Anul acesta se împlinesc 140 de ani de la nașterea marelui poet maghiar Ady Endre. Năcut la 22 noiembrie 1877 în localitatea Érmindszent din comitatul Syilágy (azi localitatea Ady Endre din județul Satu-Mare), Ady Endre a fost elev în perioada 1892-1896 Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău (Zilah). Anii petrecuți la Zalău sunt definitorii pentru cariera viitoare a celui ce avea să devină unul dintre cei mai importanți poeți maghiari din toate timpurile.
Neputându-se adapta rigorilor vieții din internat, poetul a locuit în gazdă la mătușa Ady Julianna, sora tatălui său. Cel de-al doilea ei soț se numea Séra Lajos, de aceea casa este cunoscută sub numele de Casa Séra. Este situată pe strada Crasnei și pe fațada clădirii, acum în curs de renovare, se găsește un relief și două plăci comemorative. Recent, casa a fost cumpărată de către UDMR Sălaj cu intenția de a fi transformată într-o casă memorială.
În anii petrecuți la Zalău, Ady Endre va debuta în săptămânalul Szilágy cu o poezie dedicată revoluționarului Kossuth Lajos. În numărul din 22 martie 1896, pe prima pagină a ziarului apare poezia ”Március 20” (20 Martie). Faptul că poezia nu este semnată cu numele întreg ci doar cu inițialele A.E. se datorează reticenței profesorului său Kincs Gyula (1859-1915) față de primele încercări literare. Ulterior, în numerele ziarului Szilágy aveau să apară și alte poezii dar și texte de proză semnate fie cu numele întreg fie cu diferite pseudonime. De altfel, între Ady endre și profesorul său Kincs Gyula s-a legat o strânsă prietenie; când Kincs Gyula a trecut la cele veșnice înmormântarea a fost amânată cu o zi până în ultima zi a anului 1915 pentru ca Ady Endre să poată ajunge și el.
Personalitatea marcantă a lui Ady Endre avea să fie motivul pentru care școala din Zalău căreia i-a fost elev, avea să-i poarte numele între anii 1953-1960. Chiar dacă ulterior, odată cu unificarea liceului maghiar – Școala medie ”Ady Endre” – cu liceul românesc – Școala Medie ”Simion Bărnuțiu” numele fostului colegiu reformat a suferit diferite modificări, chiar și astăzi, în mentalul colectiv, mai ales în acela al foștilor elevi ai Școlii Medii ”Ady Endre”, denumirea nu s-a schimbat niciodată. Despre perioada în care școala a purtat numele poetului Ady Endre, ca de altfel despre întrega istorie de peste 370 de ani a acesteia, a scris pe larg profesorul László Lászlóîn monografia școlii ”De la Colegiul reformat la CNS” apărută la Zalău în anul 2010.
În materialul de față ne vom referi la un episod important din viața școlii dar și din viața culturală a orașului Zalău. Acesta a fost prilejuit de împlinirea la 22 noiembrie 1957 a 80 de ani de la nașterea poetului Ady Endre. Așa cum era și firesc, la Zalău, la școala care pe atunci îi purta numele, au fost organizate o serie de evenimente culturale care, deși au stat sub semnul proletcultismului, au reușit să-și păstreze caracterul lor solemn.
În Biblioteca Documentară a Casei Corpului Didactic Zalău, de fapt fosta bibliotecă a Colegiului reformat Wesselényi, găzduită într-una din sălile de la parter ale actualului Colegiu Național ”Silvania”, se păstrează un album ce cuprinde documente referitoare la acel eveniment. Între coperțile roșii ale acestui album – pe copertă scrie Ady Emlékalbum – se află adrese oficiale, memorii, articole de ziar, fotografii de epocă și alte documente ce oferă informații extrem de valoroase despre eveniment. Este de remarcat grija cu care, reprezentanții de atunci ai școlii au adunat toate documentele, care altfel s-ar fi risipit prin diferite arhive sau ar fi ajuns maculatură. Nu știm în câte exemplare a fost realizat acest album, însă faptul că aici sunt păstrate și acte în original ne fac să credem că este singurul exemplar. Și, din acest punct de vedere, este cu atât mai valoros.
Albumul Omagial este de fapt un album clasic în care se puteau colecționa fotografii, are paginile de carton negru separate de folii subțiri transparente. Este acel tip de album încare unii dintre noi își mai păstrează fotografiile vechi. Prima pagină a albumului conține o fotografie, un colaj reprezentativ cu imaginea clădirii școlii și cu imaginea statuii poetului Ady Endre dezvelită cu ocazia acelui eveniment. Cineva a avut răbdare să deseneze un frumos chenar cu motive florale și să scrie o strofă din poezia Üzenet egykori iskolámba a lui Ady Endre: ”Én iskolám köszönóm most neked / Hagy az eljőtt élet-csaták közótt / Volt mindig hozzám vig úzenedet”.
Urmează apoi câteva adrese și memorii adresate de către conducerea de atunci a școlii, diferitelor ”foruri superioare”: Ministerul Învățământului, Marea Adunare Națională, Sfatul Popular al Raionului Cluj, Asociația Scriitorilor din R.S.R etc. În ordine cronologică, primul document este un memoriu adresat Ministerului Învățământului și Culturii din București, datat 26 august 1957. Ministerul este informat de intenția instituției de învățământ de a organiza ”serbări pentru comemorarea poetului și pentru popularizarea ideilor sale progresiste-revoluționare”. Se solicită sprijin financiar de 80.000 lei pentru continuarea lucrărilor de reparare a fațadei clădirii, amintindu-se că școala a beneficiat deja de suma de 50.000 lei din partea secției de învățământ și cultură a Regiunii Cluj. ”Rugăm a binevoi a ne repartiza acestă sumă, pentru ca să putem executa pînă la sfîrșitul lunii novembrie aceste reparații și să putem sărbători în cadrul demn și din punct de vedere exterior memoria marelui poet, al cărui purtător de nume este școala noastră, școală în care a studiat și el” - se arată în acest memoriu. Documentul păstrat în Ambumul Omagial nu este semnat de către director ci doar de către secretarul șef.
Nu știm (prin prisma documentelor studiate) dacă cererea de finanțare a lucrărilor a fost onorată. Putem doar presupune că da, din moment ce un alt document, datat de data acesta 17 octombrie 1957, adresat Prezidiului Marii Adunări Naționale București amintește printre altele că ”prin ajutorul secției de învățământ a Regiunii Cluj – din fondurile de de reparații capitale s-a făcut în vara acesta repararea fațadei clădirii dinspre stradă – conform construcției inițiale”. De altfel, în cele câteva fotografii realizate în acel an, fațada școlii pare a-și fi recăpătat strălucirea din anii 1900. De data acesta, se solicită Prezidiului Marii Adunări Naționale sprijinirea reparației la fațada dinspre curte unde ”mai sunt o serie de lipsuri serioase, care necesită reparații mai mari și urgente.”Din document reiese că s-a întocmit un memoriu tehnic, suma solicitată fiind de 1.843.000 lei. Memoriul este semnat de către Székely László – director între anii 1953-1960.
Pe măsură ce ziua programată pentru desfășurarea serbărilor se apropia, s-a constituit și un comitet de organizare. Acesta a trimis în data de 29 octombrie 1957 o informare privind stadiul pregătirilor evenimentului către Sfatul Popular al Raionului Cluj. Subiectul principal îl constituie găsirea fondurilor necesare plății bustului poetului Ady Endre, bust realizat de către sculptorul Balasko Nándor. ”La propunerea tov. Neamțu vicepreședinte al Sfatului Popular al Regiunii Cluj Comisia locală de organizare a serbării a găsit momentul potrivit pentru a ridica o statuie de bronz / bust / în grădina din fața școlii […] Din cele relatate de sculptor reiese că statuia și ridicarea ei ar costa o sumă de circa 25.000 – 30.000 lei”– se arată în această adresă, care se încheie astfel: ”Vă rugăm să binevoiți a interveni la Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional pentru aprobarea și asigurarea fondurilor necesare ridicării acestui monument, care va contribui mult, pe lângă caracterul ei educativ și la înfrumusețarea orașului nostru.”
Balasko Nándor (1918-1996) s-a născut la Sălacea (județul Bihor) la data de 30 august 1918. A absolvit Colegiul Reformat în anul 1937. A studiat la Academia de Belle-Arte din București (1937-1940) unde l-a avut ca profesor pe Oscar Han și la Academia de Arte Frumoase din Budapesta (1940-1943) pentru ca, revenit la Cluj-Napoca să lucreze La Institutul de Arte Fine și decorative ”Ion Andreescu” până la emigrarea sa în Portugalia în anul 1970. A avut numeroase expoziții individuale și de grup, iar printre lucrările cele mai importante se numără ”Victime ale lagărelor de concentrare” de la Auschwitz-Birkenau, Polonia. Ne-a fost foarte greu să intrăm în posesia unui portret sau a unei fotografii cu Balasko Nándor, am apelat la o captură de ecran din singura filmare care există pe internet (aceasta poate fi vizualizată aici).
