Suntem în Săptămâna Mare premergătoare luminatei sărbători a Învierii Domnului. Poate cea mai mare sărbătoare creștină, căci Învierea lui Isus reprezintă esența creștinismului. Paștele - denumire împrumutată din sărbătoarea evreiască Pesah, ce avea cu totul altă semnificație - este sărbătorit de toate cultele creștine, e drept, la date diferite. Nu vom insista aici asupra diferențelor de opinii, ci mai degrabă pe semnificația comună a acestei sărbători. Pentru toți creștinii, prin învierea lui Isus, Paștele reprezintă triumful vieții asupra morții, a luminii asupra întunericului. Și, întreaga viață pământească a Mântuitorului ne arată calea de urmat. ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” și ”Eu sunt Lumina Lumii” ne spune peste milenii Învățătorul.
Bisericile de lemn sălăjene, păstrează în iconografia lor, scenele din Săptămâna Mare descrise în Evanghelii. Desigur, timpul și-a lăsat amprenta, în multe din biserici pictura este atât de deteriorată încât nu se mai distinge aproape nimic. Însă, în altele, se mai pot vedea aceste scene. Fără a avea pretenția că epuizăm subiectul, vă prezentăm câteva dintre aceste reprezentări iconografice.
Înainte de toate să ne amintim evenimentele petrecute în ziua de joi din Săptămâna Mare: spălarea picioarelor ucenicilor și cina cea de taină. Potrivit Evangheliei după Ioan (cap.13 versetele 3-12) Isus ”s-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine și, luînd un ștergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins”. Cel mai important eveniment al acelei zile a fost, fără îndoială, cina pe care Isus a luat-o cu ucenicii săi. Importanța evenimentului rezultă și din faptul că este descris în toate cele patru evanghelii. În plus, cu această ocazie Mântuitorul instituie ceea ce avea să devină baza întregii comuniuni creștine: Sfânta Euharistie sau Sfânta Împărtașanie. ”Iar pe cînd mîncau ei Iisus luînd pîine și binecuvîntînd, a frînt și, dînd ucenicilor, a zis: Luați, mîncați, acesta este trupul Meu. Și luînd paharul și mulțumind, le-a dat, zicînd: Beți dintru acesta toți, Că acesta este Sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei cap.26, versetele 26-28). În transcrierea textului am folosit ortografia din ”Biblia sau Sfânta Scriptură”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1988.
- Spălarea picioarelor ucenicilor
- Scena este redată în biserica de lemn ”Sfântul Gheorghe” din Bârsa, comuna Someș-Odorhei. Biserica datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, pictura interioară fiind atribuită lui Ioan Prodan conform unei inscripții cu slove chirilice aflată în altar. Scena în care Isus spală picioarele ucenicilor apare pe peretele dinspre nord, aproape de iconostas. Așa cum în evanghelia după Ioan, scena precede Cina cea de Taină, tot astfel apare și în registrul iconografic de la Bârsa. Culorile sunt vii, expresiile apostolilor și ale Mântuitorului sunt bine conturate. Apostolii sunt împărțiți în două grupuri, iar Isus este în prim plan, în centrul scenei. În partea stângă se disting șase apostoli, la trei dintre ei li se distinge fața, restul pot fi identificați numeric doar după aureole. În cealaltă parte sunt patru dintre ucenici, trei stau în picioare și par a discuta uimiți fiind de gestul Învățătorului, iar celălalt este așezat pe un scaun, cu un picior deasupra vasului cu apă. Trebuie să fie Simon Petru cel care a zis ”Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?”. Textul, cu litere chirilice, explică scena.
- Și în biserica de lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Cehei, localitate ce aparține administrativ de orașul Șimleu Silvaniei, apare scena spălării picioarelor. Biserica este datată 1765. Deși nu apare scris numele zugravului, prin asemănări stilistice cu bisericile din Zalnoc și Derșida, pictura îi este atribuită lui Nichita (conform Ioana Cristache-Panait în ”Monumente istorice bisericești din eparhia Ortodoxă Română a Oradiei”). Isus este reprezentat la picioarele ucenicilor. Aceștia, în număr de zece, stau în picioare, grupați în dreapta scenei. Primii doi ucenici au câte un picior ridicat, pregătit pentru a fi spălat.
- Cina cea de Taină
Scena apare zugrăvită în toate bisericile. Printre cele de lemn, din Sălaj, în care apar reprezentări interesante se pot enumera bisericile din Bârsa, Borza, Cehei, Domnin, Ulciug și Zalnoc. O să le prezint pe rând în cele ce urmează.
- La Bârsa, imediat după scena în care Isus spală picioarele, într-un colț, chiar lângă iconostas, apare scena cu Cina cea de Taină. E surprinzător oarecum locul în care zugravul a ales să o reprezinte. De regulă, scenele din alte biserici sunt largi; dar aici scena pare înghesuită și nici nu pare a fi completă. Isus este singurul personaj ce este reprezentat având aureolă. Pe masă se disting blide, pâini, un potir și un vas. Mai apar în centrul mesei o farfurie pe care zugravul a vrut pesemne să reprezinte anafura. Se vede clar crucea ce separă literele IC / XC / NI / KA. Interesant este că pe masă, într-un coș pare a fi un animal, poate un pește sau poate un miel (?).
