Recunosc, până de curând nu am auzit nici de Szabad Szilárd, nici de camera de fotografiat inventată de acesta. Însă, o fotografie de pe grupul de facebook ”Amintiri despre Zalău” mi-a atras atenția. Și la o simplă căutare pe internet, am descoperit lucruri interesante. Să precizăm de la început, Szabad Szilárd nu a fost fotograf. Însă a avut de a face cu lumea fotografilor de la mijlocul secolului XX, fiind inventatorul uneia dintre cele mai populare camere foto din acele vremuri, camera Szabad ce-i poartă numele. Iar faptul că are origini sălăjene, prin mama sa, m-a determinat să studiez mai de aproape acest subiect. Vă invit așadar să parcurgem împreună alte file din istoria fotografiei.
 |
| Szabad Szilárd . Credit foto Erik Wanfors |
Viața lui Szabad Szilárd ar putea foarte bine să devină un scenariu de film. Destinul face ca două familii, una din Șomcuta Mare (Nagysomkut) cu origini vechi franceze, de religie romano-catolică - familia Loy, să se întâlnească la Zalău (Zilah) cu o familie de evanghelici reformați din Buciumi (Vármező). Doi dintre reprezentanții acestora, tâmplarul Szabad Loy Károly și Juliána Pap, se întâlnesc la Zalău undeva în primii ani ai secolului XX și rămân aici până după nașterea celor doi băieți Károly (1906) și Szilárd (1907), pentru a se muta apoi la Baia-Mare (Nagybanya). Mezinul familiei, Szilárd, avea să emigreze în 1936 în Suedia, unde după cel De-al Doilea Război Mondial devine cunoscut prin construcția unui nou model de cameră de fotografiat ce va deveni preferata marilor fotografi ai vremii. Fiul său, Carl Szabad, va fi pionierul cercetărilor genealogice suedeze. Cei doi Szabad sunt regăsiți în orice lexicon suedez. Povestea noastră îl are ca personaj principal pe Szilárd Szabad, iar faptul că s-a născut la Zalău și că a avut contribuții importante în dezvoltarea tehnicii fotografice, a reprezentat resortul acestei modeste cercetări.
Prima sursă de documentare a fost platforma Wikiwand. Știu părerea celor mai mulți cercetători, cum că astfel de platforme nu sunt demne de încredere. Total de acord, însă pentru tema cercetării mele a fost un bun punct de plecare. Pe de altă parte, așa cum susține și Mircea Naroși, membru fondator al Grupului de Facebook ”Amintiri despre Zalău” și un împătimit al istoriei locale, astfel de platforme (Wikiwand, Wikipedia) permit completări și corecturi argumentate și verificabile. În fine, am găsit două articole pe platforma Wikiwand, una în limba maghiară [1]și alta în limba suedeză [2]. Și până la urmă, aici m-a condus motorul de căutare Google când am tastat numele ”eroului” poveștii noastre.
Szabad Szilárd (1907-1994) s-a născut la Zalău la data de 29 septembrie 1907. A fost a doilea copil al familiei, fratele său mai mare fiind Szabad Károly (8 iulie 1906 - 13 decembrie 1970). Părinții săi au fost Karoly Szabad Loy născut la 1 noiembrie 1877 în Șomcuta Mare și decedat în 4 ianuarie 1955 la Baia-Mare și Juliana Pap născută la Buciumi, în Sălaj, la data de 24 ianuarie 1884 și decedată la Baia Mare în 7 ianuarie 1930.
Interesante sunt genealogiile părinților. Tatăl său provine dintr-o familie mixtă din fostul comitat Szatmár (astăzi, unele localități sunt în județul Maramureș), părinții acestuia fiind Karoly Loy (1846-1912) născut în Băița și Ana Dragoș (1852-1908) născută în Coltirea. Se observă că în decurs de două generații, se trece de la numele de familie Loy (pe care-l avea bunicul lui Szilárd) la Szabad Loy (pe care-l avea tatăl lui) pentru ca Szilárd să păstreze doar numele de Szabad. Acest lucru se poate explica prin faptul că, unul dintre biografii săi, Par Rittsel [3], arată că Szabad Loy Károly ar fi fost crescut de un preot catolic. Probabil că din respect pentru acesta, Károly Loy a ales să mai adauge și numele de Szabad.
Bunicul lui Szilárd, Karoly Loy a avut 6 copii, născuți în Băița (poate Băița de sub Codru) și Șomcuta Mare. Doi dintre ei au murit de mici: Matilda Loy (1873-1877) și Elek Loy (1874-1874). Au urmat apoi Ilona Loy (1875-1943), Karoly Szabad Loy (tatăl lui Szilárd), Margareta Loy (1879-1962) care a murit la Oradea și Sigismund Loy (1882-1962) care a murit la Huedin. Străbunicul lui Szilárd a fost Gabriel (Gabor) Loy (1821-1860), miner din Băița, iar stră-străbunicul a fost Florian Loy (1783/1788 - 1835). Acesta a trăit în Băița, fiind de meserie metalurgist. Se presupune că ar fi fost originar din Franța.
Bunica lui Szilárd, Ana Dragoș (1852-1908) era din Coltirea, fiica lui Nucz Dragoș (1827-1869), iar bunica ei era Agapia (Gafia) Mark. Așadar, strămoșii lui Szilárd pe linie paternă sunt maramureșeni maghiari (poate francezi maghiarizați) și români. [4]
Cealaltă ramură a familiei, ramura maternă, are origini sălăjene. Mama lui Szilárd, Juliana Pap s-a născut la Buciumi (Vármező) din Sălaj (comitatul Szilágy) în 1884. Localitatea, situată în partea de sud-est a județului, își trăgea numele Vármező (în traducere câmpul cetății) de la castrul roman descoperit aici. La 1890, localitatea avea 1729 de suflete dintre care 246 sunt maghiari, 4 germani, 2 slovaci și 1224 români. După religie, populația era împărțită astfel: 17 romano-catolici, 1468 greco-catolici, 101 evanghelici-reformați, 2 unitarieni, 138 israelieliți.[5] Familia tinerei Juliana Pap, mama lui Szilárd avea ca părinți pe Mihail Pap (1866-1914) și Juliana Salamon (1864-1912). A mai avut doi frați, pe Ioan Popp născut în 1886 și pe Mihály Pap tot din 1886. Interesante sunt schimbările de nume, probabil că acestea erau trecute în registrul de stare civilă, în funcție de preferințele funcționarului, fapt dovedit și în alte împrejurări. Nu puține sunt cazurile în care, în perioada austro-ungară, numele românești erau maghiarizate. Nu este exclusă ipoteza ca mama lui Szilárd să fie româncă sau să fi provenit din familii cu origini românești. În sprijinul acestei ipoteze e și o biografie a lui Szabad Szilárd scrisă de Roger Axelsson [6]care susține că numele de botez ar fi fost Constantin și că acesta ar fi fost schimbat în 1941.
Ipoteza conform căreia pe linie maternă ar fi existat o origine românească este însă infirmată de documentele din Arhivele Naționale, serviciul județean Sălaj. Astfel, în fondul Colecția de stare civilă de stat, preluarea 1, în registrul aferent anului 1906, la pagina 146, apare documentul ce atestă nașterea la Zalău a băiatului Szabad Károly la data de 8 iulie 1906, având religia romano-catolică, din părinții Szabad Károly (nu este trecut și al doilea nume Loy) de meserie tâmplar, în vârstă de 28 de ani, din Șomcuta Mare și Pap Juliánna, casnică, în vârstă de 21 de ani, de religie evanghelică reformată din Buciumi. Copilul este înregistrat la adresa de pe strada Wesselényi nr.17. Religia mamei sugerează că este de naționalitate maghiară.
