Proiectul fotografic ”Hoinar prin Sălaj” oferă, dincolo de oportunitatea de a fotografia aspecte din comunitățile sălăjene, șansa de a șterge praful de pe unele locuri neștiute sau uitate de toți. Așa s-a întâmplat recent când, la Șimleu Silvaniei am avut surpriza să găsesc în podul Bisericii romano-catolice ”Adormirea Maicii Domnului” o interesantă inscripție în limba latină, care s-a dovedit a fi de fapt un cronosticon dublu.
![]()
După vizita la Biserica romano-catolică din Șimleu Silvaniei, facilitată de Daniel Stejeran - director al Centrului Național de Informare și Promovare Turistică, am vrut să urc în turn să văd clopotul medieval, despre existența căruia am aflat recent. N-am găsit clopotul căutat, pesemne a fost înlocuit nu demult cu un altul mai nou. Însă aruncând o privire în podul bisericii am remarcat pe una dintre grinzile de lemn o inscripție.
Inscripția este în limba latină, se văd clar caracterele săpate în lemn. Textul, scris cu majuscule, are o particularitate: unele litere sunt mai mari decât celelalte. Dacă ar fi la începutul cuvântului nu ar ridica semne de întrebare, însă aceste litere mai mari par a nu respecta vreo regulă. Sunt ba la început, ba pe la mijlocul cuvântului sau chiar la sfârșit. Iată textul, literele îngroșate fiind cele care sunt de fapt mai mari decât celelalte: ”INCINERES MISITSACRATECTAHAECTVRCaCOLONISALTERASEDREDEVENTTECTAIVVANTEDEO”. Traducerea în limba română a inscripției latine ar fi următoarea: ”Acest sfânt acoperiș a fost transformat în cenușă de către invazia turcă, dar cu ajutorul lui Dumnezeu se întoarce un nou acoperiș.” Cel care a scris textul a vrut să transmită peste secole povestea potrivit căreia, acoperişul bisericii a ars la trecerea turcilor pe aiciși apoi a fost reconstruit.
![]()
Pe o altă grindă, scrie tot în latină textul:”REFERENDUS PATER PETRUS UJFALVI PAROCHUS CATHOLICUS SOMLYOVIENSIS PER ARCHITECTUM PETRUM MEDVE INSTAURAVIT 1666.” (”Cucernicul părinte Ujfalvi Peter, paroh catolic de Șimleu a instaurat-o prin arhitectul Peter Medve 1666”). Faptul că acestă inscripție este și datată, pare să confirme teoria conform căreia, acoperișul bisericii a fost renovat la 1666. Pesemne a fost distrus prin incendiere de către turci, așa cum reiese din prima inscripție.
![]()
![]()
Așa cum se știe, pe la 1660 turcii asediază cetatea Oradiei și după 46 de zile de asediu, acesta este capturată. În drumul lor spre Oradea, armata turcă a trecut și prin Șimleu Silvaniei, asediind cetatea Báthory și incendiind biserica. Acoperișul bisericii a fost renovat abia șase ani mai târziu cu sprijinul material al văduvei lui Ráckóczi György al II-lea, Báthory Zsófia. Ráckóczi György al II-lea (1621-1660) a fost principe al Transilvaniei între 1648 - 1660. S-a căsătorit cu Báthory Zsófia de Șimleu. Ráckóczi György al II-lea și-a dorit tronul Poloniei, astfel că încheie alianțe cu Vasile Lupu - domnul Moldovei, cu Matei Basarab - domnul Țării Românești și cu Carol al X-lea Gustav al Suediei. A cucerit Cracovia, a intrat în Varșovia dar a fost înfrânt de polonezi în 1657. Reîntors în Transilvania a fost detronat de către Poarta Otomană pentru că a condus un război neautorizat de sultan. În 1958 a fost reinstaurat Principe al Transilvaniei de Dieta întrunită la Mediaș. A fost din nou revocat de turici și încă o dată instalat principe de către Dietă. Turcii au invadat Transilvania și l-au învins la Gilău în anul 1660. Rănit grav, moare la Oradea în același an. Cu siguranță, în drumul lor către Oradea, armata turco-tătară a pustiit totul în cale, iar cetatea Bátory și bisericile din Șimleu Silvaniei n-au fost nici ele cruțate.
La acest episod nefast din istoria orașului fac referire inscripțiile de pe grinzile din podul bisericii. Însă în prima inscripție, literele mai mari duc cu gândul spre un cronosticon. Termenul ”cronosticon”, derivă din cuvintele grecești ”cronos” (în mitologia greacă Cronos era personificarea timpului) și ”eikon” - imagine. Cronosticon-ul este o ”imagine a timpului”, un joc de cuvinte, în care într-o expresie, scrisă de regulă în limba latină, literele care sunt folosite și pentru numere (I, V, X, L, C, D sau M) sunt evidențiate. Prin însumarea numerelor corespunzătoare se obține anul la care face referire inscripția respectivă. Practica era des folosită în Evul Mediu, sunt numeroase exemple de astfel de inscripții pe diferite monumente din Transilvania. Însă cea de la Șimleu Silvaniei nu este undeva la vedere, pe vreun fronton sau portal, ci sus în pod, pe o grindă transversală de lemn.
Revenind la prima inscripție, cea care reprezintă de fapt un cronosticon, dacă însumăm toate numerele reprezentate de literele romane (I apare de 6 ori, V de 4 ori, L apare de 2 ori, C apare de 7 ori, D apare 3 ori iar M o singură dată) obținem ”anul” 3326. Este evident faptul că textul trebuie fragmentat și că în cazul inscripției de la Șimleu Silvaniei avem de a face cu un dublu cronosticon. Asta face inscripția și mai interesantă. Corelând cele două inscripții cu datele istorice, se poate obține următoarea fragmetare, adică cronosticonul dublu:
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
O referire la cronosticon-ul bisericii romano-catolice din Șimleu Silvaniei, apare în lucrarea”SCHEMANTISMUS HISTORICUS VENERABILIS CLERI DIOECESIS MAGNO-VARADINENSIS LATINORUM PRO ANNO DOMINI ET MILLENNARI MDCCCXCVI” ce a apărut la Oradea (Nagyvárad) în anul 1896. În textul în limba latină referitor la biserica din Șimleu Silvaniei se face referire la evenimentele din anul 1660 dar și la restaurarea, șase ani mai târziu, a acoperișului.
Faptul că aceste inscripții sunt în podul bisericii, departe de ochii turiștilor, fac ca povestea lor să nu fie cunoscută publicului larg. Este adevărat, există la intrarea în biserică două panouri explicative în limbile maghiară și română în care se face referire și la aceste inscripții. Însă turistul obișnuit nu are cum să le vadă. De aceea, cred că o soluție ar fi să fie realizate mulaje în mărime naturală ale inscripțiilor care să poată fi expuse în biserică sau în exteriorul acesteia.
Este posibil ca și în alte biserici sălăjene să fie astfel de inscripții. Însă, cronosticonul de la Șimleu Silvaniei este unul cu adevărat special. Este mărturia scrisă în lemnul grinzilor acoperișului a unui episod din istoria zbuciumată a orașului.
După vizita la Biserica romano-catolică din Șimleu Silvaniei, facilitată de Daniel Stejeran - director al Centrului Național de Informare și Promovare Turistică, am vrut să urc în turn să văd clopotul medieval, despre existența căruia am aflat recent. N-am găsit clopotul căutat, pesemne a fost înlocuit nu demult cu un altul mai nou. Însă aruncând o privire în podul bisericii am remarcat pe una dintre grinzile de lemn o inscripție.
