stâlpi ce se terminau cu un fel de capitel având sculptat motivul spiralei. Iar în mijlocul acestora, sfidând timpul și vremurile, o statuie ce o reprezintă, după toate probabilitățile, pe Fecioara Maria, se încăpățâna să stea în picioare. Chipul Fecioarei abia se mai ghicea din cauza mușchilor și lichenilor care au invadat piatra. Așa că, inițiativa lui Bogdan Ilieș, de a pune acest obiectiv pe lista priorităților Ambulanței pentru Monumente, este salutară.
Lucrările au început imediat după ”Sfântă Mărie” - marea sărbătoare a verii. De atunci și până astăzi, voluntarii au reușit să dezgroape toate pietrele, iar pe unele le-au așezat de-a lungul drumului. Acum, e rândul specialiștilor, adică a doamnei Sidonia Olea să încerce să curețe pietrele. Iar prezentarea din această dimineață are darul de a-i familiariza pe voluntari, și pe mine, curiosul venit special pentru această activitate, cu tehnicile de conservare a monumentelor de piatră. Și pentru Bogdan Ilieș e prima lucrare în care este abordat un monument de piatră, toate celelalte lucrări au vizat lucrări de intervenție pentru punerea sub protecție a unor biserici de lemn sălăjene.
Interesantă prezentarea doamnei restaurator. Am învățat multe. Mai interesantă a fost discuția de după prezentare când, auditoriul a pus întrebări sau când, discuția s-a concentrat pe ceea ce urmează să se întâmple cu monumentul de la Benesat. variantele de lucru vehiculate, urmează a fi analizate și cu reprezentanții comunității locale. Indiferent ce varianta se va adopta, important este că monumentul ”Pietrele Fecioarei” va avea o nouă înfățișare și va deveni un punct de atracție turistică.
Abia acum, la final, observ cănile cu lapte din fața fetelor. De absorbite ce erau de prezentarea doamnei restaurator, au și uitat să mai bea din ele. Toți voluntarii erau dornici să se întoarcă la lucru. Meșterii tâmplari și-au luat rămas bun și au plecat. Dăm și noi să plecăm când observ pe ceea ce este scena Căminului Cultural, locul de dormit al voluntarilor. Pe niște paleți sunt saltele întinse iar geamul e deschis larg pentru aerisire. Mă gândesc la tinerețe, la faptul că după o zi de muncă la țară, sau după o zi de bătut crestele munților, conta doar să ai o saltea pe care sa-ți odihnești trupul obosit. Vremuri...
Și nu pot să nu mă gândesc ce mult contează implicarea tinerilor în activități de voluntariat. Stai și te întrebi, ce caută fetele astea delicate, studente prin București, tocmai în acest capăt de țară? Cum să lași confortul de acasă, sau festivalurile de la mare ori din marile orașe, pentru a-ți umple vara cu munca? Și gândindu-mă la asta, realizez că nu este totul pierdut; că mult blamata generație tânără este de fapt viitorul țării acesteia.
Lângă Căminul Cultural, o răstignire de piatră. În Benesat, dar și în satele din jur, Aluniș, Biușa, piatra era la mare căutare. Din ea s-au făcut monumente statuete, stâlpi de gard, pietre funerare, chiar și troițe. A existat un meșteșug al cioplitorilor în piatră, ce a dispărut odată cu apariția betonului. Pe cea de lângă Căminul Cultural din Benesat, ce datează de la 1938, o inscripție ce se termină cu ”Dumnezeu este!”. Da, Dumnezeu este și va fi, atât timp cât satul românesc nu moare!
Tinerii o iau repede la pas. Eu și cu Bogdan mai domol, avem multe de povestit. Și ne mai oprim să admirăm câte o poartă, ori un stâlp de gard ori câte un element arhitectonic. Am spus-o și o repet: satele sălăjene sunt mereu surprinzătoare!
E ceva de mers până în capătul satului, înspre Cehu Silvaniei. Acolo, pe partea stângă a șoselei, la ultimele case, într-un perimetru ce nu are mai mult de 20 mp. e Monumentul ”Pietrele Fecioarei”. Sau mai bine spus era, pentru că jumătate din pietre sunt scoase din perimetru și înșirate lângă acostamentul drumului. Pietrele sunt numerotate, așa cum au fost ele găsite. O parte sunt deja curățate, semn că și în ziua anterioară s-a muncit.
Deja, fetele s-au echipat de lucru. Una dintre ele, a luat în primire statueta Fecioarei. Întâmplător sau nu, tânăra poartă un tricou ce are brodat pe el constelația Virgo. O cheamă Ioana Mândru și este studentă la facultatea de Arhitectură ”Ioan Mincu” din București, și-a propus ca și în această vară să fie voluntar în proiectele Ambulanței. Și anul trecut a fost în Sălaj, la Bozna, iar în această vară a fost deja pe șantierul de la Bocșița. Acum, după ce doamna Sidonia Olea a dau cu un strat de soluție pe bază de biocid pentru a distruge mușchii ce au împânzit piatra, Ioana curăță piatra cu diverse instrumente. E muncă migăloasă, nu merge doar cu peria și cu apă, trebuie insistat cu un bețișor din fibră lemnoasă în fiecare gaură a pietrei. Dar rezultatul e pe măsură.
 |
| expertul în restaurare Sidonia Olea arătându-i voluntarei Ioan Mândru cum se curăță piatra |
Ceva mai încolo, doamna restaurator e cu pompa în spate și pulverizează soluția ce are darul de a facilita îndepărtarea mușchilor de pe pietrele scoase din perimetrul în care erau aruncate. Tania Criste e maramureșeancă dar acum locuiește în Cluj-Napoca, acolo unde este în primul an la doctorat. A absolvit facultatea de Istorie și Filozofie. Poartă cu mândrie un hanorac ce are emblema Ambulanței pentru Monumente Sălaj. Are ceva experiență de voluntar în cadrul proiectelor Ambulanței, a fost și în cadrul Ambulanței Transilvania Sud. Și pentru ea e prima dată când abordează un monument de piatră.
Lângă Tania e Ana Gherghe din București, a terminat anul I în cadrul Facultății de Arhitectură ”Ioan Mincu”. La Benesat a ajuns după ce a lucrat și la Bocșița, la biserica de lemn. De proiectele din Sălaj a aflat de la prietena ei și îi place atât de mult în Sălaj încât spune că sigur va veni și la anul.
Încerc să stau de vorbă cu fiecare voluntar, urmărindu-i la lucru. Maria Mândru e și ea din București. E sora Ioanei. A mai participat la o intervenție a Ambulanței la cabana Leaota. Tocmai a absolvit liceul și a intrat la ASE București. Lângă Ioana, ocupat cu curățarea unui alt bloc de piatră, e Marian Radu din Târgoviște. De proiectele ambulanței a aflat de la prietena lui Ana, împreună cu care a fost și la Bocșița. E și el student la Arhitectură în București. Marian spune că a fost atras în mod special de acest proiect, pentru că fiind absolvent de liceu de arte plastice, s-a ocupat cu modelajul în lut și ipsos. Vede implicarea în acest proiect de la Benesat ca o experiență.
La câțiva pași mai încolo, Bogdan Ilieș și Adrian Katona stau de vorbă, analizând amplasamentul de unde au fost scoase o parte dintre pietre. Adrian e din Crasna, Sălaj, dar s-a stabilit, împreună cu soția sa - Alesuțan Anca (tot sălăjeancă) în Apuseni, în comuna Horea. Are deja experiența proiectelor Ambulanței pentru Monumente și acest lucru se vede.
După ce fac periplul voluntarilor, încercând să aflu ce i-a motivat să se implice în proiectele Ambulanței, ar fi cazul să dau și eu o mână de ajutor. Bogdan face rost de unelte, eu iau hârlețul, Adi la lopata și ne apucăm de săpat. Nu e muncă ușoară, dar Bogdan ne coordonează: încercăm să ne dăm seama dacă monumentul inițial a avut în componența lui și o răstignire de lemn. Nu dăm de vreun rest din lemnul crucii, dar asta nu exclude ipoteza lui Bogdan.
