O dată-n viață trebuie să vezi instalațiile luminoase ale artistului britanic Luke Jerram. Trei dintre acestea: Gaia, Museum of the Moonși Mars au ajuns și în România, fiind itinerate în câteva mari orașe prin intermediul festivalului Lights on Romania. Am ratat expozițiile de la Cluj-Napoca și Oradea din anii trecuți, așa că mi-am zis să nu o ratez și pe cea de la Satu Mare.
Luke Jerram (născut în decembrie 1974) este un artist multidisciplinar creator de sculpturi, instalații și opere de artă vii ce impresionează și inspiră oameni din întreaga lume.
În România au ajuns în ultimii ani, prin intermediul proiectului Lights on Romania trei dintre instalațiile artistului, toate având ca temă planete ale sistemului nostru solar. Au ajuns pe rând, în Cluj-Napoca, Oradea, Iași și Satu Mare instalațiile Gaia, Museum of the Moon și Mars.
La Satu Mare, instalația poate fi văzută până în data de 9 mai, fiind expusă pe pietonalul Corneliu Coposu. Locul amplasării este unul inspirat, globul ce reprezentă Pământul fiind ridicat la 3 metri deasupra locului cel mai frecventat de tineri.
Până la urmă, tinerii sunt cei chemați să aibă grijă în viitor de planeta noastră. Și doar văzând-o, fie și sub forma unui balon, realizezi cât e de fragilă și cât de mult are nevoie de protecția noastră, a tuturor.
Gaia (sau Geea) - reprezintă personificarea Pământului în mitologia greacă, fiind considerat zeu primordial din care se trag toți ceilalți zei. Instalația expusă la Satu Mare redă, cu o fidelitate uimitoare, Pământul văzut din spațiu. Balonul are un diametru de 7 metri și, dacă este privit de la o distanță de aproximativ 200 de metri este de mărimea sub care se vede de pe Lună.
Oricâte imagini sau filme ai fi văzut cu Pământul, nimic nu se compară cu senzația pe care o ai când aproape că atingi cu mâna instalația lui Luke Jerram. Este agățată de brațul unei macarale și ancorată la sol în trei puncte.
”Tati, vezi? Acolo este Australia.” - îl aud pe un tată ce cu mâna întinsă îi arată puștiului de câțiva ani. ”Mami, uite, acolo e polul sud. De aia e alb acolo”îi explică o fetiță ceva mai mare mamei sale care încearcă, la fel ca toți cei prezenți să fotografieze balonul. Ce frumoase lecții de geografie, de ecologie și chiar de astronomie s-ar putea face aici. Oare a încercat cineva? Sigur, contextul pandemic nu permite organizarea de excursii cu clasele de elevi, însă o lecție ținută aici nu s-ar uita niciodată.
Am fost impresionat de instalația artistului britanic. În primul rând am fost uimit să constat că pe Pământ, uscatul este dominat de ape. Apa mărilor și oceanelor dar și apa de deasupra, cea din norii ce par a acoperi o bună parte din planetă. Știam asta, dar acum realizez cu adevărat care este proporția. Brusc realizez cât de importantă este apa! Ce ne-am face fără ea? Și cât de norocoși suntem că Dumnezeu (unii ar spune Natura) a creat o lume atât de frumoasă!
Am mai remarcat ceva, anume că Europa, despre care noi credem că e ”buricul lumii” nu înseamnă mai nimic comparativ cu Australia, Africa sau America de Sud - le-am dat pe acestea ca exemplu pentru că se văd cel mai bine.
Ca unul pasionat de fotografie, am dat roată balonului agățat deasupra mea, încercând să surprind unghiuri cât mai interesante. Nu am fost singurul, mai toți făceau asta cu telefoanele din dotare. M-am jucat și cu un glob de sticlă, răsturnând la propriu Pământul cu susu-n jos.
Mi-au plăcut și reflexiile ultimelor raze de soare, strecurate printre blocurile din jur și reflectate de clădirea de sticlă. În lumina caldă a asfințitului, parcă Pământul capătă o imagine mai frumoasă.
Dar desigur, cel mai frumos a fost după ce astrul zilei a trecut dincolo de linia orizontului. După ce am admirat un apus frumos, de pe unul din podurile de peste Someș, ne-am întors să vedem instalația. Balonul este luminat și imaginea proiectată pe cerul senin este greu de uitat. Din nou am aceeași senzație: cât de fragilă este lumea asta, a noastră!
Însă cea mai frumoasă imagine pe care am surprins-o este aceea în care pe conturul Pământului personificat în zeița Gaia, se proiectează ramurile contorsionate ale unui arbust ornamental. Nu știu cum se numește arbustul, sunt patru astfel de pomi plantați pe laturile pieței (dacă se poate numi așa spațiul). Nu a înfrunzit încă și arată ciudat, cu ramurile goale.
Ei bine, imaginea surprinsă are o dublă semnificație. În primul rând, Pământul pare a fi ocrotit de acest ”uriaș” arbore. E clar pentru toată lumea că arborii, pădurea, sunt cheia echilibrului ecologic de care încă se mai bucură Pământul. Pe de altă parte, acest copac desfrunzit creează impresia stranie că planeta noastră este prizoniera unui ”monstru” creat de noi, oamenii. Prin felul egoist în care ne comportăm zi de zi, nu facem altceva decât să contribuim la moartea lentă a planetei. Vom ști oare să ne oprim la timp?
