Paradoxal, știm uneori multe lucruri despre locuri pe care nu le-am văzut niciodată. Asta pentru că acele locuri, sunt atât de mediatizate încât la un moment dat ai impresia că ai fost acolo. Poate cel mai la îndemână exemplu este cel legat de Delta Dunării. Singurul sit natural din România aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Delta Dunării este din 1990 declarată Rezervație a Biosferei. Asaltată de iubitorii naturii, de pescarii împătimiți, de fotografi profesioniști sau amatori, acest loc binecuvântat de Dumnezeu a devenit, odată cu accesul facil la media și internet, extrem de cunoscut. Însă, oricât de bine ar da în poze, nimic nu se compară cu senzația pe care o trăiești cutreierând canalele Deltei. Iar odată ajuns acolo, vei vrea să împărtășești experiența cu alții, vei vrea să le spui că într-adevăr Delta Dunării este un paradis.
![]()
Materialul de față, nu-și propune o prezentare exhaustivă a zonei, ci este mai degrabă un jurnal de călătorie. Asta pentru că se bazează pe o experiență personală dată de câteva incursiuni în Rezervația Biosferei Delta Dunării. În același timp poate fi considerat și un scurt ghid turistic al câtorva dintre regiunile Deltei.
Prejudecăți legate de Delta Dunării
În primul rând trebuie demontate câteva dintre prejudecățile legate de vizitarea Deltei. Cei mai mulți se tem că vor avea probleme cu țânțarii. Este posibil ca înnoptând în Deltă să fii asaltat de micile și sâcâitoarele insecte. Dar dacă vizitezi Delta pe timp de zi, nu cred să fie probleme. Eu nu am văzut niciun țânțar deși am stat o săptămână în zona Deltei. Poate într-o seară, la Sulina să fi fost câțiva...
Apoi este prejudecata legată de accesul în Deltă, în Rezervația Biosferei. Desigur, așa cum este firesc, sunt zone restricționate unde turiștii nu pot să ajungă decât cu permis special. Dar rămân multe alte zone în care accesul este liber. Pentru asta este suficient să apelezi la zecile de firme care oferă ture în Deltă sau la miile de localnici care au bărci și contra preț te vor duce aproape oriunde. Este adevărat, în plin sezon estival, prețurile practicate nu sunt mici. Dar nici exagerat de mari, așa că aproape oricine își poate permite câteva incursiuni în inima Deltei.
Transportul în Delta Dunării
Mai e teama legată de modul în care poți să ajungi în Deltă. Aceeași teamă am avut-o și eu și o au toți cei care sunt obișnuiți să călătorească doar cu mașina personală. Dacă vrei să vezi Delta, va trebui la un moment dat să renunți la mașină. Concret, șosele ce se apropie de Delta Dunării converg toate spre municipiul Tulcea, ce poate fi considerat fără îndoială poarta de intrare în rezervație. De aici, doar de-a lungul brațului sudic Sfântul Gheorhe, mai este o șosea ce duce până la jumătatea acestuia, în comuna Murighiol. În rest, sunt doar drumuri de țară pe care nu este indicat să te aventurezi fără un localnic bun cunoscător al acestora. Drumurile acestea nu apar pe hărțile turistice, așa că mai bine consideri că nici nu există. Și chiar dacă le-ai cunoaște, nici acestea nu te pot duce peste tot. Pentru că, așa cum se știe, Delta Dunării este un vast complex de canale, lacuri și grinduri aflate între cele trei brațe ale Dunării: brațul Chilia în nord, la granița cu Ucraina; brațul Sulina la mijloc și brațul Sfântul Gheorghe la sud. De aceea, cel mai bun mod de a explora Delta este pe calea apei, cu barca sau șalupa.
![]()
Din Tulcea, sunt curse regulate ale companiei Navrom ce deservesc multe din localitățile Deltei. Navrom Delta S.A - una dintre companiile grupului Navrom, deservește exclusiv transportul fluvial în Delta Dunării. Firma dispune de 2 nave rapide cu o capacitate de 200 de călători fiecare și de 6 nave clasice ce u o capacitate de transport cuprinsă între 150 și 300 de persoane. Mai există 20 de pontoane de acostare în Tulcea și localitățile principale ale Deltei. Din Tulcea, de pe cheiul situat aproape de gara CFR, pleacă (aproape) zilnic curse pe cele trei brațe pe rutele Tulcea- Chilia Veche - Periprava și retur (pe brațul Chilia); Tulcea - Sulina și retur (pe brațul Sulina) și respectiv Tulcea - Sfântul Gheorghe și retur (pe brațul Sf.Gheorghe). O călătorie cu navele clasice Navrom durează destul de mult, asta pentru că viteza de înaintare nu este foarte mare. De exemplu, de la Tulcea la Sulina se fac 4 ore și jumătate pe o distanță de 70 km. Dar, dincolo de acest neajuns, ai ocazia de a admira în liniște, de pe puntea superioară, peisajele ce se desfășoară de o parte și de alta. Sau ai ocazia rară de a asista la sosirea sau plecare navei din satele de pe traseu. Senzația din anii 80, când navetiștii umpleau trenurile sau autobuzele ducând cu ei de la oraș toate cele de trebuiță, de la cățel la purcel, de la saci cu cereale la materiale de construcții și de la alimente la băuturi - acea senzație este pregnantă aici, în Delta Dunării. Pentru că majoritatea localnicilor din satele răsfirate de-a lungul celor trei brațe ale fluviului, depind aproape exclusiv de aceste curse zilnice ale Navrom.
Navele clasice, cel puțin Mircești și Maramureș cu care am călătorit, oferă călătorilor de toate. Două mari saloane la pupa și prora, dotate cu scaune, mese sau bânci, aer condiționat (uneori nu face față) și prize de curent. Punțile exterioare, agreate de majoritatea călătorilor sunt de asemenea confortabile. Pe navele Navrom se poate cumpăra cafea, apă, sucuri, bere, chiar și înghețată. Poate doar toaletele amintesc de cele din trenurile accelerat de pe vremuri...
![]()
![]()
![]()
Există dezavantajul că toate cursele pornesc din Tulcea abia la prânz, la ora 13.30. Nu știu care sunt considerentele pentru care există acest orar, însă odată cunoscut, turistul își poate programa sejurul dorit. Returul se face de asemenea la ore ce pot părea, mai ales în vacanță, matinale. De exemplu, din capetele de linie se pleacă spre Tulcea la ora 7.00 de la Sulina și Sf.Gheorghe respectiv la ora 6.00 de la Periprava. În orice caz, trebuie consultat graficul circulației navelor, căci de exemplu, pe relația Tulcea - Sf.Gheorghe navele nu pleacă marți din Tulcea și nici miercuri din Sf.Gheorghe. Mai trebuie precizat faptul că prețurile de transport diferă în funcție de rută și distanță. De exemplu, de la Tulcea la Sulina prețul unui bilet este de 46 lei; de la Tulcea la Sf.Gheorghe prețul este de 48 lei iar de la Tulcea la Periprava se plătește 54 de lei de persoană. O listă completă a prețurilor poate fi consultată aici.
Între multe din localitățile din interiorul Deltei, există o rețea de drumuri pietruite, pe care se poate circula cu mașina unui localnic. Însă pentru un turist venit din țară, este prea costisitor să-ți cari mașina cu un bac într-o localitate și de acolo să călătorești pe acele drumuri. Poate o soluție ar fi bicicleta, ce poate fi transportată fără probleme cu navele Navrom.