În timp ce lucrăm, discuția se concentrează pe imaginarea modului în care a fost inițial monumentul. E greu de spus, în lipsa unui schițe sau a unor documente. Nici nu avem garanția că sunt toate pietrele. Putem doar presupune. Și ar ajuta mult experiența unui meșter cioplitor. Interesant e că unele pietre, nu par a fi fasonate în întregime, asta sugerează că acestea erau la bază, în pământ. Apoi, este posibil ca fațada dinspre stradă a ansamblului - căci despre un ansamblu este vorba, să fi fost formată din blocuri de piatră așezate unele peste altele. Perimetrul poligonal (nu știm ce formă a avut dar putem presupune că ar fi fost un poligon pentagonal) avea în la colțuri stâlpi de piatră S-au găsit 6 astfel de stâlpi, trei dintre ei terminându-se cu un fel de capitel decorat cu motivul spiralei (există și motivul dublu spiralat - al coarnelor de berbec), iar ceilalți trei având capitelul decorat cu mugure.
Unul din blocurile de piatră scoase din pământ, poartă o inscripție în caractere chirilice. Un fel de pisanie. După curățarea parțială a pietrei, Bogdan citește: ”Acest lucru s-au făcut...”. Urmează cel mai probabil un nume, deocamdată nu se poate citi, dar poate, după curățarea totală vom afla cine a fost meșterul acestui ansamblu. Inscripția este încadrată de două frumoase ornamente sub forma literei ”S”.
 |
| ornament pe piatra cu inscripție |
 |
| Piatra cu inscripție, in situ |
 |
| Pisania cu inscripția în chirilică |
Marea provocare pentru Bogdan și echipa sa, va fi reamplasarea pietrelor care să dea formă finală ansamblului monumental. Cea mai mare problemă este perimetrul, care este posibil să se fi îngustat, în urmă cu mulți ani, atunci când cei doi vecini au construit casele.
 |
| De la stânga la dreapte: Bogdan Ilieș, Sidonia Olea, Ana Gherghe, Marian Radu, Tania Criste, Adrian Katona |
La finalul acestei săptămâni, prima etapă a intervenției la ansamblul monumental de la Benesat se termină. Cum soluțiile ce vor fi aplicate pietrelor au acțiune de durată, acestea trebuie lăsate așa o perioadă. Până atunci se va lua decizia legată de locul în care va fi reasamblat monumentul.
Trebuie menționat și ajutorul substanțial pe care primarul comunei Benesat, domnul Sorin Romocea l-a acordat proiectului. Edilul și Consiliul Local au asigurat masa voluntarilor și au sprijinit logistic acțiunea de scoatere a pietrelor. De asemenea, se cuvine să-i amintim pe toți cei care, în zilele anterioare, au fost prezenți pe șantierul de la Benesat: Vasile Pop, Daina Pop, Arnold Revai și arheologul Horea Pop.
Atunci când proiectul va ajunge la final și monumentul va fi reamenajat, statueta Fecioarei va fi piesa principală. Deocamdată, Fecioara surâde cu o jumătate de gură: după mai bine de un secol și jumătate, cineva s-a gândit să o reabiliteze, să o curețe, să o pună în valoare. Și acesta este marele merit al proiectului numit Ambulanța pentru Monumente! Nici nu mai contează că în tot acest răstimp, în care Sălajul și-a schimbat granițele, iar țara a trecut prin diverse forme de guvernământ, prin dictaturi și două Războaie Mondiale, monumentul ”Pietrele Fecioarei” de la Benesat, la fel ca multe alte monumente istorice din tot Ardealul dar și de dincolo de Carpați, au fost abandonate, lăsate de izbeliște. Tot ceea ce contează e viitorul acestora. Iar pentru un viitor mai bun e nevoie de efortul conjugat al voluntarilor Ambulanței dar și de decidenții (politici) ai comunității locale.