- La Borza, localitate ce aparține de comuna Creaca, scena Cinei celei de Taină, zugrăvită pe pereții bisericii de lemn cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, este plină de simboluri. Aș îndrăzni să spun că este atipică, poate chiar inedită. Masa este mică în raport cu întregul cadru al scenei, iar toate personajele stau în picioare în spatele acesteia. Pe masă se disting un potir, un coș cu pâine și un ...cuțit. Însă ceea ce intrigă sunt personajele. Isus este în centrul scenei, se poate deosebi de ceilalți prin literele de pe aureolă. De o parte și de alta a sa sunt câte șase apostoli. Se văd clar fețele tuturor. În stânga scenei (în dreapta lui Isus) pare a fi Iuda, judecând după punga ce o are în mână. Al 14-lea personaj al scenei, este ”copilul” din fața lui Isus. Are și acesta capul aureolat și are mâna stângă ridicată, într-un gest ce pare a fi o binecuvântare. Cine să fie acest personaj? Scena este continuată cu sărutul lui Iuda. Zugravul a ținut să lege cele două evenimente într-un singur cadru
- La Cehei, în biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” scena Cinei de Taină abia se vede pe peretele sudic. Se distinge chipul Mântuitorului ce are în față același personaj ”copil” ca și la Borza. Se mai disting fețele a trei dintre ucenici în partea stângă a scenei și încă o jumătate de față în partea dreaptă.
- La Derșida, localitate ce aparține de comuna Bobota, biserica de lemn cu hramul ”Sfinții apostoli Mihail și Gavriil” datează din 1771. Pictura interioară se pare că aparține zugravului Nichita. Scena ce reprezintă Cina cea de Taină apare pe peretele sudic, într-un registru aproape de iconostas. Și aici pe masa mică se pot distinge pâini, un potir și un pahar. În fața lui Isus, care ocupă locul central al scenei, apare același ”copil” cu capul aureolat ca și ceilalți apostoli și care binecuvântă ca și Isus cu mâna dreaptă. Aici nu se pot număra toți apostolii, în partea stângă a scenei (în dreapta lui Isus) sunt cinci apostoli, iar în cealaltă parte cu greu se pot număra alți cinci. Apostolul Petru este în dreapta Mântuitorului, îl poți recunoaște după ”cheia împărăției”. Misterul legat de personajul înfățișat ca un copil, aflat în fața lui isus, persistă. Să fie Ioan ”apostolul iubit”? Dacă da, de ce este reprezentat atât de mic în comparație cu ceilalți?
- În biserica de lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Domnin, în comuna Someș-Odorhei, construită în 1753 în stil maramureșean, scena Cinei celei de Taină are o altfel de reprezentare. Masa este pătrată iar apostolii sunt și de o parte și de cealaltă a mesei. În planul central este reprezentat Isus având câte trei apostoli de o parte și de alta. La capetele mesei se mai află câte un apostol, iar ceilalți trebuie să fi fost așezați în fața mesei. Însă nu se mai disting deloc. Masa abunda de ustensile, se văd multe cuțite și patru boluri sau patru pâini (?). Poziția în care sunt reprezentați toți apostolii este interesant: au o mână așezată pe masă iar cealaltă mână este îndoită din cot și ridicată până în dreptul feței. Degetul arătător este ridicat ca și cum fiecare ar arăta spre sine întrebându-se ”Eu Doamne?”.
- La Ulciug, localitate ce ține administrativ de orașul Cehu Silvaniei, Biserica de lemn cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” este impunătoare. Pictura interioară este destul de bine păstrată. Scena ce reprezintă Cina cea de Taină apare pe peretele sudic, chiar lângă iconostas. Isus este în partea stângă a scenei, cu mâna dreaptă binecuvântă iar cu mâna stângă întinde ceva spre un apostol ce pare a fi Iuda. Acesta nu are aureolă în jurul capului la fel ca și ceilalți apostoli. Scena este completată de cinci apostoli pe chipul cărora se poate citi uimire. Nu se știe dacă fereastra ce pare a întrerupe scena a fost decupată ulterior.
- La Zalnoc, localitate din comuna Bobota, în biserica de lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, scena Cinei celei de Taină este interesantă ca și reprezentare. Masa pare dispoporționat de mare în comparație cu personajele aflate în spatele ei, iar paharele și pâinile de pe masă sunt de asemenea foarte mari. Apostolii și Mântuitorul reprezentat cu un cap deasupra acestora, se disting cu greu în planul secund. Foarte probabil, în dreapta scenei, în același registru iconografic pare a fi scena în care Iuda îl sărută pe Isus.
Cu siguranță, și în celelalte biserici de lemn din Sălaj, scenele din Săptămâna Mare sunt bine reprezentate. Rămâne ca în anii ce vor urma să fie descoperite și aduse în atenția cititorilor.