Despre preocupările organizatorilor de a inaugura, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la naștere a bustului marelui poet, își amintește domnul profesor Szilágyi Gyula - fost director adjunct al școlii în perioada 1958-1978 și 1981-1998 și cetățean de onoare a Municipiului Zalău din 2016. În anul 1956 a fost repartizat la Școala Medie ”Ady Endre”, unde a lucrat până la pensionare predând disciplina chimie. În anul 1957, fiind jucător al echipei de fotbal Voința Cluj, făcea naveta între Zalău și Cluj. Iată cum relatează domnia-sa o întîmplare premergătoare evenimentului de la 22 noiembrie 1957: ”Directorul de atunci, Székely László m-a rugat să trec pe la atelierul sculptorului Balasko din Cluj să văd dacă va fi gata bustul poetului Ady Endre. Nu l-am găsit pe Balasko, atelierul era undeva pe Calea Turzii. Acolo era doar un ucenic de-al său, nu-mi amintesc cum îl chema, un sculptor român. Mi s-a spus că bustul în bronz nu va fi gata, doar cel de ipsos. Ulterior m-am întâlnit și cu Balasko în centrul orașului, acolo unde locuia...a fost elev al Colegiului Reformat din Zalău.” La cei 84 de ani pe care-i are, domnul director își amintește bine de acele evenimente și îi recunoaște în fotografii pe foștii lui colegi. Confirmă faptul că în prezidiu se afla directorul de atunci Székely László, iar printre cei fotografiați îi recunoaște profesorii Fülöp - fost profesor de fizică, sau pe Daday - fost profesor de rusă.
Revenind la documentele găsite în Albumul Omagial dedicat lui Ady Endre, următoarea scrisoare este adresată Asociației Scriitorilor din Republica Populară România. Dincolo de limbajul de lemn specific epocii, documentul este important pentru că arată intenția organizatorilor de a implica la preconizatele serbări și breasla scriitorilor. În concepția organizatorilor, Ady Endre este văzut ca ”revoluționar și luptător al frăției între popoare”. Prin scrisoarea expediată în data de 6 noiembrie 1957, conducerea Asociației Scriitorilor este informată despre invitarea ca și conferențiari la evenimentul de la Zalău a dr. Bölöni György din Republica Populară Ungară și a lui Balog Edgár, Papp Aurel respectiv Gagyi László. Este solicitată prezența scriitorului Eugen Jebeleanu, văzut de organizatori ca cel care ”a redat în traducere în cel mai fidel mod poeziile lui Ady”.
Pentru dezvelirea bustului lui Ady Endre, a fost invitat Neamțu Gheorghe, conferențiar universitar și vicepreședinte al Sfatului Popular Regional Cluj. Acestuia i-a fost adresată o invitație, documentul fiind de asemenea păstrat în copie (fără semnături și numere de înregistrare) în Albumul Memorial: ”Vă rugăm să binevoiți a primi acestă sarcină impusă de către sentimentele noastre, cunoscînd că noi și ceilalți oameni ai muncii din Zalău v-am rezervat - chiar necunoscut – un loc de onoare în inimile noastre. Așteptând răspunsul Dvs. rămîn Cu deosebită stimă Szekely Vasile, director.”
Pe data de 11 noiembrie 1957, directorul Școlii Medii ”Ady Endre” Zalău a trimis adrese oficiale (având numerele de înregistrare 472/1957 și 473/1957) către tovarășii Leția Aurel – deputat în Marea Adunare Națională și președinte al Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional Cluj și Bucșa Petru – șeful Secției de Învățământ și Cultură al Sfatului popular regional Cluj, învitându-i la serbările de la Zalău. O adresă similară, având numărul de înregistrare 471/1957 a fost trimisă și tovarășului Făgărășanu Gheorghe – șeful Secției de Învățământ și Cultură al Raionului Zalău. Și față de aceștia sunt exprimate mulțumiri pentru ajutorul dat în organizarea serbărilor și pentru ridicarea la Zalău a bustului poetului Ady Endre.
O scrisoare oficială a fost trimisă și către ”Tov.Președinte” Dr.Petru Groza – președinte al prezidiului Marii Adunări Naționale. În Albumul Memorial este păstrată în original documentul prin care este remis răspunsul la invitația trimisă. Documentul cu numărul de înregistrare 1371 / 23 noiembrie 1957 (dat la o zi după evenimentele de la Zalău) are următorul conținut: ”Tov. SZEKELY VASILE Școala Medie ADY-ENDRE, ZALĂU / Vă comunicăm că s-a primit scrisoarea Dvs. Adresată Tov.Președinte Dr.Petru Groza, prin care îl invitați la sărbătorirea lui ”ADY ENDRE” în cadrul școlii Dvs. Dar, d-sa fiind în prezent bolnav, nu-i putem prezenta scrisoarea Dvs. / În ceeace privește ajutorul ce solicitați, am trimis scrisoarea Dvs. Forului competent, rugînd să analizeze și să găsească posibilitatea satisfacerii Dvs.- / Director ss indescifrabil.”