![]()
![]()
![]()
![]()
Desigur, pentru cei care se grăbesc să ajungă dintr-o localitate în alta, sau chiar de la un punct extrem în celălalt sunt zeci de curse particulare, ce folosesc șalupe de mare viteză. Și acestea circulă după un anumit orar, dar de ocazie vor fi destui proprietari de șalupe care îți vor sări în ajutor. Dezavantajul este că pe durata călătoriei nu vezi mai nimic din peisajul din jur, asta pentru că șalupele sunt prevăzute cu un fel de prelată (transparentă) care se trage peste barcă, pentru a-i proteja pe călători de apa valurilor sparte.
Interesant este că și ambulanța sau pompierii SMURD, sau Poliția de frontieră folosesc șalupe pentru a interveni în caz de urgență.
![]()
![]()
![]()
Ce se poate mânca în Delta Dunării?
Întrebarea aproape că-și pierde rostul. Ești în Delta Dunării - acest paradis acvatic, așa că cel mai la îndemână aliment este, firește, peștele. Desigur, de-a lungul vremii, diferitele grupuri etnice care au populat delta (lipoveni, ucraineeni, turci și tătari etc) și-a lăsat amprenta asupra gastronomiei locale. Există nenumărate moduri de a găti peștele, însă cel mai cunoscut preparat culinar specific zonei, este fără îndoială, borșul de pește.
Fie că îți place peștele, fie că nu ești amator, merită să încerci măcar o dată să guști borșul de pește. Este preparatul culinar ce se găsește în meniul tuturor restaurantelor sau pansiunilor, atât din orașe cât și din satele Deltei. Însă, cel mai bine ar fi să guști din borșul preparat de localnici. Deși am avut oarece rețineri, vis-a-vis de acest preparat culinar, despre care am avut vaga idee că e un fel de ciorbă de pește, odată ce am gustat mi-am dat seama că prejudecățile culinare trebuie depășite doar gustând, experimentând. Desigur, o ciorbă de pește nu va fi pe placul tuturor, dar pentru a ști acest lucru trebuie încercat, trebuie gustat.
Personal am avut ocazia să mănânc borș de pește în trei locuri diferite și îmi este greu să spun care a fost mai bun. Prima experiență a fost la un restaurant de 4 stele din Mila 23, acolo unde ne-a dus expediția organizată de firma Select Tour Danube Delta (despre care am să relatez ceva mai târziu). Fiind și prima experiență, n-am știut că la început se servește peștele scos din ciorbă ce-ți este adus separat pe un platou și că abia apoi se servește ciorba propiu-zisă. Ca unul venit din celălalt capăt al țării, am crezut că mi s-au adus concomitent felurile unu și doi. Abia când a venit felul doi, despre care credeam că este felul trei - pe care nu-l comandasem, am realizat gafa făcută. Acuma nu râdeți de mine, ați fi pățit (poate) și voi la fel.
A doua experiență a fost una mai personală. Am fost invitați acasă la prietenii noștri din Tulcea, familia Ivanov. Domnul Ivanov - da, bărbații gătesc în general borșul de pește și credeți-mă îl fac foarte bun - într-o demonstrație de măiestrie gastronimică ne-a răsfățat cu un borș foarte bun. Așa am aflat ”secretul” că un borș bun se face din pește proaspăt, că e nevoie de mai multe specii de pește. Nu știu exact rețeta (și chiar dacă aș ști-o nu aș avea posibilitatea să o încerc acasă) dar nu-i așa că în poze arată grozav? Și gustul a fost unul deosebit...
În fine, al treilea borș de pește l-am gustat la Murighiol, la familia Danilov, unde am ajuns tot prin intermediul doamnei profesoare Ivanov Anișoara. A fost un borș de pește făcut la ceaun, în care s-a pus crap, somn, șalău, știucă, caras și plătică. Un borș de pește special, cu un gust aparte dat de modul de preparare.
![]()
![]()
Desigur, mai sunt multe alte preparate culinare pe bază de pește. Un pește la grătar cu mămăliguță și sos de usturoi, sau o saramură de pește sunt de asemenea recomandate.
![]()
Iar dacă credeți că ajunge atâta pește, puteți încerca alte specialități cum ar fi tochitura dobrogeană sau, în funcție de preferințe, mâncărurile clasice românești. Deci și mitul conform căruia în Deltă vei mânca numai pește, este demontat.
Delta propriu-zisă. Accesul în Rezervația Biosferei
Așa cum am precizat de la început, voi descrie doar experiența mea personală, conștient de faptul că ea nu este definitorie pentru întreaga Deltă. Ca unul dintre turiștii ce au un anumit standard de călătorie, ce nu se prea aventurează pentru experiențe ”inedite”, am preferat cazarea în Tulcea. Asta și pentru că, în funcție de starea vremii, poți opta pentru diferite drumeții cu mașina în zona de nord a Dobrogei. Dar chiar și de aici, se pot organiza excursii în Rezervația Biosferei.
Am preferat pentru început, excursia oferită de agenția hotelului la care eram cazați - Select Tours Danube Delta, la Mila 23. Este o excursie ce durează în condiții normale 5 ore, ce oferă o plimbare pe canalele și lacurile de la nordul brațului Sulina. Pontonul de plecare este personalizat, ca de altfel al majorității agențiilor. Șalupele folosite sunt moderne, au o capacitate pe care am aproximat-o la 15-20 de persoane. Există și șalupe mai mici, în funcție de numărul de turiști se folosește una sau alta. Sunt dotate cu scaune tapițate, au o prelată ce te protejează de soare și în caz de nevoie, plelatele laterale se închid astfel că ești în siguranță chiar și prin ploaie torențială. La plecare, toți pasagerii sunt rugați să-și pună vestele de salvare, am înțeles că există amenzi mari pentru cei ce nu le folosesc. Așa că nu trebuie să vă mirați dacă vedeți alte șalupe în care turiștii sunt echipați cu veste colorate...
Am pornit din Tulcea și o vreme am navigat pe canalul Sulina. Briza Dunării, faptul că ai ocazia să vezi zona industrială a orașului de pe barcă, m-au făcut să declanșez de multe ori aparatul de fotografiat. Deși pe acest segment, șalupa a circulat cu viteză, am reușit câteva poze mai bune...
De pe brațul Sulina am intrat pe unul dintre canalele ce se deschid la nord. Aici, pe unele segmente, în funcție de ceea ce era de văzut, pilotul nostru - Cristi - a încetinit astfel încât să putem să ne bucurăm de peisaj sau să fotografiem câte o pasăre ce ne ieșea în cale. Am mai observat ceva: faptul că există respect în trafic. Atunci când din sens opus vine o altă șalupă să barcă, sau când din spate cineva mai grăbit vrea să depășească, piloții celor două ambarcațiuni încetinesc, pentru ca valurile pe care le fac bărcile să nu-i deranjeze prea tare pe ceilalți. Iar turiștii de pe cele două ambarcațiuni se salută prietenește, deși nu s-au văzut niciodată. Evident, ești în bătaia aparatelor de fotografiat sau a telefoanelor celor din barca vecină, așa că n-ar fi o surpriză să te vezi undeva pe rețelele de socializare...
![]()
![]()
![]()
Pe malurile canalelor pe care am navigat vezi de toate: păsări (egrete, stârci cenușii sau galbeni, cormorani etc); vezi sute de pescari care mai de care mai dotat, pescuind de pe mal sau de pe barcă; vezi ambarcațiuni de vânzare; păduri ce par virgine; lanuri de stuf; diferite panouri informative, unele roase de vreme; puncte de observație. Și câte și mai câte nu vezi aici, pe fantasticele canale ale Deltei.
