Au trecut, iată, 31 de ani de la Revoluția din decembrie 89. 31 de ani de Libertate, 31 de ani de transformări radicale ale societății românești (nu neapărat în sensul bun al cuvântului), 31 de ani de căutări, de speranțe. Astăzi, în toată țara, oficialitățile se vor înghesui să depună coroane de flori. Poate cu mai puțin fast ca și în anii trecuți, de vină fiind pandemia ce ne-a dat viața peste cap. Să nu uităm însă că totul a început la Timișoara.
Am văzut de curând, pe rețelele de socializare, imagini de la Revoluția din Timișoara suprapuse peste imagini actuale. Un proiect fotografic interesant, realizat de fotoreporterul Dani Amariei. Chiar dacă a fost realizat anul trecut, la împlinirea a 30 de ani de la tragicele evenimente, considerăm că este la fel de actual.
Fotografiile de la Revoluție surprind pe de o parte tensiunea acelor zile, dar și speranța că totul se va schimba. Vom vedea tancuri, soldați, coloane de manifestanți, "teroriști", oamani în genunchi rugându-se cu fața către catedrală, oameni în balconul Operei.
Am stat de vorbă cu domnul Dani Amariei, cel care a inițiat proiectul ”Timișoara - 30 dea ni de liberate”. A avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări și ne-a dat permisiunea să ilustrăm acest material cu fotografiile din păroiect.
Dani Amariei: Ideea mi-a venit în urma cu 4 ani folosind câtva poze din perioada interbelică, făcute de Josef Kossak, unul dintre cei mai renumiți fotografi ai orasului din acei ani. Anul trecut, pentru comemorarea a 30 de ani de la revoluție, m-am gândit să fac un proiect, în același stil, folosind și fotografii din 89, pentru a atrage mai mult atenția tinerilor, mai ales că trăim în era digitală, și pe facebook sau instagram se poate distribui către mii de persoane foarte ușor, și într-un timp foarte scurt. Cred că am reușit în mare parte, și l-ea fost mai ușor să înțeleagă acele momente.
Foto-Travel: Un fotoreporter este mereu prezent în mijlocul evenimentelor. Așa au fost și cei care, la Revoluție, au documentat fotografic momentele acesteia. Îi cunoașteți? Cum ați intrat în posesia acelor fotografii?
Dani Amariei: Fotografiile din timpul Revoluției sunt făcute de colegul meu de breaslă, Constantin Duma, actualmente fotoreporter la Agepres, căruia i-am cerut permisunea de a folosi câteva cadre de ale lui în acest proiect. Și țin să-i mulțumesc foarte mult.
Foto-Travel: Nu putem decât să ne închipuim emoția momentului, trăită de cei care și-au riscat viața fotografiind Revoluția. Dumneavoatră ce ați simțit călcând oarecum pe urmele lor?
Dani Amariei: A fost destul de emoționant să fac acest proiect, pentru că am călcat si pe urmele tatălui meu. Tata era la servici, în ziua de 16 decembrie, muncea la fabrica Tehnometal, si auzind ce se întâmplă s-au adunat un grup de muncitori și au o pornit pe jos către centru (Operă). Deci pentru mine a fost un motiv în plus să fac acest mic proiect dar care a fost de impact și în care foarte mulți se regăsesc. Poate unora le crează triste, pierzând pe cineva drag în acele zile, dar să știți că simt că uni care au trăit acele vremuri, pe străzi, încet, încet au început să uite, iar pe cei mai tineri, născuți dupa 90, nu îi interesează să afle istoria acelor zile triste dar și cu fericire și pline de speranțe. La 31 de ani de la Revoluție, în școli, se relatează destul de sumar faptele și întâmplările din decembrie 89, Poate ar fi cazul să se predea mai mult și în mod corect, altfel în câțiva ani se va uita totul, și nu cred că merită cei care cu prețul vieții au ieșit în stradă să strige ”Libertate!”
Foto-Travel: Ați expus fotografiile realizate în acest proiect? A fost organizat un eveniment, o expoziție?
