Sunt atâtea locuri de văzut în România încât rareori te întorci în același loc. Iar dacă o faci e mereu pe fugă. Însă în cazul Bistriței lucrurile au stat altfel. Poate și pentru că acum 3 ani când am vizitat pentru prima dată orașul, impresionat de cele văzute, am scris un articol pe blog intitulat ”Bistrița, ce să vezi într-o zi”. Articolul a devenit în scurt timp unul dintre cele mai citite și mi-a adus un cadou surpriză din partea Primăriei Municipiului Bistrița. Nu vă mirați așadar, dacă vă spun că înainte de a mă reîntoarce în Bistrița, am avut ceva emoții. Oare voi găsi același oraș pe care l-am descoperit acum 3 ani? S-a schimbat orașul?
![]()
Motivul pentru care am revenit la Bistrița a fost același ca și în urmă cu 3 ani: Concursul de Matematică ECOMAT destinat elevilor de la profilul servicii. Ca și atunci, am însoțit lotul de elevi al școlii noastre și am participat la evaluarea lucrărilor. În perioada în care elevii au rezolvat subiectele am avut câteva ore la dispoziție, timp în care am revăzut orașul.
Trebuie să spun că entuziasmul de a descoperi un oraș frumos, s-a mai estompat. Poate și pentru că vremea de afară n-a fost tocmai prielnică. Deși suntem la mijlocul lunii mai, primăvara aceasta atât de capricioasă se încăpățânează să fie rece. Mult prea rece. Așa că, centrul istoric, în special pietonalul Liviu Rebreanu părea mai degrabă pustiu. Însă chiar și așa, orașul nu și-a pierdut farmecul, e la fel de frumos.
M-a impresionat în primul rând Parcul Municipal. Rar mi-a fost dat să văd un parc atât de curat. Iarba aducea mai degrabă a gazon englezesc, era proaspăt tunsă. Apoi aleile parcului erau la fel de curate, iar mobilierul arăta ca și cum ar fi fost montat ieri. Lacul era populat cu pești exotici, nu cred să mai fi văzut atâția pești la un loc.
![]()
![]()
![]()
![]()
Însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în parc, au fost cele două puncte de observație instalate cu sprijinul Societății Ornitologice Române. Practic, s-au instalat hrănitoare pentru păsări, un sistem pe suport de lemn unde municipalitatea pune semințe iar păsările vin să ciugulească. Pentru ca trecătorii să le poată observa s-au montat paravane de lemn dotate cu ferestruici prin care de la o distanță pe care păsările o vor considera sigură, pot fi urmărite în timp ce vin la hrănitor. Sunt două gemulețe, unul la nivelul adulților, altul la nivelul copiilor. Ca să completeze latura educativă a acestor puncte de observație, cei de la S.O.R. au afișat diferite informații care-i educă pe trecători în spiritul păstrării biodiversității. Un exemplu de bună practică, un concept pe care nu l-am mai văzut, care s-ar putea implementa și în alte orașe.
![]()
![]()
![]()
Bistrița este recunoscută pentru pasajele sale - acele străzi înguste care leagă arterele principale din orașul istoric. Ei bine, în acest răstimp în care n-am mai fost la Bistrița, multe dintre pasaje și-au schimbat complet înfățișarea. Au fost pavate cu piatră cubică sau cu dale realizate special dintr-un conglomerat de piatră de râu gri, maro sau roșie; au fost montate felinare de fier forjat și capacele de canalizare au fost gravate cu stema medievală a Bistriței. Totul în cadrul unui proiect pe fonduri europene.
![]()
![]()
Ba mai mult, au fost amenajate și trasee turistice tematice care trec prin aceste pasaje. Am remarcat că în unele locuri, printre dale se află unele concepute special pentru a marca acel traseu. Acestea sunt gravate cu steme ale breslelor care au funcționat aici în perioada medievală sau cu stema orașului. Iar din loc în loc, pentru a-l face pe turist să se oprescă din drum, au fost amplasate machete cu diferitele stadii de evoluție a orașului. Din nou avem de a face cu un concept integrat de promovare turistică a orașului.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Acuma trebuie să fim sinceri până în capăt și să spunem că este loc de mai bine. De exemplu, am văzut cel puțin două pasaje care probabil nu au făcut obiectul reabilitării și pot să spun că arată jalnic. Unde mai pui că e o aventură să le traversezi iar dacă o faci trebuie să-ți ții nasul cu mâna...
![]()
Am mai avut parte de o surpriză vizitând Bistrița. Știam de ceva vreme că aici sunt câteva cadrane solare, pe unul îl văzusem data trecută. Dar, cum nu ai cum să vezi totul într-un oraș, chiar dacă locuiești acolo, le-am ratat pe celelalte. De fapt, nici nu știam de existența lor. De data acesta, ghidat de prietenul meu Dan-George Uza, am mers în căutarea lor. Primul cadran, se află într-o mică piațetă amanajată la intersecția străzii Ecaterina Teodoroiu cu strada Zorilor. A fost amplasat de municipalitate în cadrul proiectului de regenarare urbană. Cadranul este unul orizontal și are inscripționat textul ”Bistrița - Poarta Transilvaniei”. Lipsește însă indicatorul, în ciuda camerelor de luat vederi amplasate în zonă, cadranul a fost vandalizat.
![]()
![]()
Celelalte cadrane solare, amplasate la mică depărtate de cel al primăriei, îi aparțin lui Damaschin Berende un pasionat de cadrane solare. Primul cadran realizat este unul unicat în România, fiind singurul cadran solar realizat pe plan înclinat. Are inscripționat textul în latină ”Sine Sole Sileo” iar indicatorul este ancorat de un stâlp ce imită coloana infinitului și care conține de asemenea motive populare românești ca floarea vieții sau dintele de lup. Pe gardul de lemn este și un panou care ajută la transformarea timpului solar în timp standard. De asemenea este trasată și curba ce reprezintă ecuația timpului. Este amplasat pe acoperișul unei dependințe și poate fi văzut de pe strada Zidarilor.
![]()
![]()
![]()
Tot Damaschin Berende a mai construit încă două cadrane solare, în oglindă, unul amplasat pe fațada casei proprietate personală și celălalt pe fațada clădirii de peste drum. Ambele cadrane, realizate în anul 2015, sunt de tip vertical, iar gnomonul este o stilizare a celebrei sculpturi ”Cocoșul” a lui Constantin Brâncuși. Textul în latină inscripționat pe cele două cadrane este și el sugestiv ”Umbra Fugit Opera Manent”. Desigur, nu lipsește panoul explicativ, cu ecuația timpului.
![]()
![]()
![]()
Cam acestea au fost elementele de noutate care au completat, fie și la distanță de 3 ani, imaginea unui oraș frumos, care știe să se promoveze din punct de vedere turistic. Un oraș în care se mai simte, chiar și acum după sute de ani, influența sașilor. Un oraș pe care locuitorii de astăzi sunt datori să-l conserve pentru a-l transmite generațiilor viitoare.
![]()
![]()
Motivul pentru care am revenit la Bistrița a fost același ca și în urmă cu 3 ani: Concursul de Matematică ECOMAT destinat elevilor de la profilul servicii. Ca și atunci, am însoțit lotul de elevi al școlii noastre și am participat la evaluarea lucrărilor. În perioada în care elevii au rezolvat subiectele am avut câteva ore la dispoziție, timp în care am revăzut orașul.
Trebuie să spun că entuziasmul de a descoperi un oraș frumos, s-a mai estompat. Poate și pentru că vremea de afară n-a fost tocmai prielnică. Deși suntem la mijlocul lunii mai, primăvara aceasta atât de capricioasă se încăpățânează să fie rece. Mult prea rece. Așa că, centrul istoric, în special pietonalul Liviu Rebreanu părea mai degrabă pustiu. Însă chiar și așa, orașul nu și-a pierdut farmecul, e la fel de frumos.
M-a impresionat în primul rând Parcul Municipal. Rar mi-a fost dat să văd un parc atât de curat. Iarba aducea mai degrabă a gazon englezesc, era proaspăt tunsă. Apoi aleile parcului erau la fel de curate, iar mobilierul arăta ca și cum ar fi fost montat ieri. Lacul era populat cu pești exotici, nu cred să mai fi văzut atâția pești la un loc.
Însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în parc, au fost cele două puncte de observație instalate cu sprijinul Societății Ornitologice Române. Practic, s-au instalat hrănitoare pentru păsări, un sistem pe suport de lemn unde municipalitatea pune semințe iar păsările vin să ciugulească. Pentru ca trecătorii să le poată observa s-au montat paravane de lemn dotate cu ferestruici prin care de la o distanță pe care păsările o vor considera sigură, pot fi urmărite în timp ce vin la hrănitor. Sunt două gemulețe, unul la nivelul adulților, altul la nivelul copiilor. Ca să completeze latura educativă a acestor puncte de observație, cei de la S.O.R. au afișat diferite informații care-i educă pe trecători în spiritul păstrării biodiversității. Un exemplu de bună practică, un concept pe care nu l-am mai văzut, care s-ar putea implementa și în alte orașe.
Bistrița este recunoscută pentru pasajele sale - acele străzi înguste care leagă arterele principale din orașul istoric. Ei bine, în acest răstimp în care n-am mai fost la Bistrița, multe dintre pasaje și-au schimbat complet înfățișarea. Au fost pavate cu piatră cubică sau cu dale realizate special dintr-un conglomerat de piatră de râu gri, maro sau roșie; au fost montate felinare de fier forjat și capacele de canalizare au fost gravate cu stema medievală a Bistriței. Totul în cadrul unui proiect pe fonduri europene.
Ba mai mult, au fost amenajate și trasee turistice tematice care trec prin aceste pasaje. Am remarcat că în unele locuri, printre dale se află unele concepute special pentru a marca acel traseu. Acestea sunt gravate cu steme ale breslelor care au funcționat aici în perioada medievală sau cu stema orașului. Iar din loc în loc, pentru a-l face pe turist să se oprescă din drum, au fost amplasate machete cu diferitele stadii de evoluție a orașului. Din nou avem de a face cu un concept integrat de promovare turistică a orașului.
Acuma trebuie să fim sinceri până în capăt și să spunem că este loc de mai bine. De exemplu, am văzut cel puțin două pasaje care probabil nu au făcut obiectul reabilitării și pot să spun că arată jalnic. Unde mai pui că e o aventură să le traversezi iar dacă o faci trebuie să-ți ții nasul cu mâna...
Am mai avut parte de o surpriză vizitând Bistrița. Știam de ceva vreme că aici sunt câteva cadrane solare, pe unul îl văzusem data trecută. Dar, cum nu ai cum să vezi totul într-un oraș, chiar dacă locuiești acolo, le-am ratat pe celelalte. De fapt, nici nu știam de existența lor. De data acesta, ghidat de prietenul meu Dan-George Uza, am mers în căutarea lor. Primul cadran, se află într-o mică piațetă amanajată la intersecția străzii Ecaterina Teodoroiu cu strada Zorilor. A fost amplasat de municipalitate în cadrul proiectului de regenarare urbană. Cadranul este unul orizontal și are inscripționat textul ”Bistrița - Poarta Transilvaniei”. Lipsește însă indicatorul, în ciuda camerelor de luat vederi amplasate în zonă, cadranul a fost vandalizat.
Celelalte cadrane solare, amplasate la mică depărtate de cel al primăriei, îi aparțin lui Damaschin Berende un pasionat de cadrane solare. Primul cadran realizat este unul unicat în România, fiind singurul cadran solar realizat pe plan înclinat. Are inscripționat textul în latină ”Sine Sole Sileo” iar indicatorul este ancorat de un stâlp ce imită coloana infinitului și care conține de asemenea motive populare românești ca floarea vieții sau dintele de lup. Pe gardul de lemn este și un panou care ajută la transformarea timpului solar în timp standard. De asemenea este trasată și curba ce reprezintă ecuația timpului. Este amplasat pe acoperișul unei dependințe și poate fi văzut de pe strada Zidarilor.
Tot Damaschin Berende a mai construit încă două cadrane solare, în oglindă, unul amplasat pe fațada casei proprietate personală și celălalt pe fațada clădirii de peste drum. Ambele cadrane, realizate în anul 2015, sunt de tip vertical, iar gnomonul este o stilizare a celebrei sculpturi ”Cocoșul” a lui Constantin Brâncuși. Textul în latină inscripționat pe cele două cadrane este și el sugestiv ”Umbra Fugit Opera Manent”. Desigur, nu lipsește panoul explicativ, cu ecuația timpului.
