Războaiele sunt duse, cu foarte mici excepții, de bărbați. Desigur, întreaga comunitate sau țară contribuie într-un fel sau altul la efortul comun, împart cu toții sacrificiile, înfrângerile și izbânzile. Femeile, de cele mai multe ori, sunt angrenate în industria de război sau, așa cum este firesc sunt în spatele frontului în spitalele de campanie încercând să aline suferința răniților. Sunt relativ puține cazurile în istoria modernă a războaielor când, femeile sunt combatante, în prima linie. De aceea, faptele de vitejie ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu - prima femeie ofițer din istoria armatei române, căzută eroic în Primul Război Mondial, au devenit legendare. La împlinirea a 100 de ani de la jertfa Ecaterinei Teodoroiu, vă prezentăm unul dintre locurile care-i păstrează vie memoria.
![]()
Primul Război Mondial, a lăsat răni adânci pe toate fronturile. Pentru Regatul României, acesta a însemnat în decurs de doar 3 ani, trecerea de euforia victoriilor din vara anului 1916 din trecătorile Carpaților la rușinea înfrângerilor din Dobrogea și la ocuparea Bucureștiului de către trupele Puterilor Centrale; de la iarna grea din toate punctele de vedere a anului 1917, la restructurarea armatei și la eroicele lupte de la Mărăști, Mărășești și Oituz desfășurate sub lozinca ”Pe aici nu se trece!”. Totul a culminat într-un mod neașteptat cu reîntregirea neamului prin Unirea de la 1 Decembrie 1918.
Sunt multe locuri ce au fost martore tăcute ale evenimentelor din Marele Război Dar poate cele mai încărcate de istorie, sunt cele din sudul Moldovei, din zona Carpaților de curbură, acolo unde acum 100 de ani, în vara anului 1917, Armata Română părea să își revină, căștigând bătălii importante sau ținând piept eroic contraofensivei trupelor germane și austro-ungare.
La marginea drumului național 2L, ce leagă Tișița (aproape de Mărășești) de Soveja (alt nume de localitate cu rezonanță istorică în Primul Război Mondial), sus pe o coamă de deal de unde ai o panoramă asupra întinselor podgorii din zona Panciu dar și asupra Carpaților de Curbură, se înalță un obelisc de o simplitate surprinzătoare. Fără niciun indicator care să marcheze monumentul, puțini sunt cei care opresc în mica parcare amenajată aici. Iar cei care o fac, fie pentru peisaj fie pentru monumentul în sine, vor descoperi cu surprindere că se află pe unul din locurile sacre ale istoriei recente a românilor.
Căci aici, aproape de localitățile ce sunt înscrise pe frontispiciul Mausoleului de la Mărășești, este locul în care a căzut, la 22 august 1917, eroina Ecaterina Teodoroiu. Monumnetul a fost ridicat abia în anul 1972, la 500 metri vest de satul Muncelu din comuna Străoane (județul Vrancea). Pe fațada principală a obeliscului, ce se termină cu o cruce, este amplasat un basorelief cu chipul eroinei, realizat de sculptorul Octav Iliescu (1916-1981).
![]()
Ceva mai jos, pe o placă ce are literele șterse de vreme, se poate citi următoarele: ”Pe aceste locuri a căzut eroic în luptele pentru apărarea patriei la 22 august 1917 sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.”
![]()
Monumentul este înconjurat de un zid din piatră de râu. Scările ce duc spre esplanada monumentului, dar și zidul interior respectiv partea inferioară a mon umentului este ”dat cu var”. Cel mai probabil, sub emoția momentului - dată și de începutul manifestărilor dedicate centenarului Marelui Război - oficialitățile locale au găsit cea mai simlă soluție: aplicarea unui strat proaspăt de var alb.
![]()
![]()
Nu departe de aici, în muzeul Mausoleului de la Mărășești, o întreagă vitrină este dedicată ”eroinei de la Jiu” așa cum mai este denumită Ecaterina Teodoroiu. Aici sunt păstrate o parte din echipamentul pe care aceasta la avut ca soldat combatant.