Inscripția este în limba latină, se văd clar caracterele săpate în lemn. Textul, scris cu majuscule, are o particularitate: unele litere sunt mai mari decât celelalte. Dacă ar fi la începutul cuvântului nu ar ridica semne de întrebare, însă aceste litere mai mari par a nu respecta vreo regulă. Sunt ba la început, ba pe la mijlocul cuvântului sau chiar la sfârșit. Iată textul, literele îngroșate fiind cele care sunt de fapt mai mari decât celelalte: ”INCINERES MISITSACRATECTAHAECTVRCaCOLONISALTERASEDREDEVENTTECTAIVVANTEDEO”. Traducerea în limba română a inscripției latine ar fi următoarea: ”Acest sfânt acoperiș a fost transformat în cenușă de către invazia turcă, dar cu ajutorul lui Dumnezeu se întoarce un nou acoperiș.” Cel care a scris textul a vrut să transmită peste secole povestea potrivit căreia, acoperişul bisericii a ars la trecerea turcilor pe aiciși apoi a fost reconstruit.
Pe o altă grindă, scrie tot în latină textul:”REFERENDUS PATER PETRUS UJFALVI PAROCHUS CATHOLICUS SOMLYOVIENSIS PER ARCHITECTUM PETRUM MEDVE INSTAURAVIT 1666.” (”Cucernicul părinte Ujfalvi Peter, paroh catolic de Șimleu a instaurat-o prin arhitectul Peter Medve 1666”). Faptul că acestă inscripție este și datată, pare să confirme teoria conform căreia, acoperișul bisericii a fost renovat la 1666. Pesemne a fost distrus prin incendiere de către turci, așa cum reiese din prima inscripție.
Așa cum se știe, pe la 1660 turcii asediază cetatea Oradiei și după 46 de zile de asediu, acesta este capturată. În drumul lor spre Oradea, armata turcă a trecut și prin Șimleu Silvaniei, asediind cetatea Báthory și incendiind biserica. Acoperișul bisericii a fost renovat abia șase ani mai târziu cu sprijinul material al văduvei lui Ráckóczi György al II-lea, Báthory Zsófia. Ráckóczi György al II-lea (1621-1660) a fost principe al Transilvaniei între 1648 - 1660. S-a căsătorit cu Báthory Zsófia de Șimleu. Ráckóczi György al II-lea și-a dorit tronul Poloniei, astfel că încheie alianțe cu Vasile Lupu - domnul Moldovei, cu Matei Basarab - domnul Țării Românești și cu Carol al X-lea Gustav al Suediei. A cucerit Cracovia, a intrat în Varșovia dar a fost înfrânt de polonezi în 1657. Reîntors în Transilvania a fost detronat de către Poarta Otomană pentru că a condus un război neautorizat de sultan. În 1958 a fost reinstaurat Principe al Transilvaniei de Dieta întrunită la Mediaș. A fost din nou revocat de turici și încă o dată instalat principe de către Dietă. Turcii au invadat Transilvania și l-au învins la Gilău în anul 1660. Rănit grav, moare la Oradea în același an. Cu siguranță, în drumul lor către Oradea, armata turco-tătară a pustiit totul în cale, iar cetatea Bátory și bisericile din Șimleu Silvaniei n-au fost nici ele cruțate.
 |
| Ráckóczi Görgy II și soția sa Báthory Zsófia |
 |
| Ruinele cetății Báthory |
La acest episod nefast din istoria orașului fac referire inscripțiile de pe grinzile din podul bisericii. Însă în prima inscripție, literele mai mari duc cu gândul spre un cronosticon. Termenul ”cronosticon”, derivă din cuvintele grecești ”cronos” (în mitologia greacă Cronos era personificarea timpului) și ”eikon” - imagine. Cronosticon-ul este o ”imagine a timpului”, un joc de cuvinte, în care într-o expresie, scrisă de regulă în limba latină, literele care sunt folosite și pentru numere (I, V, X, L, C, D sau M) sunt evidențiate. Prin însumarea numerelor corespunzătoare se obține anul la care face referire inscripția respectivă. Practica era des folosită în Evul Mediu, sunt numeroase exemple de astfel de inscripții pe diferite monumente din Transilvania. Însă cea de la Șimleu Silvaniei nu este undeva la vedere, pe vreun fronton sau portal, ci sus în pod, pe o grindă transversală de lemn.