![]()
![]()
![]()
Traseul turistic, folosit de majoritatea operatorilor este în linii mari următorul: Tulcea - brațul Sulina - canal 36 - Sireasa Sud - gura Lac Nebunu - Sontea Nouă - gura Lac Băclănești - lacul Fortuna - canal Șontea lată - canal Olguța - canal Șontea lată - Dunărea Veche - Mila 23. Desigur, pentru cei mai mulți, o înșiruire de denumiri de care n-ai mai auzit nu reprezintă mai nimic. Însă cu o hartă detaliată a Deltei Dunării în față, realizezi că ai văzut o bună parte din rezervație. Spuneam de zonele strict protejate. De exemplu, în unele lacuri nu se intră, turiștii văd lacul doar din gura acestuia. Așa s-a întâmplat la lacul Nebunu care a fost populat cu multe specii de păsări. Ne-am mărginit a le vedea doar de la depărtare. De altfel, e aproape un sacrilegiu să intri în ecostistemele create de Natură aici. Oricât mi-aș fi dorit eu, un iubitor al fotografiei wildlife, am înțeles că în condițiile date nu se poate. Și respect decizia autorităților.
![]()
Cristi, pilotul nostru a încetinit la un moment dat, aproape că a oprit motorul, aparent fără motiv. Doar ochiul lui format a văzut undeva pe o ramură a unei salcii bătrâne un superb exemplar de vultur codalb. Acesta, părea a nu fi deranjat foarte tare de prezența noastră și, spre deosebire de suratele lui de prin părțile mele, a stat la fotografiat.
Am mai văzut câteva familii de lebede, nu știam că puii au un penaj mai închis la culoare. Și desigur, sute de nuferi albi sau galbeni. Iar dacă mai pui și diferitele crengi sau chiar trunchiuri de copaci ce răsăreau ici colo din apa cîte unui canal, ai o imagine a ceea ce înseamnă cu adevărat Delta Dunării. M-am bucurat sincer să constat (sper să fie așa) că omul, cu tot turismul d emasă ce a luat amploare, n-a reușit să altereze foarte tare ecosistemele Deltei. Sau poate că, Natura are putere de regenerare...Oricare ar fi adevărul, e un mare câștig. Așa, frumusețea Deltei se va perpetua peste generații. Eu personal n-am văzut mizerii, gunoaie, sau peturi aruncate aiurea. Ori sunt amenzile foarte mari, ori turiștii au înțeles că se află într-un templu al Naturii.
![]()
![]()
Ne întrebam și noi dar probabil și familiile de ruși și bulgari ce erau cu noi în barcă, unde sunt pelicanii? Știam de la început că poți să dai de ei, sau poți să nu-i vezi deloc. Chiar dacă sunt câteva lacuri preferate de aceste superbe păsări, își schimbă frecvent locul, deranjați probabil și de sutele de bărci cu turiști care-i caută. Norocul sau poate Zeița Fortuna a făcut să-i găsim chiar pe lacul Fortuna...Cristi probabil intuia că acolo s-ar putea să-i întâlnim, a știut cum să intre pe lac fără să-i sperie. Aici îți dai seama ce mult face un pilot bun, un bun cunoscător al zonei și (sunt sigur de asta) un mare iubitor al Naturii. Probabil a văzut de zeci, poate sute de ori pelicani, probabil putea să ni-i arate de la distanță. Nimeni n-ar fi obiectat. Dar el, din respect pentru noi turiștii, pentru cei care-i asigurăm salariul, a făcut ce aștiut cel mai bine. Nu poți să ai decât respect pentru un astfel de om.
![]()
Dacă la început credeam că cele câteva cârduri din zbor vor fi singurul contact vizual cu pelicanii, nu-mi dau seama cum, la un moment dat am ajuns la doar 30 de metri de un grind unde se afla o mare colonie de pelicani. Pelicani și cormorani...I-am admirat, i-am fotografiat și filmat. Când a crezut că i-am văzut suficient, Cristi a ambalat de două ori motorul șalupei, pelicanii speriați și-au luat zborul, pentru cea mai frumoasă imagine a Deltei Dunării. Șia cum, e suficient să închid pleoapele pentru a vedea acea imagine de vis, pe care n-am să o uit prea curând. Dar las pozele să vorbească...
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
În fine, după un drum superb în care am văzut de toate, poate au lipsit doar clasicele bărci cu vâsle ale pescarilor (or mai exista oare?) am ajuns, cu o foame accentuată și de plimnbare la Mila 23. Probabil există o înțelegere între cei de la Select Tours și patronii pensiunii Paradise la pontonul căreia am ancorat, prin care turiștilor li se oferă, contra cost desigur, o masă aici. Pe o terasă ce dă spre Dunăre, cu vedere spre satul lipovenesc Mila 23 de pe celălalt mal, poți să te bucuri de o masă de prânz bazată pe un meniu specific Deltei, poți savura o cafea sau o bere sau pur și simplu poți lăsa privirea să se bucure și să se umple de atâta frumusețe. Noi le-am ales pe toate la pachet...
![]()
Drumul de întoarcere la Tulcea n-a fost lipsit de peripeții. Deja înainte să plecăm de la Mila 23, cerul s-a înorat atât de tare spre vest încât aveai impresia că vine sfârșitul lumii...De fapt, vântul care a început să bată cu putere ne-a determinat să ridicăm ancora. Dacă o bună parte din timpul parcurs, am crezut că vom scăpa de furtună, până la urmă am fost nevoiți să tragem lateralele și așa, să încercăm să navigăm prin ploaia ce a devenit torențială. Am stat în față lângă Cristi și l-am ajutat ștergându-i periodic parbrizul ce se aburea încontinuu. Eu am avut ceva emoții, mai ales în momentele în care nu vedeai nimic în jur. Până la urmă am ajuns cu bine la Tulcea, aici ieșise soarele și lumea revenea pe faleză.
![]()
A doua incursiune: zona Murighiol
A doua incursiune în Rezervația Biosferei am avut-o în zona localității Murighiol. M-am bucurat de această ieșire pentru căam vrut să văd și alte zone ale Deltei. Am ajuns la Murighiol cu mașina, trecând succesiv prin localitățile înșirate de-a lungul malului sudic al brațului Sf.Gheorghe: Malcoci, Nufăru, Victoria, Beștepe, Independența și Mahmudia. Și de data aceasta, ghid ne-a fost doamna profesoară Anișoara Ivanov, care ne-a dus acasă la familia Danilov. Prin intermediul acesteia, în timp ce domnul Danilov a rămas să pregătească borșul de pește la ceau, noi ceilalți am pornit într-o excursie cu barca în Delta Dunării.
De data aceasta, barca era mai puțin dotată decât cea a celor de la Select Tours, dar pilotul, Cristian Chirilă era la fel de experimentat. Grației lui, dar și faptului că eram un grup mai restrâns, călătoria a fost una extrem de plăcută. Am pornit de pe un canal mort, am ieșit pe brațul Sf.Gheorghe și am luat-o în amonte până am dat de canalul Uzlina.
![]()
![]()
De aici a început aventura. Am lăsat satul Uzlina pe stânga, un fost sat pescăresc, azi plin de pensiuni turistice, care de care mai atrăgătoare. Așa se explică și traficul intens de pe canal, zeci de ambarcațiuni mai mari sau mai mici, străbătându-l încârcate cu turiști. Dar odată ieșiți din zona satului, malurile s-au schimbat: în locul docurilor și a bărcilor, au apărut sălciile mari, a căror vechime era trădată de maiestuozitatea acestora. Am navigat multă vreme în tăcere, așa cum se cade când intri în templul Naturii.
![]()
![]()
Primul lac din salba ce va urma, a afost lacul Uzlina unde un cârd de rațe părea nepăsotor față de prezența noastră. Au stat la pozat și le-am mulțumim în gând. Pe un grind, un stol de pescăruși își făcea siesta; ceva mai departe un pelican singuratic părea că ne ignoră iar o chirighiță cu obraz alb se încăpățâna să ne însoțească în zbor. Aici am surprins și cele mai frumoase imagini cu păsări pe plasele de pescuit plantate de pescari.
