A încerca o biografie a unei familii din Zalăul începutului de secol XX, în condițiile în care aceasta s-a stins fără urmași, poate fi considerat un act curajos, poate chiar riscant. E ca și cum ai vrea să reconstitui imaginea unui puzzle în condițiile în care nu ai nici modelul, nici toate piesele. Însă cadoul ”comoară” pe care l-am primit, a fost imboldul unui astfel de demers. Pe grupurile în care zălăuanii își deapănă cu nostalgie amintirile, au apărut în urmă cu ceva vreme fotografii interesante realizate de fotografi locali. Un subiect pe care-l cercetez de ceva vreme. Interesându-mă de acele fotografii am auzit pentru prima dată de surorile Kun care au avut un frate căzut în Primul Război Mondial. Așa se face că, arătându-mă interesat de subiect, doamna Csiszár Mária a considerat că pot fi acea persoană care ar putea readuce la viață o poveste din Zalăul începutului secolului XX. Și prin urmare, mi-a expediat ”comoara” - o cutie de metal verde, ornată cu papagali, în care surorile Kun țineau tot ce avea ele mai scump: fotografii și corespondența cu fratele căzut în război.
.jpg)
”Comoara” pe care am primit-o e o cutie de metal, ornată cu papagali, având dimensiunile 25 x 15,5 x 9 cm. În interior, 54 de fotografii (inclusiv vederi) și 105 cărți poștale. Este tot ce a rămas în urma familiei Kun care s-a stins prin anii 80 ai secolului trecut. Cea mai mare parte a documentelor de familie, căci despre documente de familie este vorba, o reprezintă corespondența dintre soldatul Kun István aflat pe front și familia sa rămasă acasă, în Zalău. Este emoționant de-a dreptul, să ai în mână documente vechi de mai bine de un secol. Este emoționat să știi că doar atât a rămas în urma unei familii din Zalăul de la cumpăna secolelor XIX și XX.
.jpg) |
| cutia cu papagali ce ascunde ”comoara” surorilor Kun |
.jpg)
.jpg) |
| Surorile Kun Kornélia și Kun Erzsébet în anul 1940 |
Drama familie Kun este dată de faptul că băiatul, Kun István, avea să moară pe front, la 16 august 1916, în spitalul din Dzietitz din Silezia (azi Polonia). Câtă durere să fi fost în sufletul părinților și a bunicii! Câtă durere să fi fost în sufletul surorilor! Durere ținută în sufletul celor dragi, rămași acasă, până ce ultimul membru al familie a trecut la cele veșnice. Nu a rămas decât inscripția pe piatra de mormânt din Cimitirul Reformat din Zalău ”a murit ca un erou” și această casetă cu fotografii și scrisori. Să fi răsfoit surorile Kun din când în când fotografiile? Să fi lăcrimat recitind, pentru a câta oară, scrisorile de pe front ale fratelui lor? Nu putem decât să presupunem că așa a fost.
.jpg) |
| Kun István - soldat în armata Austro-Ungară |
”Comoara” ce mi-a fost încredințată va fi punctul de plecare al unui demers fără precedent, în ceea ce mă privește. Pornind de la fotografiile vechi, îngălbenite și pe alocuri rupte și de la corespondența de pe cărțile poștale militare, voi readuce la viață povestea familiei Kun. Nu sunt singur în acest demers, voi avea nevoie de ajutor. În primul rând, textul de pe cărțile poștale trebuie transcris. Apoi, trebuie tradus în limba română. Și, pe baza eventualelor informații, combinate cu cercetări arhivistice, s-ar putea recrea povestea acestei familii. Și chiar dacă povestea nu va fi completă, și nici nu are cum să fie completă, va rezulta un crâmpei de viață din Zalăul acelor ani.
.jpg) |
| carte poștală militară trimisă din Zalău soldatului Kun István din Regimentul 64 Infanterie, compania a 15-a, Poșta militară 43 |
Va fi interesant de urmărit, din punct de vedere social, al relațiilor interumane, cum se raporta la Marele Război societatea din Zalău. Să nu uităm că pe atunci, Zalăul (Zilah) era parte componentă a Regatului Ungariei, una dintre entitățile statale ce alcătuia Austro-Ungaria. Să nu uităm că vom pătrunde în intimitatea unei familii ungurești, dintr-un oraș predominant unguresc, dintr-o provincie multietnică și multiconfesională - Transilvania, parte a Ungariei.
.jpg) |
| fotografii trimise de Kun István familiei lui din Zalău |
Îmi imaginez că acest proiect de istorie locală se va concretiza prin editarea unei cărți bilingve, româno-maghiare, ce va conține transcrierea și traducerea tuturor cărților poștale (ne referim la cele militare). Și, de ce nu, cu o expoziție în care publicul interesat din Zalău, va putea să vadă fotografiile și cărțile poștale.
.jpg) |
piatra de mormânt din Cimitirul Reformat Zalău |
Dacă vom reuși sau nu în acest demers, rămâne de văzut. dacă vom duce la bun sfârșit acest proiect, vom contribui, într-o mică măsură desigur, la istoria acestui oraș, prin prisma istoriei unei familii. Vom pune la locul ei o piesă din puzzle-ul numit ”istoria locală”. Dacă nu vom reuși, vom putea spune la sfârșit că am încercat”.
.jpg) |
| Fotografii și cărți poștale militare, reprezentând corespondența dintre soldatul Kun István și familia sa din Zalău |