Am în bibliotecă, o carte voluminoasă și veche de 105 ani! Am primit-o cadou, de la domnul Papp Lajos, acum câțiva ani buni. Atunci am răsfoit-o, m-am uitat la poze și cum nu sunt cunoscător al limbii maghiare, am pus-o undeva în bibliotecă. Mi-am zis atunci ”cândva voi scrie despre ea...” și iată, acum a venit momentul. Așa cum arată și titlul, este de fapt o carte-album, dedicată încoronării ultimului Rege al Ungariei - Carol al IV-lea.
Întotdeauna mi-au plăcut cărțile vechi. Cărțile sunt ca vinul, cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai valoroase. O valoare simbolică, desigur, deși în unele situații poate fi vorba și despre o valoare materială. Îmi plac cărțile ce au aparținut altcuiva, pentru că pe lângă povestea dintre coperțile cărții, mai există și o poveste a cărții, o poveste a proprietarilor acesteia. În cazul de față nu știu cine a fost ultimul proprietar, însă pe prima pagină avem o semnătură: Péchy Ferenc.
Albumul Încoronării este o carte omagială tipărită în 1917 la Budapesta, la editura Az Érdekes Ujság Kiadása pentru a omagia evenimentul istoric al încoronării ca regi apostolici ai Ungariei a lui Carol I al Austriei și al Zitei de Bourbon-Parma.
Contextul istoric prin care cei doi au ajuns să fie încoronați la 30 decembrie 1916, a fost următorul: împăratul Austro-Ungariei, Franz Josef I (1830-1916) a murit, la vârsta de 86 de ani, la 21 noiembrie 1916, în plin război mondial. Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria din dinastia Habsburg-Lorena, la acea dată feldmareșal și comandant al trupelor austro-ungare de pe frontul italian și apoi de pe cel răsăritean, a devenit moștenitorul tronului imperial. Deși nu a fost încoronat efectiv ca Împărat al Austriei, a fost conducătorul acesteia și considerat ultimul împărat sub numele de Carol I. Din 1867 când a fost formată monarhia austro-ungară, împărații Austriei primeau și titlul de regi ai Ungariei. Astfel se face că la data de 30 decembrie 1916, Carol I al Austriei devine Carol al IV-lea al Ungariei prin încoronarea din Biserica Mátyás din Budapesta.
Karl Franz Josef (1887-1922) a fost fiul arhiducelui Otto Franz al Austriei (1865-1906) și al prințesei Maria Josepha (1867-1944). S-a căsătorit cu Zita de Bourbon-Parma (1892-1989) la 21 octombrie 1911 și a avut 8 copii. Fiul cel mai mare, Otto von Habsburg (decedat în 2011) a renunțat oficial în 1958 la drepturile sale imperiale, fiind ca cetățean german (cetățenie primită în 1978) deputat în Parlamentul European (1981-1999). Carol I (vom folosi în continuare acest nume) a renunțat la guvernare ca urmare a înfrângerii Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial. După ce la data de 11 noiembrie 1918 a desemnat un nou guvern maghiar, la două zile, pe 13 noiembrie 1918 a renunțat la șefia statului fiind forțat să emigreze. A încercat să revină în Ungaria și să-și revendice tronul în 1922, fiind respins de fiecare dată de amiralul Horthy, regentul Ungariei. A murit în 1922, la vârsta de 34 de ani, pe insula Madeira unde fusese exilat de către Consiliul Antantei.
Cea care avea să devină ultima Împărăteasă a Austriei și ultima Regină a Ungariei și Boemiei, Zita de Bourbon-Parma, s-a născut la 9 mai 1892 fiind a treia fiică și al cincilea copil al Ducelui de Parma Robert I și acelei de-a doua soții Infanta Maria Antonia a Portugaliei. După moartea soțului ei, Carol, Zita a fost văduvă murind în 1989 la o fostă mănăstire franciscană din Elveția. Din 1982, guvernul austriac i-a dat dreptul de a reintra în Austria. Este înmormântată în Cripta Imperială din Viena.
