Orașul meu s-a îmbogățit cu o nouă statuie. Mai bine spus, este un monument de artă stradală, o statuie ce te îndeamnă să interacționezi cu personajul reprezentat. Și acesta nu este nimeni altcineva decât marele Ady Endre!
Pentru cei care s-ar putea întreba de ce o statuie a lui Ady la Zalău, le reamintesc că în perioada 1892-1896 acesta a fost elev al Colegiului Reformat ”Wesselényi” (azi Colegiul Național ”Silvania”). Pe perioada studiilor, Ady Endre a locuit pe actuala stradă a Crasnei, la mătușa Ady Julianna, sora tatălui său. Aici, la Zalău (Zilah în limba maghiară), Ady Endre a debutat cu poezia ”Március 20” (”20 martie”) publicată în numărul din 22 martie 1896 al ziarului Szilágy (devenit ulterior Szilágyság).
Ady Endre s-a născut la 22 noiembrie 1877 în localitatea Érmidszent din comitatul Szilágy (azi localitate Ady Endre în județul Satu Mare). A murit pe 27 ianuarie 1919 la Budapesta.
Monumentul de artă stradală de la Zalău a fost inaugurat duminică, 26 ianuarie 2020, fiind opera sculptorului Biró Lajos din Máteszalka (Ungaria). Nefiind la duminică în Zalău, nu am putut participa la eveniment, unul prea puțin mediatizat mai ales în mediile culturale românești. Am reușit să ajung să văd statuia, abia luni, 27 ianuarie, în ziua când se împlineau 101 ani de la trecerea în neființă a poetului. Cu acest prilej am făcut aceste fotografii.
Fără să se supere nimeni, am să îmi exprim câteva gânduri legate de monument și de eveniment. Fără îndoială, monumentul de artă stradală (îmi vine greu să-i spun statuie) este unul dintre cele mai frumoase din oraș. Poate doar grupul statuar Wesselényi, aflat de ceva vreme în renovare, o poate rivaliza în frumusețe. O statuie modernă, așa cum sunt în alte orașe (vezi Alba Iulia, Oradea, Carei etc). Un monument ce te îndeamnă să interacționezi cu poetul, să te așezi lângă el pe bancă, eventual cu o carte de poezii în mână. Pe soclul de marmură (realizat la Dimeny Granit SRL Crasna) scrie, în limba maghiară, un citat din Ady Endre: ”AKI VAGYOK, AZ A NÉGY ZILAHI ESZTENDŐ ÁLTAL VAGYOK” (”Sunt ceea ce sunt datorită celor patru ani din Zalău”), alături de semnătura poetului și de anii între care a trăit 1877-1919. Pe spatele soclului de marmură, este trecut în limbile română și maghiară numele sculptorului și numele firmei care a realizat soclul. De altfel, numele sculptorului este scris și pe spatele băncii: ”BIRÓ L. 19” (probabil 19 se referă la anul 1919 când a fost realizată lucrarea). Poetul Ady Endre ocupă jumătate de bancă, stă picior peste picior sprijinindu-și capul în pumnul mâinii stângi, rezemată pe marginea băncii. Cu mâna dreaptă ține pe genunchiul drept un carnețel și un creion, pe carnețel scrie cu litere de tipar ”ZILAH” (numele în maghiară al orașului).Poetul Ady Endre este extrem de realistic realizat, vorba unei doamne care s-a uitat la mine când făceam pozele: ”Parcă-i viu! Îl știu din pozele din cărțile de la școală”.
Amplasamentul statuii este bun, vis-a-vis de clădirea primăriei și de clădirea școlii în care a studiat. De altfel, poetul pare că se uită cu nostalgie spre aceste clădiri. Nu știu dacă ar fi fost mai bine amplasată în aceeași zonă dar pe colțul parcului...Poate că zona ar fi putut fi amenajată mai bine. Se vede graba cu care meșterii au amenajat acel spațiu. Trotuarul vechi și denivelat contrastează cu zona amenajată. Poate și arborii din jur ar fi putut fi toaletați puțin, iar felinarul (corpul de iluminat) aflat la mai puțin de un metru distanță, ar fi putut fi încadrat în peisaj. Parcă monumentul și corpul de iluminat nu sunt din același cadru...
Legat de eveniment, acesta s-a bucurat de o prezență numeroasă a membrilor comunității maghiare, așa cum era și firesc de altfel. Înțeleg că evenimentul a fost organizat de partid, de organizația de tineret mai bine spus. Așa se explică prezența liderului partidului. Firesc, discursurile au fost în limba maghiară. Nimic de obiectat! Însă am impresia că nici măcar întreaga comunitate maghiară din oraș nu știa de eveniment. Iar de comunitatea românească ce să mai zic? În afară de câteva apariții în media, pe bloguri, ori rețele de socializare (am scris și eu un material înainte de sărbători), nu cred că a știut cineva de eveniment. Nu este normală ”secretomania” cu care a fost organizat evenimentul. Nu este normal să nu fi fost invitati și reprezentanți ai oficialităților sau ai instituțiilor de cultură (bibliotecă, muzeu, Centrul de Cultură, Direcția de Cultură etc). Cu atât mai mult cu cât evenimentul a fost legat de Zilele Culturii Maghiare. Nu este normal să nu fi fost invitată (și) presa (românească). Și pentru singurul discurs în limba română, chiar a trebuit invitat cineva din Bistrița?
Pe de altă parte, în cele câteva postări post-eveniment, au început să apară comentarii urâte, cu caracter jignitor, chiar cu caracter șovin. Inclusiv la postările mele. Personal, mă dezic de ele, și îmi rezerv dreptul de a le șterge! Chiar atât de mare este gradul de intoleranță etnică? Sunt de acord să criticăm, chiar și eu fac asta în textul de față. Dar nu este permis să jignim, să fim intoleranți. Din contră, ar trebui să fim mândri de Ady Endre, cel care și-a scris prima poezie aici la Zalău / Zilah! Noi toți, români și maghiari.
Poate trebui să urmăm exemplul comunității maghiare și să împânzim parcurile orașului cu astfel de monumente de artă stradală. Oare chiar nu găsim personalități istorice sau culturale locale, români sau maghiari care să înlocuiească kitch-urile de ”statui” din parcul mare?