 |
| Înregistrarea nașterii lui Szabad Károly în anul 1906 Sursa: Serviciul Județean Sălaj al Arhivelor Naționale |
Ba mai mult, un an mai târziu, când se naște și al doilea băiat, înregistrările din fondul Colecția de stare civilă de stat, preluarea 2, aferente anului 1907, arată că băiatul născut are numele Szabad Szilárd Mihály. Înregistrarea este făcută la data de 6 octombrie 1907, dar data nașterii este precizată a fi 29 septembrie 1907. Părinții sunt Szabad Károly, tâmplar, de religie romano-catolică, în vârstă de 30 de ani și pap Juliánna, de religie evanghelică-reformată, în vârstă de 22 de ani. Interesant este faptul că adresa este pe strada Wessélenyi nr.16 (anterior era trecut strada Wessélenyi nr.17). O greșeală? Deci, în actele de stare civilă, băiatul apere cu numele Szilárd Mihály. Nici vorbă de românescul Constantin.
Nu se cunoaște contextul în care s-au întâlnit cei doi soți, la Zalău. Probabil că Juliana a studiat la Colegiul Reformat ”Wesselényi”, iar Károly se afla prin Zalău cu ceva comenzi de tâmplărie. Cert este că se căsătoresc la data de 10 iulie 1905 la Zalău.
Soții Szabad Loy Károly și Juliana Pap s-au mutat cu copii de la Zalău la Baia Mare. Szabad Loy Károly la fel ca și tatăl său erau de meserie tâmplari / dulgheri. Este posibil ca Szabad Loy Károly să fi ajuns să lucreze pentru una din exploatările miniere din Baia Mare. S-a implicat și în mișcarea muncitorească. Îl găsim amintit într-un articol scris de Calaman Oszóczki în Marmatia nr.5-6/1979-1981. [7]Președinte al ”Sindicatului Independent” - primul sindicat al muncitorilor din Baia Mare, era nimeni altul decât Szabad (Loy) Carol.
 |
| Extras din revista Marmatia nr.6-6/1979-1981, pag. 302 |
După Primul Război Mondial, odată ce Transilvania revine României prin tratatul de la Trianon, mulți dintre vorbitorii de limbă maghiară aleg să emigreze. Este și cazul fraților Karoly și Szilard. Primul ajunge în Danemarca unde avea să se căsătorească de două ori. Prima lui soție a fost Nanna Else Knudsen (1918-1974) iar cea de a doua Grethe Madsen (1913-1988). Karoly Szabad moare în Danemarca la Tibberup-Mölle, Espergaerde. Nu a avut urmași.
Și Szabad Szilárd pleacă din România, alegând Belgia atras de limba esperanto de care era pasionat. Aici a cunoscut un suedez vorbitor de esperanto așa că alege să-l urmeze în Suedia. Unele surse [8] indică anul 1936 ca fiind cel în care Szabad ajunge în Suedia pentru a studia cursurile serale la școala afiliată Institutului Tehnic din Stokholm, în domeniul aeronave. Urmează cursurile între anii 1937 și 1941, timp în care lucrează la atelierul de tâmplărie al prietenului său. Vecin cu atelierul unde lucra Szilárd, era atelierul lui Sigurd Johannson care executa vitrine pentru lanțul de magazine Hasellblad.
Povestea Hasselblad începe în 1861 când Fritz Viktor Hasselblad înființează compania comercială F.W.Hasselblad & Co în Stockholm. În 1885, Fiul lui Fritz Viktor, Arvid Viktor îl întâlnește pe George Eastman fondatorul unei firme fotografice care din 1888 se va numi ulterior Kodak. În 1908, din compania mamă, se desprinde Hasselblad Fotografiska AB. În 1937, Victor Hasselblad și-a deschis primul atelier fotografic în centrul capitalei Suediei, Victor Foto. În 1941, Victor Hasselblad produce prima cameră foto - modelul HK 7. [9]
În treacăt fie spus, numele Hassleblad este legat și de realizarea primelor fotografii și filme spațiale. Cosmonautul Walter Schirra, pasionat de fotografie, avea propria sa cameră Hasselblad 500C, astfel că NASA achiziționează o serie de camere Hasselblad adaptate pentru programul spațial american, cu care sunt realizate în 1962 instantaneele misiunii Mercury 8. Dar cel mai emblematic moment al camerelor Hasselblad a fost acela în care, în misiunea Apollo 11, care a dus primii oameni pe Lună, evenimentul a fost imortalizat de o cameră Hasselblad argintie cu placă Réseau, echipată cu un obiectiv Zeiss Biogon 60 mm f/5,6, ce a fost atașată pe pieptul astronautului Neil Armstrong. [10]În 2014, prima cameră Hasselblad folosită în spațiu, s-a vândut la o licitație cu 275.000 dolari.
Dar să revenim la eroul poveștii noastre, născut la Zalău, Szabad Szilárd. Anii războiului fac ca materiile prime să se găsească greu, astfel că Szilárd ajunge să repare camere și casete Hasselblad. Curând, decide să nu-și mai piardă vremea reparând casete fiind mai rentabil să facă altele noi. Primește o comandă de 500 de casete de la Hasselblad. În apropiere, era studioul Herman Bergne (1899-1982) - fotograf suedez, cunoscut mai ales pentru fotografiile de portret pe care le făcea în studio. Fotografii de aici, lucrau cu o cameră de studio Eastman, ce avea mișcări destul de rigide. Szilárd a adus îmbunătățiri camerei. Vestea a ajuns la Hasselblad astfel că sucursala din Göteborg i-a comandat 10 camere, iar sucursala din Stockholm încă 40. Din păcate, Szilárd nu-și putea pune numele pe camerele produse de el, acestea se comercializau cu numele Hasselblad Universal.
 |
| Szilárd Szabad (cu ochelari) în atelierul său în anii 1950. Sursa foto aici |
Când i s-a cerut să producă trepiede pentru camerele de fotografiat, ar fi spus: ”Nu am trepiede Hasselblad, am doar trepiede Szabad” [11] Primele camere pe care le realizează erau construite pentru dimensiunea fotografiilor de 12 x 16 cm respectiv 9 x 12 cm. În anul 1952, după mai multe îmbunătățiri aduse camerelor de fotografiat existente, Szilárd Szabad era gata să lanseze prima cameră produsă de el. Era din lemn negru și metal, și avea în partea din față o plăcuță pe care și-a trecut cu mândrie numele S.SZABAD Stockholm.
 |
| Sursa foto: wikiwand |
 |
| Szabad Szilárd în 1979. Credit foto: Par Prittsel |
BIBLIOGRAFIE:
[1] - https://www.wikiwand.com/hu/Szabad_Szil%C3%A1rd;
[2] - https://www.wikiwand.com/sv/Szil%C3%A1rd_Szabad;
[3] - https://sites.google.com/site/prittsel/szilardszabad; accesat 2.06.2022
[4] - arborele genealogic al lui Carl Szabad, actualizat 2000 (https://www.rotter.se/faktabanken/rotterarkivet/antavlor/1118-mina-forfader-i-angermanland-och-rumanien#12288)
[5] - Petri Mor - Szilágy vármegye monographiája (https://mek.oszk.hu/04700/04750/html/536.html)
[6] - https://sok.riksarkivet.se/sbl/Presentation.aspx?id=35031, accesat 2.06.2022
[7] - Coloman Oszóczki - Aspecte din viața social-economică și mișcări ale muncitorilor din bazinul minier maramureșean în anii premergători Unirii (1911-1918), în revista Marmatia nr.5-6/1979-1981. (https://biblioteca-digitala.ro/?pub=256-marmatia)
[8] - https://sites.google.com/site/prittsel/szabadinterview; accesat 1.06.2022
[9] - https://www.hasselblad.com/inspiration/history/victor-hasselblad/
[10] - https://www.hasselblad.com/inspiration/history/hasselblad-in-space/
[11] - https://sites.google.com/site/prittsel/szabadinterview; accesat 3.06.2022
[12] - idem