”Albumul Încoronării” a fost, cu siguranță, la data apariției lui, o carte de lux. Copertă groasă, îmbrăcată în imitație de piele, format mare, hârtie de cea mai bună calitate, ilustrații bogate atât în text cât și pe coli separate. Acum, după mai bine de un secol, se văd urmele trecerii implacabile a timpului. Cotorul coperții este desprins, paginile sunt roase și murdare pe margini de la atâta răsfoit. Și lipsesc câteva pagini atât de la început (cartea începe de la pagina 13), cât și de la final (se termină cu pagina 150). Lipsindu-i cuprinsul, nu putem ști cu exactitate câte pagini lipsesc.
Dincolo de textul cu accente propagandistice evidente, date și de contextul beligerant în care se afla Imperiul Austro-Ungar, albumul este valoros prin ilustrațiile sale. Imaginile fotografice sunt de o calitate demnă de invidiat pentru acele vremuri și se constituie în documente vizuale importante ale epocii.
.jpg)
Pe lângă acestea, albumul conține și câteva desene realizate cu o măiestrie desăvârșită, la realizarea acestora contribuind cei mai buni artiști ai vremii. Unele sunt alb-negru, cum ar fi cele ce surprind momentul în care preotul așază coroanele celor doi suverani.
Albumul Încoronării conține și 3 planșe color. Se pare că au mai fost câteva, care lipsesc. Probabil au fost înrămate de foști proprietari ai cărții, acum zăcând prăfuite prin ceva pod de casă. Cele care s-au păstrat în albumul pe care-l posed, îl reprezintă pe Regele Carol al IV-lea al Ungariei încoronat cu coroana Sfântului Ștefan. A doua planșă color este cea în care, în Biserica Mátyás, episcopul primat al Ungariei așază coroana Sfântului Ștefan pe capul lui Carol, îngenuncheat și cu mâinile împreunate a rugăciune. A treia, și ultima, îl reprezintă pe Rege salutând mulțimea, înconjurat fiind de prelații bisericii catolice.
Nu doar Regele Carol este prezent în ilustrații, deși accentul se pune pe el. Sunt și portrete ale Reginei Zita. Este posibil ca printre planșele color ce lipsesc din acest album să fi fost cel puțin una care să o reprezinte.
Interesant este capitolul dedicat diplomaților prezenți la eveniment. Se știe, în decembrie 1916, Europa era divizată în două tabere ce se luptau pe viață și pe moarte în tranșeele fronturilor extinse în toată Europa. Regatul României intrase în război de partea Antantei în august 1916. Din acest punct de vedere, la manifestările prilejuite de încoronarea lui Carol al IV-lea, au fost prezenți diplomați ai țărilor aliate Austro-Ungariei sau neutre. Albumul cuprinde portrete ale diplomaților din Mexic, Grecia, Suedia, Elveția, Siam, Danemarca, China și Brazilia. În textul capitolului sunt amintiți toți diplomații prezenți.
Transilvania făcea parte din Regatul Ungariei, așa că la festivitățile încoronării celui ce avea să devină ultimul rege al Ungariei, au participat și oficialități (maghiare) ale comitatelor transilvănene. Proprietarul albumului, a subliniat cu creionul textul ce face referire la comitatele ce astăzi alcătuiesc Sălajul.
”Szolnok-Doboka megye: A cserhalmi ütközet helyéről, ahol az 1070, évben az Ozul veyetése alatt betört kunokkal Salamon király megütközött.” (în traducere liberă - ”Comitatul Solnoc-Doboca: de la locul bătăliei unde în 1070 regele Salamon s-a bătut cu cumanii lui Ozul”).
”Szilágy megye: A zsibói Rákóczi-hegyről, ahol Rákóczi vitezéi 1705-ben nagy csatát vivtak a labancokkal” (în traducere liberă: ”Comitatul Sălaj: de pe dealul Rákóczi unde acesta a purtat o mare bătălie în 1705”).
În același stil propagandistic și de glorificare a unor evenimente din istoria Regatului Ungariei, sunt prezentate toate comitatele.
Prin cele peste 140 de fotografii, desene și ilustrații, ”Albumul Încoronării” reprezintă un veritabil document istoric al unui eveniment important din viața monarhiilor Europene. Cine avea să știe că în mai puțin de 3 ani, multe dintre aceste monarhii vor dispărea în negura istoriei?
