Interesantă emisiunea lui Prelipceanu de pe Digi 24 ("Jurnalul de seară"). Se discută despre modul în care protestul camionagiilor din Canada este exportat, voit sau nu, în alte spații culturale. Discuția a pornit de la un clip în care sunt difuzate imagini de la proteste din diferite țări și diferite contexte. Nici nu contează că acestea nu au mai nimic în comun, în afară de faptul că se protestează. Cică acel clip e difuzat pe pagina unui politician de la noi (e greu de ghicit?) care îndeamnă la proteste. Și foarte bună observația moderatorului, cum că în colajul de imagini și de mesaje sublimale, lipsesc steagurile a două țări. Ați ghici care? Rusia și China. Surprinde pe cineva?
Desigur, în orice țară democratică, e dreptul oricui să protesteze (în condițiile legii ar spune cineva). Să ne amintim, România a cunoscut de-a lungul ultimilor ani, zeci de proteste, mai mari sau mai mici. De la cele împotriva ordonaței 13 la cele antivaccin. Ați remarcat desigur poziționarea diferitelor partide politice când de o parte, când de alta a baricadei, în funcție de interesul conjunctural. Când au fost în opoziție și protestul era (indirect sau pe față) îndreptat împotriva guvernării, protestele erau catalogate legitime. Când erau la guvernare, protestele nu mai sunt "bune", sunt catalogate drept manipulări. Mai miră pe cineva acest comportament ipocrit?
Cred că după aproape doi ani de pandemie, ce au adus o serie de restricții - necesare ar spune unii, gratuite și ineficiente ar riposta ceilalți - am ajuns la un punct critic. Răbdarea celor mai mulți a ajuns la capăt, sau aproape de capăt. Valurile pandemice ce par a nu se mai termina, inconsecvența măsurilor autorităților, banalizarea virusului și ritmul "de melc" al vaccinării ne-au adus aici. Plus că nimeni nu mai are încredere în nimic, totul este pus sub semnul întrebării. Legea nu este pentru toți, sau dacă este, nu e în acceași măsură. Am auzit multă lume spunând că s-a săturat de mască. Nu poți să-i contrazici. Dar uită că (și) datorită măștii au trecut cu bine prin pandemie.
A protesta este legitim! Însă unii confundă (voit sau ca urmare a manipulării) dreptul la protest cu anarhia. Se crede (greșit) că dacă ai ieșit în stradă, ai dreptul să te comporți ca la război. E discutabil, oricum. Unii ar spune că atunci ce rost are protestul dacă nu duce la o schimbare, fie și la o revoluție? Depinde iarăși de ce parte a baricadei ești. Mai poate fi cineva rațional într-un război? Mai țineți minte sloganurile României postdecembriste? Iată unul dintre ele, atât de drag protestatarilor anarhici: "Ultima soluție / încă o revoluție!" Sigur, atunci când îți ajune cuțitul la os, vorba românului, te gândești că o revoluție poate restabili echilibrul. Pe când însă o revoluție a bunului simț? O revoluție prin care să reinstaurăm morala (creștină)?
Că tot vorbim de ceva vreme de război, deși sincer nu înțeleg de ce, oare aceste proteste ce riscă să se transforme în revoluții nu sunt preludiul războiului de mâine? De ce zăngănitul ăsta de arme aproape de granițele noastre? De ce mișcări de trupe, mobilizări și scenarii de luptă? Ni s-a urât cu binele? Ne-am "buiecit" vorba bătrânilor noștri? Experții în geopolitică (e plină lumea de experți, ați observat asta?) au probabil explicații. Noi, cei de pe margine, asistăm neputincioși și nu avem nicio reacție. Să fim oare cu toții niște păpuși mișcate după bunul plac al păpușarilor? Dar cine sunt Păpușarii? Cine e "Master of Puppets"?
Cei care vor cu orice preț globalizarea protestelor uită un lucru. Nu orice se potrivește oriunde. Încă avem culturi diferite, ethosuri culturale diferite. Suntem diferiți chiar dacă uneori suntem uniți în tot felul de organizații politice sau militare. Și e bine așa! Un protest antivaccinare dintr-o țară unde legea e lege și rata de vaccinare e de peste 80% nu e același cu un protest similar de la noi. Nu poate fi la fel, nu e logic să fie la fel. Dar cine mai are răbdare să stea și să gândească, să discearnă. Și mai poate cineva distinge răul de bine, albul de negru și lumina de întuneric? Am zis "negru"? Mea culpa...Cică nu e potrivit termenul conform unei corectitudini pilitice...
Ce e de făcut? Greu de spus! Poate că ar trebui să inițiem un protest împotriva fake-news-ului, împotriva urii (de orice fel). Și să-l exportăm peste tot. Să-l facem să devină global. Să strigăm din toți rărunchii: "Jos fake-news-ul!" Să ne întoarcem la lucrurile simple, la valorile validate în timp. Ne batem cu pumnii în piept de creștini ce suntem dar am lăsat deoparte Adevărul. Poate Adevărul să ne elibereze? Eu crd că da! Ba aș îndrăzni să spun că e ultima noastră șansă. În aceste momente dificile, de derută totală, am un singur sfat: Ioan 8:32 "veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi".