Țara Călatei (Kalotaszeg) este una dintre cele mai pitorești zone etnografice din Transilvania. Având centrul la Huedin (Bánffyhunyad în maghiară), aceasta se întinde între văile dintre orașele Cluj și Huedin. Zona a fost intens promovată de marele arhitect Kós Károly (1883-1977) care avea intenția, după Primul Război Mondial să constituie Republica Țara Călatei. N-a fost să fie, Consiliul Dirigent al Transilvaniei nefiind de acord cu această propunere. Astăzi, teritoriul Țării Călatei este împărțit între județele Sălaj și Cluj. Zona mai păstrează încă elemente de arhitectură extrem de valoroase dar acestea se degradează pe zi ce trece. Iar în lipsa unei acțiuni concertate a factorilor responsabili din cele două județe, în domeniul salvării și protejării acestor construcții (case vechi, edificii de cult etc), salvarea vine de la asociații și O.N.G.-uri. Despre proiectele unei astfel de asociații vom vorbi în cele ce urmează, grație unui material pus la dipoziție de istoricul Bogdan Ilieș.
 |
| Biserica de lemn din Stana. Arhiva Muzeului de Etnografie al Transilvaniei. Foto: Denis Galowei, 1926 |
Asociația - Târnaț Kalotaszeg Durabil - ”Unul dintre cele mai frumoase și vulnerabile elemente ale unei case vechi din zona Călatei este veranda/târnațul. Acestea sunt spații de trecere, multifuncționale, adesea din lemn, sculptate, unde păsările cuibăresc și ierburile se usucă în timpul verilor lungi și fierbinți.” Asociația TKD se ocupă cu salvarea, conservarea și readucea în folosință a construcțiilor tradiționale aflate în pericol din satele Ținutului Călatei, într-o manieră durabilă, ecologică, promovând și susținând prin aceste acțiuni o dezvoltare economică, socială și culturală reală și de durată.
Recent, o echipă formată din TKD și András Zsigmond, sătean și creatorul frumoasei pensiuni Maraton din Petrinzel, Bogdan Ilieș, doctor în istorie al Institutului de Istorie ”George Barițiu” din Cluj-Napoca, consilierul pensionat Pali Debreczeni și meșterul local Tibor Zagor, au reușit să organizeze și să execute lucrările de reparații de urgență la acoperișul fostei biserici greco-catolice - acum ortodoxe - din Petrinzel. S-a reușit - cel puțin temporar, oprirea infiltrărilor de apă, care provocau o degradare gravă a lemnului. Meșterul care a făcut această lucrare consideră că reparațiile executate vor proteja biserica cel mult doi ani, după care, cel mai probabil, o reparație mai serioasă ar fi necesară. Sperăm că în acest timp să putem face rost de surse de finanțare necesare realizării acestor lucrări.
Biserica a fost construită în perioada interbelică, undeva între anii 1924-1927, sub conducerea lui Kós Karoly, renumit arhitect din Transilvania, vechea biserică de lemn a comunității românești din Stana a fost demontată, iar materialul lemnos a fost folosit pentru ridicarea acestei biserici în satul învecinat, Petrinzel, acolo unde se află și acum. Cu această ocazie, arhitectul a proiectat un turn de piatră adosat navei bisericii, ceea ce-i conferă un aspect modern.
 |
| Biserica din Petrinzel. Foto: Sara J. Meaker, 2021 |
În Stana, comunitatea românească a aparținut Bisericii Greco-Catolice, la fel ca și cea din Petrinzel, până în anul 1948, când guvernul comunist de la acea vreme a scos în afara legii această instituție (Biserica Greco-Catolică).
Am fost fascinați să aflăm multe informații interesante de la Bogdan Ilieș a cărui teză de doctorat a avut ca subiect bisericile românești din Sălaj. Bogdan face cercetări privind bisericile din lemn din România, ocupându-se de această activitate de mai bine de 12 ani, fiind autor și coautor al mai multor articole în diverse reviste. Începând cu 2015 alături de alți specialiști din zona Transilvaniei și a Banatului, s-a implicat în diverse lucrări de restaurare sau punere în siguranță a unor biserici de lemn înscrise în Lista Monumentelor Istorice. Totodată el este vicepreședinte al Asociației ”Arhaic”, organizație ce gestionează în zona Sălajului programul civic de salvgardare a patrimoniului cultural construit, cunoscut sub numele de ”Ambulanța pentru Monumente”.
De la Bogdan am aflat multe informații despre clopotele vechi ale bisericuței, și despre picturile existente. Cel mai vechi clopot este datat din 1872 și a fost, cel mai probabil, instalat inițial într-o clădire mică de lângă casa curatorului greco-catolic, unde s-au ținut slujbele înainte ca actuala biserică să fie ridicată. La fel de interesante sunt și tablourile de pe perete, pictate pe tablă de către maestrul Petru Crăciun din Huedin, un cunoscut pictor bisericesc, activ între cele Două Războaie Mondiale. Probabil că piesele au fost pictate în atelierul său din Huedin și apoi transportate și instalate la Petrinzel.
Nu se știe exact când au fost efectuate ultimele reparații. Biserica și turnul de piatră au fost tencuite încă de la momentul construirii bisericii. Bogdan a fost impresionat de cât de puțin s-a schimbat biserica de-a lungul anilor. Probabil că a rămas relativ neschimbată datorită comunității românești din Petrinzel, dar, desigur, fără congregație și fără preot rezident în sat, biserica nefolosită, a devenit vulnerabilă. Astfel, am aflat că greco-catolicii erau cândva, până în 1948, mai numeroși în nordul Transilvaniei, depășind cu mult numărul ortodocșilor. Nu știm numărul exact al greco-catolicilor din Petrinzel în perioada de înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, dar hărțile sugerează că este posibil să fi fost a doua cea mai numeroasă comuniune bisericească după cea reformată.
Cu toate că comunitatea românească din Petrinzel a fost întotdeauna mică. Într-un document bisericesc se spune că două familii de români s-au stabilit în sat după anul 1848. În anul 1947 erau consemnați deja 101 de credincioși greco-catolici.
 |
| Biserica românească din Petrinzel. Foto: Arhiva Protopopiatului Ortodox din Zalău, cca 1972 |
La sfârșitul lunii iunie am organizat o întâlnire în Petrinzel, în vederea constatării stării actuale a bisericii ortodoxe. Pali Debreczeni l-a invitat și pe actualul preot Nicolae-Ciprian Petrean și pe soția sa Ancuța, care locuiesc în satul vecin, la Gălășeni. L-am invitat și pe Bogdan Ilieș să ne sfătuiască cu privire la reparațiile necesare. Zsigmond Andras și preoteasa bisericii reformate Bánto Tamás Csilla au informat sătenii despre întâlnirea programată, întâlnire la care au participat mai mulți săteni.
Urmând sfaturile lui Bogdan, ne-am apucat să facem rost de materialele necesare reparației: țigle, lemnărie și tablă zincată, necesar cerut de executantul lucrărilor, meșterului local Tibor. Procurarea țiglelor s-a dovedit a fi o sarcina grea, având în vedere că vechile țigle sunt un model ce nu se mai fabrică, de dimensiuni neuzuale. Dar în cele din urmă Andras le-a găsit la o biserica protestantă în Cluj. Andras și Pali au donat lemnul și tabla necesară, iar TKD a plătit contravaloarea manoperei lui Tibor și alte costuri. În cele din urmă costul total a fost relativ mic, având în vedere donațiile primite și munca voluntară prestată de consăteni.
 |
| Interiorul Bisericii din Petrinzel, detaliu grindăr efolosită. Se poate observa o parte din vechea inscripție a bisericii din Stana (1795). Foto: Bogdan Ilieș, 2011 |
Bisericuța din Petrinzel nu este prima clădire istorică importantă pe care TKD a salvat-o sau a încercat să o salveze. Prima era casa lui Erzsi Nefi Lőrincz din Văleni, pe care tâmplarul Dan Marcu, împreună cu noi am încercat să o salvăm, dar fără succes. Proprietarul a vrut cu orice preț să o demoleze.
 |
| Casa lui Lőrincz Nefi Erzsi demolată în 2017. Foto: Sara J. Meaker |
Tot în același sat se afla un hambar de cereale din lemn, vechi, construit pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, proprietatea lui Màrton Tatàr Bàlint, o construcție care era în curtea unei case moderne, moștenită de Ionuț Both care a permis organizației TKD să protejeze construcția cu o prelată până când casa a fost vândută, dar din păcate, noul proprietar nu a fost interesat să-l păstreze, să-l repare sau să îl vândă asociației TKD (hambarul putea fi eventual mutat), și l-a schimbat atât de mult încât cu greu mai poate fi identificat.
Această întâmplare este un eșec, o experiență foarte tristă, iar noi suferim de fiecare dată când trecem pe lângă acel loc, în drum spre Bagolyvár, vechiul loc de șezătoare, salvată de la demolare de către TKD.
Bagolyvár este probabil cea mai veche clădire din grinzi din Văleni. Foștii proprietari, familia Pandur, crede că a fost construită în jurul anului 1870. Prin anii 1980 tinerii din sat foloseau casa ca loc de întâlnire pentru a repeta colinde de Crăciun și pentru a organiza discoteci. În această perioadă casa a fost denumită Bagolyvár - Castelul bufniței - datorită petrecerilor nocturne și a strigătelor bufnițelor din pădurea aflată în apropiere.
 |
| Cetatea Bufniței, construită în 1870, în prezent proprietatea TKD. Foto: Sara J. Meaker |
TKD a cumpărat această casă în anul 2011 și a reparat-o într-o manieră durabilă și tradițională. Casa este construită din grinzi de lemn, așezate pe o fundație de piatră, nu foarte solidă. Pereții de lemn sunt tencuiți cu mortar de argilă și finisați cu var. Cea mai evidentă reparație este înlocuirea acoperișului cu șindrilă. O parte din casă este folosită ca și casă tradițională a cusăturii – un fel de muzeu al satului, și s-au ținut câteva întâlniri/workshopuri privind repararea tradițională a clădirilor vechi.
Bagolyvár a fost a patra casă care a intrat în grija lui TKD. Prima a fost o casă cu o singură cameră, din grinzi, situată în centrul satului Domoșu, modificată substanțial în 1921, dar la care, probabil, s-a folosit lemn din structuri anterioare. Această clădire a devenit și loc de șezătoare, loc de adunare în anii 1950 pentru tinerii satului. Este singura clădire în grija noastră care nu este racordată la rețeaua electrică. Clădirea este în bună stare și este readusă în folosința sa inițială, ca locuință.
În același timp cu cumpărarea casei din Domoșu, TKD a cumpărat o casă cu grinzi cu două camere în Huedin, pe strada istorică pietruită Budai Nagy Antal, stradă unde piața orașului se ține de mai bine de 700 de ani. Deși a fost reparat și modificat folosind materiale moderne înainte de achiziționarea de către TKD, clădirea încă mai păstrează multe elemente originale. TKD a extins casa pentru a anexa o toaletă și a adăugat, de asemenea, un târnaț, o verandă. Acoperișul din material modern a fost înlocuit cu țigle tradiționale. În prezent locuim în această clădire, dar intenționăm să o modificăm pentru a putea fi folosită ca un punct central al asociației noastre.
 |
| Casa din Domoșu, Foto: Douglas McFarlane, 2011 |
Mai sunt două structuri în grija noastră: una în Aluniș și alta în Văleni. Prima este bine izolată, etanșă la apă, dar a doua este o structură foarte vulnerabilă, doar două treimi din ea fiind protejată de pătrunderea apei. În această casă s-a născut doamna Erzsi/Strucuj Erzsi neni una dintre ultimele femei din Văleni care păstrează meșteșugul brodării celebrelor țesături specifice zonei Călatei, după modele tradiționale desenate chiar de ea pe coli de hârtie.
Am învățat din experiența proprie că este nevoie de mult timp și multe resurse pentru a repara construcțiile în mod durabil, după meșteșugul tradițional. Atât aptitudinile, cât și pasiunea sunt esențiale. Forța de muncă constantă a TKD este Sara Meaker și Douglas McFarlane, iar ocazional ni se alătură prieteni și voluntari.
La lucrările noastre trebuie să acordăm prioritate consolidării clădirilor, apoi ne asigurăm să nu fie infiltrări de apă, efectuăm acțiuni preventive, cum ar fi astuparea găurilor de șoareci, etc.
Sperăm că tot mai mulți își vor da seama de importanța structurilor tradiționale din mediul rural și vor învăța abilitățile necesare reparării acestora, fără a folosi materiale moderne, incompatibile.
Finalizarea cu succes a reparațiilor de urgență la fosta biserica greco-catolică - acum ortodoxă din Petrinzel este prima ocazie când suntem implicați în repararea unei clădiri pe care nu o deținem. Această clădire are acum un viitor mai sigur, și suntem recunoscători și plăcut impresionați de entuziasmul echipei care a contribuit la implementare, și anume Andras, Bogdan, Pali și Tibor, oameni cu care am avut un lucru în comun: nu am putut trece cu vederea deteriorarea bisericuței și ne-am unit forțele pentru a o salva.
Succesul nu se datorează în primul rând existenței banilor necesari efectuării reparațiilor, ci mai ales colaborării și devotamentului celor implicați în implementare. Iar faptul că nu mai curge apa de ploaie pe altarul bisericuței ne dă un sentiment de mândrie a lucrului bine făcut. Comunitatea de români din Petrinzel, aproape inexistentă, nu a fost în stare să finanțeze lucrările de reparație. De aceea asociația Târnaț Kalotaszeg Durabil, la cererea parohiei Gălășeni, a ajutat la salvarea acestei construcții reprezentative pentru Petrinzel și caracteristică arhitectului Kós Károly.
Știm că peste un an sau doi vor trebui făcute reparații mai serioase, motiv pentru care este necesar să ne gândim încă de pe acum la un plan amplu de salvare. Parte importantă a acesteia va fi o campanie de conștientizare, printre altele prin publicarea de informații în media atât în limba română cât și maghiară și engleză, precum contactarea primăriei pentru a o informa despre activitățile noastre recente și pentru a ne consulta cu ea privind idei, opinii și posibilități de colaborare. Va trebui să facem un studiu detaliat al stării actuale a clădirii, precum un plan de reparații și bineînțeles să începem strângerea de fonduri.
În Petrinzel există și alte clădiri pe care mulți suntem interesați să le protejăm, să le reparăm, eventual să le mutăm și, pe cât posibil să le repunem în funcțiune. Exemplu cel mai elocvent e vechea clădire a școlii bisericii reformate construită în anul 1903. Școala, situată în incinta bisericii, cu fântână proprie, este o raritate și cu siguranță merită reparată și reintegrată în viața comunității. Sătenii din Petrinzel se ocupă deja de salvarea și reconstruirea acestei clădiri. S-a investigat acoperișul care are multe grinzi de stejar, provenite probabil din pădurile din zona, grinzi pe care Bogdan le consideră ca fiind încă în stare acceptabilă. Pereții din piatra de alabastru (lângă Stana este o carieră de piatră) sunt sănătoși și solizi. Bogdan e de părere că orice intervenție ar trebui să păstreze forma originală a clădirii și la reparații/reconstrucție să se folosească pe cât posibil materiale naturale, locale. Totodată, pe termen scurt, trebuie protejat acoperișul, adică acoperirea temporară a găurilor din acoperiș cu prelate mari, în vederea opririi degradării materialului lemnos.
Intențiile comunității privind această clădire este transformarea ei într-un centru comunitar. Alcătuirea unei asociații necesare demarării activităților este în curs. S-au făcut deja donații semnificative, bani cu ajutorul cărora s-a făcut un studiu de fezabilitate și un plan de implementare.
Comunitatea mică, dar cu mulți simpatizanți inclusiv din afara localității, este încrezătoare și foarte entuziastă. Crede cu tărie, că reabilitarea vechii școli va avea un impact pozitiv asupra viitorului satului.