Așadar, șeful statului de la acea vreme, nu a participat la serbările de la Zalău. Nu știm din documentele studiate dacă au onorat invitația celelalte persoane din conducerea raionului. Este plauzibil însă să presupunem că au participat având în vedere personalitatea poetului și rolul pe care il acorda propaganda vremii.
Se păstrează în Albumul Omagial o copie la indigo a discursului rostit de către directorul Székely László la dezvelirea bustului poetului. Rezultă că la eveniment au participat delegații ale guvernului și ale regiunii Cluj, dar și dr. Bölöni György ca reprezentant al Ungariei – ”scriitor, contemporan al lui Ady, cel, mai vîrstnic fost elev al școlii”.
Este foarte probabil să credem că Bölöni György este sălăjeanul născut la Șimleu Silvaniei. S-a născut la data de 30 octombrie 1882 și a murit la Budapesta la vârsta de 76 de ani, pe 11 septembrie 1959. După studiile liceale făcute la Zalău, la Colegiul Reformat Wesselényi, studiază din 1900 dreptul la Budapesta. Aici se împrietenește cu Ady Endre și o cunoaște pe viitoarea lui soție Marchiș Otilia cunoscută în mediile românești ca Cosmutza Otilia Marchiș (1873-1951) – fiica protopopului unit Gheorghe Marchiș. Otilia a fost căsătorită de foarte tânără cu Cornel Cosmutza de care s-a despărțit. Bölöni György și Marchiș Otilia s-au cunoscut la Paris, unde se refugiaseră după înfrângerea revoluției maghiare din 1919. La cununia lor, martorii au fost Ady Endre și Ady Lajos. Ca prieten al poetului, Bölöni György publică la paris în anul 1934 cartea ”Az igazi Ady” (”Adevăratul Ady”) - o carte controversată, dar care abundă în fotografii din activitatea poetului.
Discursul directorului Székely László se termină astfel: ”Ne-am adunat să-l sărbătorim pe Ady, marele poet. Aici trăiește el în inimile tinerilor și bătrânilor, în inimile romînilor și maghiarilor întinerit și slăvit, căci el a luptat - și nu în zadar – pentru eliberarea popoarelor și națiunilor. Să desfacem deci drapelul recunoștinței cu ocazia celei de a 80 – a aniversări a nașterii nemuritorului nostru poet Ady Endre și să făgăduim cu tărie toți: Vom păstra pentru vecie în inimile noastre spiritul și memoria nemuritorului nostru poet și-l vom transmite fără schimbare, cu fidelitate generațiilor următoare. Ady a murit, dar spiritul lui este foc...va trăi pe veci.”
Albumul Omagial se termină cu câteva articole din presa maghiară și românească. Astfel, în ziarul Partidului Muncitoresc Român – versiunea în limba maghiară – Gazság din 22 noiembrie 1957 a apărut articolul ”Költészetének forradalmi eszméjét idézve ünneepelték Adyt a nagykárolyiak” iar în revista Tribuna din 23 noiembrie 1957 apare articolul ”Soarele roșu” semnat de Mircea Zaciu.
Fotografiile din Albumul Omagial sunt de asemenea prețioase. Sunt surprinse momente de la festivitatea de dezvelire a bustului poetului dar și de la serbările de la Casa Raională de Cultură. S-a păstrat și invitația și programul evenimentelor din zilele de 22-23 noiembrie 1957, redactată atât în limba română cât și în limba maghiară. Conform acesteia, ziua de 22 noiembrie a fost dedicată dezveliri statuii și a plăcii comemorative Ady Endre (ora 16) dar și seratei literare la care au participat scriitorii și artiștii prezenți (ora 20). A doua zi, pe 23 noiembrie 1957, de la ora 20.30 a avut loc ședința festivă de încheiere și cina prietenească a foștilor elevi și prieteni ai școlii, urmată de întrunirea tovărășească. Interesant este faptul că la întrunirea tovărășească, prețul unui bilet era de 10 lei iar ”invitația dă dreptul de intrare numai titularului”și ”va fi prezentată la intrare în ambele zile”.
Albumul mai este completat de câteva fotografii alb-negru, care îi înfățișează pe cei care au susținut prelegeri la Casa Raională de Cultură (3 fotografii), un cor bărbătesc (1 fotografie), un cor de copii (1 fotografie) și un ansamblu sportiv (1 fotografie). Acestea, împreună cu adresele, memoriile și articolele de ziar se constituie, după 60 de ani, în adevărate documente de epocă ce sunt mărturie asupra unui eveniment extrem de important în viața orașului.
P.S. Acest articol a apărut în ediția de astăzi, 21 noiembrie 2017, a cotidianului Magazin Sălăjean.