![]()
![]()
De pe lacul Uzlina am trecut pe lacul Durnoleatca, apoi pe lacul Isăcel și pe lacul Isac. Fiecare cu ecosistemul lui, dar toate interconectate prin canale superbe. Aici am mai văzut cormorani, lișițe, stârc galben, nuferi și ciulini. Lanuri de nuferi albi sau galbeni lăsau doar o cărare albastră de apă, pe unde Cristi strecura cu măiestrie barca. O lebădă grațioasă, cu câțiva pui mărișori dădea lecții de înot și de căutare a hranei la o margine de lac, aproape de stufăriș. Un pelican în zbor, era singura pată de culoare pe un albastru perfect al cerului.
![]()
![]()
Am remarcat nu o dată, cum păsări din specii diferite împart același habitat. În Deltă e loc pentru toate speciile, iar hrana se pare că este din belșug.
![]()
![]()
![]()
Am un singur regret. Acela că n-am văzut pescari în bărci tradiționale, cu vâsle. De fapt, n-am văzut deloc bărci cu vâsle. Mai toate bărcile, ca să nu mai vorbim de șalupe, sunt dotate cu motoare mai mari sau mai mici.
![]()
În fine, după o plimbare plăcută, ce a durat mai bine de trei ore, revenim de pe lacuri pe canalul Uzlina și de aici, pe brațul Sf.Gheorghe. Barca noastră, aproape că știe singură drumul spre casă.
![]()
![]()
![]()
![]()
A treia incursiune: Sulina
Și ca sejurul în Delta Dunării să fie cât de cât complet, am ajuns și la Sulina. Un oraș plin de farmec, izolat de restul țării, ce se încăpățânează să supraviețuiească din turism, după ce capitalismul prost înțeles i-a distrus industria. Dar despre Sulina am să scriu într-un material separat.
Și aici la Sulina, la fel ca și la Tulcea, faleza e plină de anunțuri legate de excursiile care se pot face în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Sunt câteva tentante, specifice zonei: excursia la Pădurea Letea sau excursia de seară la gura de vărsare a Dunării (brațul Sulina) în Marea Neagră. Doar să ai timp pentru toate...
Și aici ne-am dus pe mâna proprietarului pensiunii Sellina, ni se părea ceva mai sigur. Poate nu am acesl spirit de aventură de a mă urca într-o barcă ”no name”, prefer siguranța (câtă o fi ea) dată de extensia unei afaceri turistice.
Această excursie a fost și cea mai scurtă, dar la fel de spectaculoasă. Am pornit din Sulina, din port, și după ce am traversat brațul Sulina am intrat pe canalul Cardon. Un canal drept, săpat pentru a face legătura (pe apă) cu cătunul Cardon și apoi cu localitățile din nordul Deltei, aproape de granița cu Ucraina (este vorba despre Letea sau C.A. Rosseti). Prima parte a excursiei a fost destul de sterilă, canalul Cardon nu oferă cine știe ce peisaje. Lanuri nesfârșite de stuf de o parte și de alta , ici colo câte un nufăr alb sau galben.
![]()
![]()
![]()
Însă peisajul avea să se schimbe radical, odată ce am intrat pe canalul Bărbosu, numit și ”canalul cu nuferi”. Este, poate, cel mai frumos canal pe care l-am văzut. Cât vezi cu ochii, de o parte și de alta, lanuri nesfârșite de nuferi. Când albi, când galbeni. Flori delicate ce se înalță deasupra luciului de apă - în cazul nuferilor galbeni, sau care pe jumătate iviți din apă, alcătuiesc prin reflexie floarea întreagă - în cazul nuferilor albi. Am mai văzut nuferi, poate la fel de frumoși, dar niciodată atât de mulți într-un singur loc; niciodată n-am avut acea emoție ce nu cred că o pot descrie. Navigam în liniște, nimeni nu îndrăznea să tulbure liniștea și pacea ce părea că ne învăluie.
![]()
![]()
![]()
![]()
Câte o găinușă de baltă, speriată de prezența noastră sărea de pe o frunză de nufăr pe alta; brotăceii se încălzeau la soare iar câte o vacă mai îndrăzneață ieșea din lanul de stuf de pe mal. Am înțeles de la ghidul nostru că aici, în zona cătunului Cardon există o fermă de vaci. Acestea sunt lăsate libere, pe întinsele grinduri. Producția de lapte nu este foarte mare, hrana nu are consistența celei de la munte, de exemplu.
![]()
Am avut ocazia să vedem și o broască țestoasă, în liberate. Încerca să urce malul destul de abrupt pentru ea.
![]()
După ce ne-am umplut retina de nuferii de pe canalul Bărbosu, am revenit pe canalul Cardon și de aici ne-am îndreptat spre Golful Musura, spre a doua parte a turei. Golfl Musura a reprezentat, cel puțin pentru mine, o surpriză plăcută. La intrare, făcându-ne loc cu barca prin lanul de ciulini, am dat din nou de păsări: strârc cenușiu, egreta mică sau egreta mare și sute de chirighițe cu obraz alb. Nu știam de ce fac atâta gălăgie zburând nervoase pe lângă barcă. Ghidul ne-a atras atenția să urmărim puii, răsfirați pe lanul de ciulini. Într-adevăr, într-un penaj ce le permite camuflarea printre ciulini, puii de chirighiță, unii abia în puf, alții cu penajul în formare, strigau ca din gură de șarpe speriați de prezența noastră inoportună.
![]()
![]()
Apoi, brusc, ”cărarea dintre ciulini” s-a terminat și ne-am trezit în imensitatea golfului. În față niciun obstacol, nimic de care să-ți agheți privirea. Doar întinderea de apă separată undeva de cerul albastru...Eram la Marea Neagră. Cum vântul bătea destul de tare, ghidul a decis să nu ne aventurăm în larg, așa cum era planul inițial. Am luat-o spre ceea ce părea a fi delimitarea brațului Sulina.
![]()
![]()
![]()
![]()
Treptat, treptat, silueta orașului se contura din ce în ce mai clar. Am intrat prin zona Farului Observator, construit în perioada Comisiei Dunărene. Aici în zonă am admirat câțiva stârci cenușii ce stăteau camuflați în stufăriș. Revenirea în portul Sulina s-a făcut prin traversarea brațului. Astfel, odată ajunși la mal, am pus punct și acestei expediții.
În loc de concluzii...
Ar fi multe de spus despre Delta Dunării. În acest material am încercat să surprind doar ceea cea am experimentat. Uitându-mă pe hartă am realizat că în cele trei excursii în rezervație, n-am văzut decât o infimă parte din acest ținut fabulos. Am rămas cu o impresie extrem de bună despre Delta Dunării. Nu mă așteptam să fie atât de frumos, nu credeam că este atât de curată, de sălbatică. În ciuda turismului de masă, măsurile stricte de protecție au făcut ca Delta să arata foarte bine, iar forța de regenerare a Naturii este uimitoare.
La capitolul floră și faună, cele trei excursii au fost extrem de rodnice. Niciodată n-am văzut într-un timp atât de scurt, atâtea specii de păsări. Unele mai frumoase decât altele. Și aici ar mai fi multe de văzut, ar fi nevoie de încă câteva reveniri în perimetrul Deltei. Dar pentru o săptămână, cerd că am fost norocos să văd o mulțime de specii, unele ”scumpe la vedere”. Desigur, cel mai spectaculos moment a fost acela al întâlnirii cu colonia de pelicani de pe lacul Fortuna.
Rămâne regretul că n-am pus piciorul pe grindurile Deltei, că n-am hoinărit prin sate, că n-am intrat în contact cu locuitorii acestora, cu băștinașii. Dar chiar și așa, am întâlnit în Tulcea, în Murighiol sau în Sulina oameni de treabă. Oameni ospitalieri, dornici să-ți arate atât cât pot, o parte din frumusețile Deltei.
Da, m-aș întoarce în Deltă oricând. Poate într-o primăvară când natura se trezește la viață - luna mai ar fi cea mai indicată după toate cele spuse de cunoscători. Dar și toamna cred că mi-ar plăcea la fel d emult. Cine știe, poate voi reveni cândva. cel puțin din punct de vedere fotografic, al fotografiei wildlife, Delta Dunării rămâne un adevărat paradis.
![]()
Materialul de față, nu-și propune o prezentare exhaustivă a zonei, ci este mai degrabă un jurnal de călătorie. Asta pentru că se bazează pe o experiență personală dată de câteva incursiuni în Rezervația Biosferei Delta Dunării. În același timp poate fi considerat și un scurt ghid turistic al câtorva dintre regiunile Deltei.
Prejudecăți legate de Delta Dunării
În primul rând trebuie demontate câteva dintre prejudecățile legate de vizitarea Deltei. Cei mai mulți se tem că vor avea probleme cu țânțarii. Este posibil ca înnoptând în Deltă să fii asaltat de micile și sâcâitoarele insecte. Dar dacă vizitezi Delta pe timp de zi, nu cred să fie probleme. Eu nu am văzut niciun țânțar deși am stat o săptămână în zona Deltei. Poate într-o seară, la Sulina să fi fost câțiva...
Apoi este prejudecata legată de accesul în Deltă, în Rezervația Biosferei. Desigur, așa cum este firesc, sunt zone restricționate unde turiștii nu pot să ajungă decât cu permis special. Dar rămân multe alte zone în care accesul este liber. Pentru asta este suficient să apelezi la zecile de firme care oferă ture în Deltă sau la miile de localnici care au bărci și contra preț te vor duce aproape oriunde. Este adevărat, în plin sezon estival, prețurile practicate nu sunt mici. Dar nici exagerat de mari, așa că aproape oricine își poate permite câteva incursiuni în inima Deltei.
Transportul în Delta Dunării
Mai e teama legată de modul în care poți să ajungi în Deltă. Aceeași teamă am avut-o și eu și o au toți cei care sunt obișnuiți să călătorească doar cu mașina personală. Dacă vrei să vezi Delta, va trebui la un moment dat să renunți la mașină. Concret, șosele ce se apropie de Delta Dunării converg toate spre municipiul Tulcea, ce poate fi considerat fără îndoială poarta de intrare în rezervație. De aici, doar de-a lungul brațului sudic Sfântul Gheorhe, mai este o șosea ce duce până la jumătatea acestuia, în comuna Murighiol. În rest, sunt doar drumuri de țară pe care nu este indicat să te aventurezi fără un localnic bun cunoscător al acestora. Drumurile acestea nu apar pe hărțile turistice, așa că mai bine consideri că nici nu există. Și chiar dacă le-ai cunoaște, nici acestea nu te pot duce peste tot. Pentru că, așa cum se știe, Delta Dunării este un vast complex de canale, lacuri și grinduri aflate între cele trei brațe ale Dunării: brațul Chilia în nord, la granița cu Ucraina; brațul Sulina la mijloc și brațul Sfântul Gheorghe la sud. De aceea, cel mai bun mod de a explora Delta este pe calea apei, cu barca sau șalupa.
Din Tulcea, sunt curse regulate ale companiei Navrom ce deservesc multe din localitățile Deltei. Navrom Delta S.A - una dintre companiile grupului Navrom, deservește exclusiv transportul fluvial în Delta Dunării. Firma dispune de 2 nave rapide cu o capacitate de 200 de călători fiecare și de 6 nave clasice ce u o capacitate de transport cuprinsă între 150 și 300 de persoane. Mai există 20 de pontoane de acostare în Tulcea și localitățile principale ale Deltei. Din Tulcea, de pe cheiul situat aproape de gara CFR, pleacă (aproape) zilnic curse pe cele trei brațe pe rutele Tulcea- Chilia Veche - Periprava și retur (pe brațul Chilia); Tulcea - Sulina și retur (pe brațul Sulina) și respectiv Tulcea - Sfântul Gheorghe și retur (pe brațul Sf.Gheorghe). O călătorie cu navele clasice Navrom durează destul de mult, asta pentru că viteza de înaintare nu este foarte mare. De exemplu, de la Tulcea la Sulina se fac 4 ore și jumătate pe o distanță de 70 km. Dar, dincolo de acest neajuns, ai ocazia de a admira în liniște, de pe puntea superioară, peisajele ce se desfășoară de o parte și de alta. Sau ai ocazia rară de a asista la sosirea sau plecare navei din satele de pe traseu. Senzația din anii 80, când navetiștii umpleau trenurile sau autobuzele ducând cu ei de la oraș toate cele de trebuiță, de la cățel la purcel, de la saci cu cereale la materiale de construcții și de la alimente la băuturi - acea senzație este pregnantă aici, în Delta Dunării. Pentru că majoritatea localnicilor din satele răsfirate de-a lungul celor trei brațe ale fluviului, depind aproape exclusiv de aceste curse zilnice ale Navrom.
Navele clasice, cel puțin Mircești și Maramureș cu care am călătorit, oferă călătorilor de toate. Două mari saloane la pupa și prora, dotate cu scaune, mese sau bânci, aer condiționat (uneori nu face față) și prize de curent. Punțile exterioare, agreate de majoritatea călătorilor sunt de asemenea confortabile. Pe navele Navrom se poate cumpăra cafea, apă, sucuri, bere, chiar și înghețată. Poate doar toaletele amintesc de cele din trenurile accelerat de pe vremuri...
Există dezavantajul că toate cursele pornesc din Tulcea abia la prânz, la ora 13.30. Nu știu care sunt considerentele pentru care există acest orar, însă odată cunoscut, turistul își poate programa sejurul dorit. Returul se face de asemenea la ore ce pot părea, mai ales în vacanță, matinale. De exemplu, din capetele de linie se pleacă spre Tulcea la ora 7.00 de la Sulina și Sf.Gheorghe respectiv la ora 6.00 de la Periprava. În orice caz, trebuie consultat graficul circulației navelor, căci de exemplu, pe relația Tulcea - Sf.Gheorghe navele nu pleacă marți din Tulcea și nici miercuri din Sf.Gheorghe. Mai trebuie precizat faptul că prețurile de transport diferă în funcție de rută și distanță. De exemplu, de la Tulcea la Sulina prețul unui bilet este de 46 lei; de la Tulcea la Sf.Gheorghe prețul este de 48 lei iar de la Tulcea la Periprava se plătește 54 de lei de persoană. O listă completă a prețurilor poate fi consultată aici.
Între multe din localitățile din interiorul Deltei, există o rețea de drumuri pietruite, pe care se poate circula cu mașina unui localnic. Însă pentru un turist venit din țară, este prea costisitor să-ți cari mașina cu un bac într-o localitate și de acolo să călătorești pe acele drumuri. Poate o soluție ar fi bicicleta, ce poate fi transportată fără probleme cu navele Navrom.
 |
| Pontonul Navrom din localitatea Crișan |
 |
| Pe Dunăre, distanțele se măsoară în mile. Mai sunt 6 mile până la Sulina |
 |
| Stația Gorgova |
Desigur, pentru cei care se grăbesc să ajungă dintr-o localitate în alta, sau chiar de la un punct extrem în celălalt sunt zeci de curse particulare, ce folosesc șalupe de mare viteză. Și acestea circulă după un anumit orar, dar de ocazie vor fi destui proprietari de șalupe care îți vor sări în ajutor. Dezavantajul este că pe durata călătoriei nu vezi mai nimic din peisajul din jur, asta pentru că șalupele sunt prevăzute cu un fel de prelată (transparentă) care se trage peste barcă, pentru a-i proteja pe călători de apa valurilor sparte.
Interesant este că și ambulanța sau pompierii SMURD, sau Poliția de frontieră folosesc șalupe pentru a interveni în caz de urgență.
Ce se poate mânca în Delta Dunării?
Întrebarea aproape că-și pierde rostul. Ești în Delta Dunării - acest paradis acvatic, așa că cel mai la îndemână aliment este, firește, peștele. Desigur, de-a lungul vremii, diferitele grupuri etnice care au populat delta (lipoveni, ucraineeni, turci și tătari etc) și-a lăsat amprenta asupra gastronomiei locale. Există nenumărate moduri de a găti peștele, însă cel mai cunoscut preparat culinar specific zonei, este fără îndoială, borșul de pește.
Fie că îți place peștele, fie că nu ești amator, merită să încerci măcar o dată să guști borșul de pește. Este preparatul culinar ce se găsește în meniul tuturor restaurantelor sau pansiunilor, atât din orașe cât și din satele Deltei. Însă, cel mai bine ar fi să guști din borșul preparat de localnici. Deși am avut oarece rețineri, vis-a-vis de acest preparat culinar, despre care am avut vaga idee că e un fel de ciorbă de pește, odată ce am gustat mi-am dat seama că prejudecățile culinare trebuie depășite doar gustând, experimentând. Desigur, o ciorbă de pește nu va fi pe placul tuturor, dar pentru a ști acest lucru trebuie încercat, trebuie gustat.
Personal am avut ocazia să mănânc borș de pește în trei locuri diferite și îmi este greu să spun care a fost mai bun. Prima experiență a fost la un restaurant de 4 stele din Mila 23, acolo unde ne-a dus expediția organizată de firma Select Tour Danube Delta (despre care am să relatez ceva mai târziu). Fiind și prima experiență, n-am știut că la început se servește peștele scos din ciorbă ce-ți este adus separat pe un platou și că abia apoi se servește ciorba propiu-zisă. Ca unul venit din celălalt capăt al țării, am crezut că mi s-au adus concomitent felurile unu și doi. Abia când a venit felul doi, despre care credeam că este felul trei - pe care nu-l comandasem, am realizat gafa făcută. Acuma nu râdeți de mine, ați fi pățit (poate) și voi la fel.
 |
| Peștele scos din supă, servit cu legume |
A doua experiență a fost una mai personală. Am fost invitați acasă la prietenii noștri din Tulcea, familia Ivanov. Domnul Ivanov - da, bărbații gătesc în general borșul de pește și credeți-mă îl fac foarte bun - într-o demonstrație de măiestrie gastronimică ne-a răsfățat cu un borș foarte bun. Așa am aflat ”secretul” că un borș bun se face din pește proaspăt, că e nevoie de mai multe specii de pește. Nu știu exact rețeta (și chiar dacă aș ști-o nu aș avea posibilitatea să o încerc acasă) dar nu-i așa că în poze arată grozav? Și gustul a fost unul deosebit...
 |
| Borșul de pește |
În fine, al treilea borș de pește l-am gustat la Murighiol, la familia Danilov, unde am ajuns tot prin intermediul doamnei profesoare Ivanov Anișoara. A fost un borș de pește făcut la ceaun, în care s-a pus crap, somn, șalău, știucă, caras și plătică. Un borș de pește special, cu un gust aparte dat de modul de preparare.
Desigur, mai sunt multe alte preparate culinare pe bază de pește. Un pește la grătar cu mămăliguță și sos de usturoi, sau o saramură de pește sunt de asemenea recomandate.
Iar dacă credeți că ajunge atâta pește, puteți încerca alte specialități cum ar fi tochitura dobrogeană sau, în funcție de preferințe, mâncărurile clasice românești. Deci și mitul conform căruia în Deltă vei mânca numai pește, este demontat.
 |
| Tochitură dobrogeană |
Delta propriu-zisă. Accesul în Rezervația Biosferei
Așa cum am precizat de la început, voi descrie doar experiența mea personală, conștient de faptul că ea nu este definitorie pentru întreaga Deltă. Ca unul dintre turiștii ce au un anumit standard de călătorie, ce nu se prea aventurează pentru experiențe ”inedite”, am preferat cazarea în Tulcea. Asta și pentru că, în funcție de starea vremii, poți opta pentru diferite drumeții cu mașina în zona de nord a Dobrogei. Dar chiar și de aici, se pot organiza excursii în Rezervația Biosferei.
Am preferat pentru început, excursia oferită de agenția hotelului la care eram cazați - Select Tours Danube Delta, la Mila 23. Este o excursie ce durează în condiții normale 5 ore, ce oferă o plimbare pe canalele și lacurile de la nordul brațului Sulina. Pontonul de plecare este personalizat, ca de altfel al majorității agențiilor. Șalupele folosite sunt moderne, au o capacitate pe care am aproximat-o la 15-20 de persoane. Există și șalupe mai mici, în funcție de numărul de turiști se folosește una sau alta. Sunt dotate cu scaune tapițate, au o prelată ce te protejează de soare și în caz de nevoie, plelatele laterale se închid astfel că ești în siguranță chiar și prin ploaie torențială. La plecare, toți pasagerii sunt rugați să-și pună vestele de salvare, am înțeles că există amenzi mari pentru cei ce nu le folosesc. Așa că nu trebuie să vă mirați dacă vedeți alte șalupe în care turiștii sunt echipați cu veste colorate...
 |
| Una din ambarcațiunile Select Tours ”surprinsă” la Sulina |
 |
| Punctul de îmbarcare al firmei Select Tours |
De pe brațul Sulina am intrat pe unul dintre canalele ce se deschid la nord. Aici, pe unele segmente, în funcție de ceea ce era de văzut, pilotul nostru - Cristi - a încetinit astfel încât să putem să ne bucurăm de peisaj sau să fotografiem câte o pasăre ce ne ieșea în cale. Am mai observat ceva: faptul că există respect în trafic. Atunci când din sens opus vine o altă șalupă să barcă, sau când din spate cineva mai grăbit vrea să depășească, piloții celor două ambarcațiuni încetinesc, pentru ca valurile pe care le fac bărcile să nu-i deranjeze prea tare pe ceilalți. Iar turiștii de pe cele două ambarcațiuni se salută prietenește, deși nu s-au văzut niciodată. Evident, ești în bătaia aparatelor de fotografiat sau a telefoanelor celor din barca vecină, așa că n-ar fi o surpriză să te vezi undeva pe rețelele de socializare...
Pe malurile canalelor pe care am navigat vezi de toate: păsări (egrete, stârci cenușii sau galbeni, cormorani etc); vezi sute de pescari care mai de care mai dotat, pescuind de pe mal sau de pe barcă; vezi ambarcațiuni de vânzare; păduri ce par virgine; lanuri de stuf; diferite panouri informative, unele roase de vreme; puncte de observație. Și câte și mai câte nu vezi aici, pe fantasticele canale ale Deltei.
 |
| Un stârc cenușiu își ia zborul... |
Traseul turistic, folosit de majoritatea operatorilor este în linii mari următorul: Tulcea - brațul Sulina - canal 36 - Sireasa Sud - gura Lac Nebunu - Sontea Nouă - gura Lac Băclănești - lacul Fortuna - canal Șontea lată - canal Olguța - canal Șontea lată - Dunărea Veche - Mila 23. Desigur, pentru cei mai mulți, o înșiruire de denumiri de care n-ai mai auzit nu reprezintă mai nimic. Însă cu o hartă detaliată a Deltei Dunării în față, realizezi că ai văzut o bună parte din rezervație. Spuneam de zonele strict protejate. De exemplu, în unele lacuri nu se intră, turiștii văd lacul doar din gura acestuia. Așa s-a întâmplat la lacul Nebunu care a fost populat cu multe specii de păsări. Ne-am mărginit a le vedea doar de la depărtare. De altfel, e aproape un sacrilegiu să intri în ecostistemele create de Natură aici. Oricât mi-aș fi dorit eu, un iubitor al fotografiei wildlife, am înțeles că în condițiile date nu se poate. Și respect decizia autorităților.
 |
| Egrete și stârc cenușiu |
Cristi, pilotul nostru a încetinit la un moment dat, aproape că a oprit motorul, aparent fără motiv. Doar ochiul lui format a văzut undeva pe o ramură a unei salcii bătrâne un superb exemplar de vultur codalb. Acesta, părea a nu fi deranjat foarte tare de prezența noastră și, spre deosebire de suratele lui de prin părțile mele, a stat la fotografiat.
 |
| Vulturul codalb |
Am mai văzut câteva familii de lebede, nu știam că puii au un penaj mai închis la culoare. Și desigur, sute de nuferi albi sau galbeni. Iar dacă mai pui și diferitele crengi sau chiar trunchiuri de copaci ce răsăreau ici colo din apa cîte unui canal, ai o imagine a ceea ce înseamnă cu adevărat Delta Dunării. M-am bucurat sincer să constat (sper să fie așa) că omul, cu tot turismul d emasă ce a luat amploare, n-a reușit să altereze foarte tare ecosistemele Deltei. Sau poate că, Natura are putere de regenerare...Oricare ar fi adevărul, e un mare câștig. Așa, frumusețea Deltei se va perpetua peste generații. Eu personal n-am văzut mizerii, gunoaie, sau peturi aruncate aiurea. Ori sunt amenzile foarte mari, ori turiștii au înțeles că se află într-un templu al Naturii.
Ne întrebam și noi dar probabil și familiile de ruși și bulgari ce erau cu noi în barcă, unde sunt pelicanii? Știam de la început că poți să dai de ei, sau poți să nu-i vezi deloc. Chiar dacă sunt câteva lacuri preferate de aceste superbe păsări, își schimbă frecvent locul, deranjați probabil și de sutele de bărci cu turiști care-i caută. Norocul sau poate Zeița Fortuna a făcut să-i găsim chiar pe lacul Fortuna...Cristi probabil intuia că acolo s-ar putea să-i întâlnim, a știut cum să intre pe lac fără să-i sperie. Aici îți dai seama ce mult face un pilot bun, un bun cunoscător al zonei și (sunt sigur de asta) un mare iubitor al Naturii. Probabil a văzut de zeci, poate sute de ori pelicani, probabil putea să ni-i arate de la distanță. Nimeni n-ar fi obiectat. Dar el, din respect pentru noi turiștii, pentru cei care-i asigurăm salariul, a făcut ce aștiut cel mai bine. Nu poți să ai decât respect pentru un astfel de om.
 |
| Colonie de pelicani pe lacul Fortuna |
În fine, după un drum superb în care am văzut de toate, poate au lipsit doar clasicele bărci cu vâsle ale pescarilor (or mai exista oare?) am ajuns, cu o foame accentuată și de plimnbare la Mila 23. Probabil există o înțelegere între cei de la Select Tours și patronii pensiunii Paradise la pontonul căreia am ancorat, prin care turiștilor li se oferă, contra cost desigur, o masă aici. Pe o terasă ce dă spre Dunăre, cu vedere spre satul lipovenesc Mila 23 de pe celălalt mal, poți să te bucuri de o masă de prânz bazată pe un meniu specific Deltei, poți savura o cafea sau o bere sau pur și simplu poți lăsa privirea să se bucure și să se umple de atâta frumusețe. Noi le-am ales pe toate la pachet...
 |
| Pensiunea Paradise din Mila 23 |
Drumul de întoarcere la Tulcea n-a fost lipsit de peripeții. Deja înainte să plecăm de la Mila 23, cerul s-a înorat atât de tare spre vest încât aveai impresia că vine sfârșitul lumii...De fapt, vântul care a început să bată cu putere ne-a determinat să ridicăm ancora. Dacă o bună parte din timpul parcurs, am crezut că vom scăpa de furtună, până la urmă am fost nevoiți să tragem lateralele și așa, să încercăm să navigăm prin ploaia ce a devenit torențială. Am stat în față lângă Cristi și l-am ajutat ștergându-i periodic parbrizul ce se aburea încontinuu. Eu am avut ceva emoții, mai ales în momentele în care nu vedeai nimic în jur. Până la urmă am ajuns cu bine la Tulcea, aici ieșise soarele și lumea revenea pe faleză.
 |
| Furtună în Delta Dunării |
A doua incursiune: zona Murighiol
A doua incursiune în Rezervația Biosferei am avut-o în zona localității Murighiol. M-am bucurat de această ieșire pentru căam vrut să văd și alte zone ale Deltei. Am ajuns la Murighiol cu mașina, trecând succesiv prin localitățile înșirate de-a lungul malului sudic al brațului Sf.Gheorghe: Malcoci, Nufăru, Victoria, Beștepe, Independența și Mahmudia. Și de data aceasta, ghid ne-a fost doamna profesoară Anișoara Ivanov, care ne-a dus acasă la familia Danilov. Prin intermediul acesteia, în timp ce domnul Danilov a rămas să pregătească borșul de pește la ceau, noi ceilalți am pornit într-o excursie cu barca în Delta Dunării.
De data aceasta, barca era mai puțin dotată decât cea a celor de la Select Tours, dar pilotul, Cristian Chirilă era la fel de experimentat. Grației lui, dar și faptului că eram un grup mai restrâns, călătoria a fost una extrem de plăcută. Am pornit de pe un canal mort, am ieșit pe brațul Sf.Gheorghe și am luat-o în amonte până am dat de canalul Uzlina.
 |
| Bărci ale localnicilor din Murighiol |
 |
| Brațul Sfântu Gheorghe |
De aici a început aventura. Am lăsat satul Uzlina pe stânga, un fost sat pescăresc, azi plin de pensiuni turistice, care de care mai atrăgătoare. Așa se explică și traficul intens de pe canal, zeci de ambarcațiuni mai mari sau mai mici, străbătându-l încârcate cu turiști. Dar odată ieșiți din zona satului, malurile s-au schimbat: în locul docurilor și a bărcilor, au apărut sălciile mari, a căror vechime era trădată de maiestuozitatea acestora. Am navigat multă vreme în tăcere, așa cum se cade când intri în templul Naturii.
Primul lac din salba ce va urma, a afost lacul Uzlina unde un cârd de rațe părea nepăsotor față de prezența noastră. Au stat la pozat și le-am mulțumim în gând. Pe un grind, un stol de pescăruși își făcea siesta; ceva mai departe un pelican singuratic părea că ne ignoră iar o chirighiță cu obraz alb se încăpățâna să ne însoțească în zbor. Aici am surprins și cele mai frumoase imagini cu păsări pe plasele de pescuit plantate de pescari.
 |
| Stârc galben |
 |
| Chirighițe cu obraz alb și pescăruș |
De pe lacul Uzlina am trecut pe lacul Durnoleatca, apoi pe lacul Isăcel și pe lacul Isac. Fiecare cu ecosistemul lui, dar toate interconectate prin canale superbe. Aici am mai văzut cormorani, lișițe, stârc galben, nuferi și ciulini. Lanuri de nuferi albi sau galbeni lăsau doar o cărare albastră de apă, pe unde Cristi strecura cu măiestrie barca. O lebădă grațioasă, cu câțiva pui mărișori dădea lecții de înot și de căutare a hranei la o margine de lac, aproape de stufăriș. Un pelican în zbor, era singura pată de culoare pe un albastru perfect al cerului.
 |
| Familie de lebede |
 |
| Pelican în zbor |
Am remarcat nu o dată, cum păsări din specii diferite împart același habitat. În Deltă e loc pentru toate speciile, iar hrana se pare că este din belșug.
Am un singur regret. Acela că n-am văzut pescari în bărci tradiționale, cu vâsle. De fapt, n-am văzut deloc bărci cu vâsle. Mai toate bărcile, ca să nu mai vorbim de șalupe, sunt dotate cu motoare mai mari sau mai mici.
În fine, după o plimbare plăcută, ce a durat mai bine de trei ore, revenim de pe lacuri pe canalul Uzlina și de aici, pe brațul Sf.Gheorghe. Barca noastră, aproape că știe singură drumul spre casă.
A treia incursiune: Sulina
Și ca sejurul în Delta Dunării să fie cât de cât complet, am ajuns și la Sulina. Un oraș plin de farmec, izolat de restul țării, ce se încăpățânează să supraviețuiească din turism, după ce capitalismul prost înțeles i-a distrus industria. Dar despre Sulina am să scriu într-un material separat.
Și aici la Sulina, la fel ca și la Tulcea, faleza e plină de anunțuri legate de excursiile care se pot face în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Sunt câteva tentante, specifice zonei: excursia la Pădurea Letea sau excursia de seară la gura de vărsare a Dunării (brațul Sulina) în Marea Neagră. Doar să ai timp pentru toate...
Și aici ne-am dus pe mâna proprietarului pensiunii Sellina, ni se părea ceva mai sigur. Poate nu am acesl spirit de aventură de a mă urca într-o barcă ”no name”, prefer siguranța (câtă o fi ea) dată de extensia unei afaceri turistice.
Această excursie a fost și cea mai scurtă, dar la fel de spectaculoasă. Am pornit din Sulina, din port, și după ce am traversat brațul Sulina am intrat pe canalul Cardon. Un canal drept, săpat pentru a face legătura (pe apă) cu cătunul Cardon și apoi cu localitățile din nordul Deltei, aproape de granița cu Ucraina (este vorba despre Letea sau C.A. Rosseti). Prima parte a excursiei a fost destul de sterilă, canalul Cardon nu oferă cine știe ce peisaje. Lanuri nesfârșite de stuf de o parte și de alta , ici colo câte un nufăr alb sau galben.
 |
| Navigație pe canalul Cardon |
Însă peisajul avea să se schimbe radical, odată ce am intrat pe canalul Bărbosu, numit și ”canalul cu nuferi”. Este, poate, cel mai frumos canal pe care l-am văzut. Cât vezi cu ochii, de o parte și de alta, lanuri nesfârșite de nuferi. Când albi, când galbeni. Flori delicate ce se înalță deasupra luciului de apă - în cazul nuferilor galbeni, sau care pe jumătate iviți din apă, alcătuiesc prin reflexie floarea întreagă - în cazul nuferilor albi. Am mai văzut nuferi, poate la fel de frumoși, dar niciodată atât de mulți într-un singur loc; niciodată n-am avut acea emoție ce nu cred că o pot descrie. Navigam în liniște, nimeni nu îndrăznea să tulbure liniștea și pacea ce părea că ne învăluie.
 |
| Nufăr alb |
Câte o găinușă de baltă, speriată de prezența noastră sărea de pe o frunză de nufăr pe alta; brotăceii se încălzeau la soare iar câte o vacă mai îndrăzneață ieșea din lanul de stuf de pe mal. Am înțeles de la ghidul nostru că aici, în zona cătunului Cardon există o fermă de vaci. Acestea sunt lăsate libere, pe întinsele grinduri. Producția de lapte nu este foarte mare, hrana nu are consistența celei de la munte, de exemplu.
Am avut ocazia să vedem și o broască țestoasă, în liberate. Încerca să urce malul destul de abrupt pentru ea.
 |
| Broască țestoasă |
După ce ne-am umplut retina de nuferii de pe canalul Bărbosu, am revenit pe canalul Cardon și de aici ne-am îndreptat spre Golful Musura, spre a doua parte a turei. Golfl Musura a reprezentat, cel puțin pentru mine, o surpriză plăcută. La intrare, făcându-ne loc cu barca prin lanul de ciulini, am dat din nou de păsări: strârc cenușiu, egreta mică sau egreta mare și sute de chirighițe cu obraz alb. Nu știam de ce fac atâta gălăgie zburând nervoase pe lângă barcă. Ghidul ne-a atras atenția să urmărim puii, răsfirați pe lanul de ciulini. Într-adevăr, într-un penaj ce le permite camuflarea printre ciulini, puii de chirighiță, unii abia în puf, alții cu penajul în formare, strigau ca din gură de șarpe speriați de prezența noastră inoportună.
 |
| Lan de ciulini la intrare în golful Musura |
 |
| Pui de chirighiță cu obraz alb |
 |
| Chirighiță cu obraz alb - adult |
Apoi, brusc, ”cărarea dintre ciulini” s-a terminat și ne-am trezit în imensitatea golfului. În față niciun obstacol, nimic de care să-ți agheți privirea. Doar întinderea de apă separată undeva de cerul albastru...Eram la Marea Neagră. Cum vântul bătea destul de tare, ghidul a decis să nu ne aventurăm în larg, așa cum era planul inițial. Am luat-o spre ceea ce părea a fi delimitarea brațului Sulina.
 |
| Golful Musura |
Treptat, treptat, silueta orașului se contura din ce în ce mai clar. Am intrat prin zona Farului Observator, construit în perioada Comisiei Dunărene. Aici în zonă am admirat câțiva stârci cenușii ce stăteau camuflați în stufăriș. Revenirea în portul Sulina s-a făcut prin traversarea brațului. Astfel, odată ajunși la mal, am pus punct și acestei expediții.
 |
| Stârc cenușiu camuflat în stufăriș |
 |
| Farul observator din Sulina |
 |
| Sulina, privire spre faleză |
În loc de concluzii...
Ar fi multe de spus despre Delta Dunării. În acest material am încercat să surprind doar ceea cea am experimentat. Uitându-mă pe hartă am realizat că în cele trei excursii în rezervație, n-am văzut decât o infimă parte din acest ținut fabulos. Am rămas cu o impresie extrem de bună despre Delta Dunării. Nu mă așteptam să fie atât de frumos, nu credeam că este atât de curată, de sălbatică. În ciuda turismului de masă, măsurile stricte de protecție au făcut ca Delta să arata foarte bine, iar forța de regenerare a Naturii este uimitoare.
La capitolul floră și faună, cele trei excursii au fost extrem de rodnice. Niciodată n-am văzut într-un timp atât de scurt, atâtea specii de păsări. Unele mai frumoase decât altele. Și aici ar mai fi multe de văzut, ar fi nevoie de încă câteva reveniri în perimetrul Deltei. Dar pentru o săptămână, cerd că am fost norocos să văd o mulțime de specii, unele ”scumpe la vedere”. Desigur, cel mai spectaculos moment a fost acela al întâlnirii cu colonia de pelicani de pe lacul Fortuna.
Rămâne regretul că n-am pus piciorul pe grindurile Deltei, că n-am hoinărit prin sate, că n-am intrat în contact cu locuitorii acestora, cu băștinașii. Dar chiar și așa, am întâlnit în Tulcea, în Murighiol sau în Sulina oameni de treabă. Oameni ospitalieri, dornici să-ți arate atât cât pot, o parte din frumusețile Deltei.
Da, m-aș întoarce în Deltă oricând. Poate într-o primăvară când natura se trezește la viață - luna mai ar fi cea mai indicată după toate cele spuse de cunoscători. Dar și toamna cred că mi-ar plăcea la fel d emult. Cine știe, poate voi reveni cândva. cel puțin din punct de vedere fotografic, al fotografiei wildlife, Delta Dunării rămâne un adevărat paradis.
