Fotografi sălăjeni: Aron Ernest (1930-2004)

De ceva vreme mă gândesc din ce în ce mai serios să demarez un proiect ce se vrea a fi unul ambițios: Muzeul Fotografiei Sălăjene. Deocamdată nu poate fi vorba despre un muzeu în adevăratul sens al cuvântului. E greu, dacă nu cumva imposibil, să dai viață unui astfel de muzeu în varianta clasică, a unui imobil dedicat celei de a 7-a arte, deși ar exista ceva material expozițional - aparatura de studio, aparate foto, fotografii etc. Momentan mă gândesc că un astfel de muzeu ar putea exista în varianta on-line. Până la urmă, demersul este de a scoate din sertare fotografii uitate și de a încerca să reconstitui, ca într-un joc de puzzle, povestea din spatele acestora. În acest context, demarez proiectul print-un prim material din categoria Fotografi sălăjeni. Și m-am oprit la un fotograf mai puțin cunoscut, este vorba despre Aron Ernest care a activat la Șimleu Silvaniei.

Motivul pentru care am ales să scriu pentru început despre Aron Ernest este acela că am primit, în urmă cu câțiva ani, de la nepotul său profesorul Cristian Vasile Boloș o parte din aparatura pe care a folosit-o la atelierul din Șimleu Silvaniei. Recent însă, Cristian Boloș a avut încredere în mine și mi-a arătat o parte din fotografiile făcute de bunicul său. Din respect față de acest gest de încredere, am decis să scriu despre Aron Ernest.

Aron Ernest se naște la 28 iulie 1930, în Orașul Stalin (azi Brașov), din părinții Aron Samuel (în certificatul de naștere al lui Aron Ernest, numele tatălui apare Samuilă) și Aron Amalia. Aron Samuel originar din Aleuș, comuna Halmășd, s-a născut la 19 mai 1904 și a trăit 75 de ani. Aron Ernest a fost primul dintre copii cuplului Aron Samuel și Amalia. A mai avut trei frați: Aron Dezideriu – care a urmat o carieră militară devenind șef de stat major, Aron Alexandru – maistru tâmplar și Aron Ghiurco – tehnician agricol.

Certificatul de naștere a lui Aron Ernest

Studiile primare le face la Brașov, la Școala primară confesională (probabil între 1936-1940) unde are ocazia să învețe limba maghiară. După perioada în care a locuit cu părinții în Brașov, revine pe meleaguri sălăjene, la Șimleu Silvaniei. Face Școala militară de ofițeri la Iași. Pe 19 ianuarie 1952 se căsătorește cu Petrescu Virginia. Cuplul Ernest și Virginia au avut doi copii: Viorel (n.1953) și Gabriela Cornelia (n.1958). Din nefericire, Viorel moare la vârstă fragedă...

Foi matricole de la Școala primară confesională Brașov

Virginia și Ernest, un cuplu fericit

Tânara familie Aron

Anul 1961 îl găsește la Suceava, angajat la Cooperativa ”Unirea”. Cochetează cu fotografia, rotunjindu-și venitul din fotografii realizate turiștilor în Suceava și la Vatra Dornei. E genul acela de fotografie, gen souvenir, cu un fundal în spate. Din acea epocă a rezistat timpului o fotografie în care, apare soția lui, Virginia, alături de fiica lor Gabriela. Din motive necunoscute, divorțează de Virginia și împreună cu fiica sa Gabriela Cornelia se întoarce acasă, în Sălaj.

Soția Virginia și fetița lor Gabriela Cornelia

Fetița cuplului Aron Ernest și Virginia, aproximativ 1961

În 1970 este atestat ca fotograf, conform Cărții de meșteșugar, eliberată la 17 august 1970 de către Direcția pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale Sălaj. Deține un studio și un atelier în Șimleu Silvaniei, în zona centrală, pe actuala stradă 1 Decembrie 1918, la nr.4. Acum, acolo se află un magazin (magazinul PPT). În oraș era cunoscut sub apelativul Cornel sau în maghiară Ernö baci. Chiar și rudele apropiate îi spuneau Unchiu' Cornel.

Legat de atmosfera din studio, nepotul său, Cristian Boloș își amintește: ”Înainte de anul 1990 bunicul meu lucra în cadrul Cooperativei Prestarea din Şimleul Silvaniei, ca și fotograf. Revenind în anul 1970, la origini, și având o bogată experiență în arta fotografică a fost cooptat în cadrul acelei cooperative. Acum fără să fac apel la istoria orală, am să încerc descrierea atelierului, termen drag mie în detrimentul termenului de studio. Se regăsea în centrul orașului Șimleul Silvaniei, aproape de toate instituțiile sau activitățile trebuincioase omului în acea vreme. Era imposibil, ca ajungând în centru să nu intri în atelier, chiar și pentru o întrebare. Avea un spațiu generos și primitor. Ca structură și compartimentare avea două încăperi, cea mare și generoasă unde se primeau clienții, se făceau pozele și cea de-a doua, locul unde se petrecea magia, camera obscură unde luau viață pozele. Dotările erau minimaliste. La intrare exista un birou și un fotoliu, apoi recuzita compusă din diferite tipuri de fonduri pentru poze. Știți care era cel mai folosit fond ? Cel alb. Toată lumea din Șimleu și împrejurimi avea nevoie de o poză pentru buletin. Fondul alb era o bucată de pânză prinsă perete, peste care era cel roșu ce semăna cu o cortină de la o mare sală de spectacole. În privința recuzitei folosite la fotografie existau diferite tipuri de aparate mobile pe trepied și de mână, dintre care îmi aduc aminte de marca Practika. Existau și diferite tipuri de reflectoare, bunicul denumindu-le lămpi. Cam atât despre încăperea principală. Camera obscură nu era pentru toată lumea. Mă bucur că am fost unul dintre norocoși. Era o cameră în partea stângă. Am să încerc, în cele ce urmează să o descriu. Un lucru este sigur, doar cu lumina aprinsă puteai să vezi ceva. Avea două aparate de mărit dispuse pe o masa lungă. Printre aparate erau tăvi pentru diferite tipuri de soluții. Tot în acea încăpere se regăseau materialele necesare executării pozelor. Hârtia fotografică, soluții nu prea plăcute la miros, tankurile pentru developat filme și celebra sfoară pe care erau agăţate cârlige.”

Aparatură din atelierul fotografului Aron Ernest

Filtre folosite în tehnica foto

Nepotul în studioul bunicului

Ca fotograf într-un oraș mic cum e Șimleu Silvaniei, erai cunoscut de toată lumea. Participa la diferite evenimente culturale sau sportive ale vremii: spectacole, meciuri de volei etc. Un fotograf era prezent și la multe alte momente importante în viața unei familii sau a unei comunități. În arhiva familiei se păstrează multe fotografii de la astfel de evenimente, ar fi interesant de aflat, peste zeci de ani, cine sunt personajele care apar în ele.

În curtea actualului C.N. ”S.Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei

Se știe, la Șimleu Silvaniei activa în acea perioadă unul dintre cei mai renumiți medici din România, doctorul Ioan Pușcaș (1932-2015), cel care a inventat în 1973 medicamentul Ulcosilvanil ce avea o rată de vindecare de 100% în cazul ulcerului gastric. Se spune despre el că l-ar fi vindecat pe liderul cubanez Fidel Castro dar și pe un consilier al președintelui american Jon F.Kenedy (sursa aici)

Despre fotograful Aron Ernest există dovezi că ar fi colaborat îndeaproape cu renumitul doctor, foarte probabil că ar fi documentat prin fotografie diferite stadii de evoluție a bolii. Există în arhiva moștenitorilor lui Aron Ernest fotografii în care apare și doctorul Pușcaș. Nu o să le facem însă publice fără acordul moștenitorilor doctorului.

Aron Ernest s-a pensionat la data de 18 mai 1990. A continuat însă să activeze ca fotograf, lucrând independent, până prin anii 2000. Cât timp a fost angajat la Cooperativa ”Prestarea” a avut colaboratori, care i-au dus mai departe munca. Trebuie amintită în primul rând doamna Klára Sájter, care și astăzi deține în Șimleu Silvaniei un magazin / studio foto - ”Fuji”. De asemenea, pe parcursul vieții, Aron Ernest a colaborat cu alți fotografi care activau în Șimleu Silvaniei. Dovadă sunt cele câteva fotografii din arhiva familiei, ce poartă cartea de vizită a acestora.

Fotografie veche purtând cartea de vizită a fotografului Papp

Ar fi multe de spus, însă o fotografie poate spune mai mult decât 1000 de cuvinte. Așa că o să lăsăm fotografiile să vorbească. tare ne-am bucura însă dacă, cei care citesc aceste rânduri, ar putea aduce completări sau lămuriri legate de persoanele care apar în aceste fotografii.