Revenind la prima inscripție, cea care reprezintă de fapt un cronosticon, dacă însumăm toate numerele reprezentate de literele romane (I apare de 6 ori, V de 4 ori, L apare de 2 ori, C apare de 7 ori, D apare 3 ori iar M o singură dată) obținem ”anul” 3326. Este evident faptul că textul trebuie fragmentat și că în cazul inscripției de la Șimleu Silvaniei avem de a face cu un dublu cronosticon. Asta face inscripția și mai interesantă. Corelând cele două inscripții cu datele istorice, se poate obține următoarea fragmetare, adică cronosticonul dublu:
- ”INCINERES MISITSACRATECTAHAECTVRCaCOLONIS” - adică ”Acest sfânt acoperiș a fost transformat în cenușă de către invazia turcă”, unde prin însumarea numerelor romane repreyentate de literele evidențiate obținem anul 1660 (M = 1000 - apare o singură dată, C = 100 - apare de 6 ori, L = 50 - apare o dată, V = 5 - apare o dată iar I = 1 - apare de 5 ori). Așadar, la 1600 a fost arsă biserica de către turci.
- Chiar dacă la prima vedere, textul inscripției pare a fi unitar, o privire atentă va distinge o cruce sau un semn plus între cuvintele ”COLONIS” și ”ALTERA”, ca și cum cel care a ciplit textul ar fi vrut să atragă atenția că avem de a face cu două texte ce trebuie descifrate separat.
- ALTERASEDREDEVENTTECTAIVVANTEDEO” - adică ”dar cu ajutorul lui Dumnezeu se întoarce un nou acoperiș”. Prin însumarea numerelor reprezentate de literele subliniate obţinem anul 1666, anul reconstrucţiei de către meşterul Peter Medve pe vremea păstoririi bisericii de către preotul Ujfalvi Peter. (D = 500 - apare de 3 ori, C = 100 - apare o dată, L = 50 - apare o dată, V = 5 - apare de 3 ori, I = 1 - apare o dată).
O referire la cronosticon-ul bisericii romano-catolice din Șimleu Silvaniei, apare în lucrarea”SCHEMANTISMUS HISTORICUS VENERABILIS CLERI DIOECESIS MAGNO-VARADINENSIS LATINORUM PRO ANNO DOMINI ET MILLENNARI MDCCCXCVI” ce a apărut la Oradea (Nagyvárad) în anul 1896. În textul în limba latină referitor la biserica din Șimleu Silvaniei se face referire la evenimentele din anul 1660 dar și la restaurarea, șase ani mai târziu, a acoperișului.
 |
| text din Schemantismul din 1896, referitor la inscripții |
Faptul că aceste inscripții sunt în podul bisericii, departe de ochii turiștilor, fac ca povestea lor să nu fie cunoscută publicului larg. Este adevărat, există la intrarea în biserică două panouri explicative în limbile maghiară și română în care se face referire și la aceste inscripții. Însă turistul obișnuit nu are cum să le vadă. De aceea, cred că o soluție ar fi să fie realizate mulaje în mărime naturală ale inscripțiilor care să poată fi expuse în biserică sau în exteriorul acesteia.
Este posibil ca și în alte biserici sălăjene să fie astfel de inscripții. Însă, cronosticonul de la Șimleu Silvaniei este unul cu adevărat special. Este mărturia scrisă în lemnul grinzilor acoperișului a unui episod din istoria zbuciumată a orașului.