![]()
![]()
![]()
Ecaterina Teodoroiu, născută Cătălina Toderoiu (1894-1917) s-a născut pe 14 ianuarie 1894 în localitatea Vădeni (azi cartier al municipiului Tg.Jiu). A plecat la București pentru a deveni învățătoare și a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași. Odată cu intrarea României în primul Război Mondial activează ca asistentă medicală pe frontul din Oltenia. Cere să fie transferată într-o unitate combatantă, unde este rănită și chiar cade prizonieră în prima bătălie de la Jiu din 10 octombrie 1916. Reușește să evadeze, fiind rănită din nou; ajunge în spitalele de campanie care se mută odată cu retragerea din Moldova ajungând până la Iași.
Pentru faptele de vitejie este decorată de organizația de cercetași cu ”Virtutea cercetășească” de aur, iar apoi prin decret regal cu Virtutea Militară clasa a II-a. A fost decorată personal de Regina Maria care a înaintat-o la gradul de sublocotenent
Revine pe front în august 1917. la data de 20 august 1917, regimentul 43/59 infanterie din care făcea parte și plutonul pe care-l comanda ca sublocotenent, ocupa pozițiile de pe Dealul Secului din apropierea localității Muncelu. În urma unui atac al Regimentului 40 Rezervă german, Ecaterina Teodoroiu moare împușcată (unele surse afirmă că a afost împișcată în cap, altele în piept) în timp ce se afla în fruntea plutonului al cărei comandant era.
Este citată în ordinul de zi din 23 august 1917: ”În timpul ciocnirii de ieri noapte de pe Dealul Secului a căzut în fruntea plutonului său, lovită în inima-i generoasă de două gloanțe de mitralieră, voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a. Pilda rară a unui entuziasm unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt Eroina de la Jiu, și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul țării acesteia cotropită de dușmani.[...]Pentru dragostea-i de țară, pentru simțu-i rar al datoriei, pentru energia și avântul cu care și-a împlinit ceea ce socotea misiunea ei, până la jertfa supremă, o citez la ordin de zi pe Regiment, dând-o ca pildă tuturor ostașilor. Comandant Lupeni Colonel s/s indescifrabil.”
A fost înmormântată inițial pe Valea Pârâiașului cu onoruri militare. La 9 iulie 1921, rămășițele ei au fost reînhumate la Târgu Jiu în cadrul unor funeralii naționale. Sicriul, confecționat din metalul unor tunuri capturate d ela inamic a fost depus într-o criptă betonată din fața catedralei din Tg.Jiu.
Pentru o mai bună informare despre viața și faptele de vitejie ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, pot fi consultate următoarele articole:
Primul Război Mondial, a lăsat răni adânci pe toate fronturile. Pentru Regatul României, acesta a însemnat în decurs de doar 3 ani, trecerea de euforia victoriilor din vara anului 1916 din trecătorile Carpaților la rușinea înfrângerilor din Dobrogea și la ocuparea Bucureștiului de către trupele Puterilor Centrale; de la iarna grea din toate punctele de vedere a anului 1917, la restructurarea armatei și la eroicele lupte de la Mărăști, Mărășești și Oituz desfășurate sub lozinca ”Pe aici nu se trece!”. Totul a culminat într-un mod neașteptat cu reîntregirea neamului prin Unirea de la 1 Decembrie 1918.
Sunt multe locuri ce au fost martore tăcute ale evenimentelor din Marele Război Dar poate cele mai încărcate de istorie, sunt cele din sudul Moldovei, din zona Carpaților de curbură, acolo unde acum 100 de ani, în vara anului 1917, Armata Română părea să își revină, căștigând bătălii importante sau ținând piept eroic contraofensivei trupelor germane și austro-ungare.
La marginea drumului național 2L, ce leagă Tișița (aproape de Mărășești) de Soveja (alt nume de localitate cu rezonanță istorică în Primul Război Mondial), sus pe o coamă de deal de unde ai o panoramă asupra întinselor podgorii din zona Panciu dar și asupra Carpaților de Curbură, se înalță un obelisc de o simplitate surprinzătoare. Fără niciun indicator care să marcheze monumentul, puțini sunt cei care opresc în mica parcare amenajată aici. Iar cei care o fac, fie pentru peisaj fie pentru monumentul în sine, vor descoperi cu surprindere că se află pe unul din locurile sacre ale istoriei recente a românilor.