Dani Amariei:În momentul în care am expus proiectul pe rețelele de socializare a și explodat, să zic așa, toate televizunele și ziarele importante au preluat postarea iar feedback-ul oamenilor a fost extrem de pozitiv. Ceea ce mă bucură, înseamnă că mi-am atins scopul de a reaminti oamenilor acele clipe ce nu trebuie uitate. Fotografiile au mai fost expuse de o studentă, româncă stabilită în SUA, în cadrul unui proiect, prezentat de ea la universitatea Harvard și am înțeles că a avut un real succes.
Foto-Travel: Cum a fost primit de către publicul timișorean proiectul dumneavoastră?
Dani Amariei:În randul timișorenilor a fost foarte bine primit. Foarte multi s-au regăsit în acele poze. M-au sunat chiar două persoane ce se regăsesc în poze să-mi spună că el este acela de pe tanc sau din balconul Operei. M-am bucurat foarte mult să-i cunosc și chiar am de gând, poate în decembrie 2021 să fac un colaj fotografic cu toți cei care au participat în prima linie la Revolutia din 89, militari și civili.
Foto-Travel: Spuneți-ne ceva despre dumneavoastră. Ce făceați la Revoluție?
Dani Amariei:În decembrie 89 aveam 9 ani, eram destul de mic. Țin minte că eu și fratii mei eram acasă cu mama, baricadați, ascunși și speriați, mai ales că în prin zonă treceau tancuri, TAB-uri pentru că vis-a-vis de noi stătea cineva ce lucra în securitate Tata era pe străzi, în centru, și nu mai știam nimic de el de ore bune. Eram foarte speriați să nu se fi întâmplat ceva cu el. Într-un final a ajuns acasă, iar în prima zi după căderea lui Ceausecu am iesit cu el în centrul orașului să sărbătorim libertatea.
Foto-Travel:În anii postdecembriști era la modă întrebarea: ”Ce ați făcut în ultimii 10 ani?” Eu vă întreb: ”Ce ați fîcut în ultimii 30 de ani, fotografic vorbind?”
Dani Amariei:În ani 90 știm cu toții cât de greu a fost, multe fabrici s-au închis pe rând, iar tata prin 1997 s-a hotărât să emigreze în Italia pentru a putea să ne ofere un trai mai bun. La scurt timp, ne-am dus și noi frații cu mama și acolo am stat 15 ani. M-am întors pentru că îmi doream să stau în țara mea, să-mi fac un rost aici, în Romania. Chiar dacă mi-a fost mai greu, pot să spun că am reușit, am o familie frumoasă și practic cel mai frumos job fiind fotoreporter.
Foto-Travel: Ce alt eproiecte fotografice aveți în plan?
Dani Amariei: Am început mai multe proiecte, de lungă durată. Am început de câțiva ani să umblu prin România, prin diferite zone, să documentez fotografic locuri, oameni, povești. Acestea sunt proiecte mai mult pentru sufletul meu și necesita foarte mult timp. Cum cu timpul nu stau foarte bine în ultima perioada din pricina muncii pe care o desfaățor, ajung mai greu în locurile propuse. Acum aștept să se termine și cu pandemia, să ne revenim încet la normal și desigur, să reiau poveștile de unde au rămas.
Foto-Travel: Peste câțiva ani Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană. Credeți că arta fotografică poate contribui la reușita acelui an?
Dani Amariei: Arta fotografică trebuie să aibă partea ei în acest titlu. Prin fotografie ilustrăm locurile frumoase ale Timișoarei, informăm în mod plăcut turiștii ce ne calcă pragul, expunem alți artiști din alte domenii0, ne facem cunoscut orașul și istoria Timisoarei. Din păcate, din cauza pandemiei, nu a fost să fie 2021, sper să ne țină Dumnezeu sănătoși iar anul 2023 să fie anul Timisoarei pentru că și-l merită din plin. E un oraș frumos cu oameni la fel de frumoși într-o continuă dezvoltare, și doar prin prisma faptului că fost primul oraș liber de comunism din țara merită să fie Capitală Culturală Europeană.