Căci aici, aproape de localitățile ce sunt înscrise pe frontispiciul Mausoleului de la Mărășești, este locul în care a căzut, la 22 august 1917, eroina Ecaterina Teodoroiu. Monumnetul a fost ridicat abia în anul 1972, la 500 metri vest de satul Muncelu din comuna Străoane (județul Vrancea). Pe fațada principală a obeliscului, ce se termină cu o cruce, este amplasat un basorelief cu chipul eroinei, realizat de sculptorul Octav Iliescu (1916-1981).
Ceva mai jos, pe o placă ce are literele șterse de vreme, se poate citi următoarele: ”Pe aceste locuri a căzut eroic în luptele pentru apărarea patriei la 22 august 1917 sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.”
Monumentul este înconjurat de un zid din piatră de râu. Scările ce duc spre esplanada monumentului, dar și zidul interior respectiv partea inferioară a mon umentului este ”dat cu var”. Cel mai probabil, sub emoția momentului - dată și de începutul manifestărilor dedicate centenarului Marelui Război - oficialitățile locale au găsit cea mai simlă soluție: aplicarea unui strat proaspăt de var alb.
Nu departe de aici, în muzeul Mausoleului de la Mărășești, o întreagă vitrină este dedicată ”eroinei de la Jiu” așa cum mai este denumită Ecaterina Teodoroiu. Aici sunt păstrate o parte din echipamentul pe care aceasta la avut ca soldat combatant.
Ecaterina Teodoroiu, născută Cătălina Toderoiu (1894-1917) s-a născut pe 14 ianuarie 1894 în localitatea Vădeni (azi cartier al municipiului Tg.Jiu). A plecat la București pentru a deveni învățătoare și a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași. Odată cu intrarea României în primul Război Mondial activează ca asistentă medicală pe frontul din Oltenia. Cere să fie transferată într-o unitate combatantă, unde este rănită și chiar cade prizonieră în prima bătălie de la Jiu din 10 octombrie 1916. Reușește să evadeze, fiind rănită din nou; ajunge în spitalele de campanie care se mută odată cu retragerea din Moldova ajungând până la Iași.
Pentru faptele de vitejie este decorată de organizația de cercetași cu ”Virtutea cercetășească” de aur, iar apoi prin decret regal cu Virtutea Militară clasa a II-a. A fost decorată personal de Regina Maria care a înaintat-o la gradul de sublocotenent
Revine pe front în august 1917. la data de 20 august 1917, regimentul 43/59 infanterie din care făcea parte și plutonul pe care-l comanda ca sublocotenent, ocupa pozițiile de pe Dealul Secului din apropierea localității Muncelu. În urma unui atac al Regimentului 40 Rezervă german, Ecaterina Teodoroiu moare împușcată (unele surse afirmă că a afost împișcată în cap, altele în piept) în timp ce se afla în fruntea plutonului al cărei comandant era.
Este citată în ordinul de zi din 23 august 1917: ”În timpul ciocnirii de ieri noapte de pe Dealul Secului a căzut în fruntea plutonului său, lovită în inima-i generoasă de două gloanțe de mitralieră, voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a. Pilda rară a unui entuziasm unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt Eroina de la Jiu, și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul țării acesteia cotropită de dușmani.[...]Pentru dragostea-i de țară, pentru simțu-i rar al datoriei, pentru energia și avântul cu care și-a împlinit ceea ce socotea misiunea ei, până la jertfa supremă, o citez la ordin de zi pe Regiment, dând-o ca pildă tuturor ostașilor. Comandant Lupeni Colonel s/s indescifrabil.”
A fost înmormântată inițial pe Valea Pârâiașului cu onoruri militare. La 9 iulie 1921, rămășițele ei au fost reînhumate la Târgu Jiu în cadrul unor funeralii naționale. Sicriul, confecționat din metalul unor tunuri capturate d ela inamic a fost depus într-o criptă betonată din fața catedralei din Tg.Jiu.
Pentru o mai bună informare despre viața și faptele de vitejie ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, pot fi consultate următoarele articole: