Iată, am ajuns și în acest punct. Serialul Sudamericana, prin care am urmărit călătoria globetrotter-ului Mirel Magop pe continentul Sud-American ia sfârșit. Nu știu dacă mai repede decât credeam, la fel cum nu știu dacă nu este deja foarte târziu. După 1 an, 1 lună, 2 săptămâni și 2 zile, petrecute în America de Sud, Mirel Magop vine acasă în Europa! Vine ”acasă” - dacă un loc se poate numi acasă pentru un globetrotter - cu desaga plină de povești, cu cardurile pline de fotografii, cu o experiență de viață acumulată pe un continent fascinant. Suntem datori față de cei care ne urmăresc, față de toți fanii lui Mirel să spunem ce s-a întâmplat în ultimele două luni.
![]()
Au trecut mai bine de două luni de când am scris ultimul material despre Mirel Magop. N-am mai continuat pentru că nu ne-am ”mai întâlnit” în online. Pur și simplu nu ne-am sincronizat. Nici postările de pe pagina lui de facebook nu m-au ajutat. Știam că este în Venezuela, cea de a 51-a țară pe care o vizita. Avea de gând să o străbată și să ia drumul Caribelor. N-a fost să fie așa. Ceva l-a oprit din drum. Cum am reușit să-l cunosc destul de bine, știam că e ceva important. Într-un târziu am aflat: și-a găsit de lucru în Caracas, capitala Venezuelei.
De data acesta nu s-a apucat de lucru pentru a face rost de bani, așa cum s-a întâmplat de câteva ori în ultimul an. S-a apucat de lucru știind că asta e chemarea lui. Poate v-am mai spus, Mirel care este credincios, știe că nimic nu e întâmplător, că există un rost în toate drumurile lui.
Pe 19 august 2016 Mirel scria pe pagina lui de facebook: ”Biserica românească ordotoxă Sfinții Constantin și elena din Caracas este patrimoniul cultural al municipalității. Este construită din brad din România, de meșteri artizani din Transilvania în 1999. În stil gotic, cu picturi neobizantine, structura bisericii este compusă din 60.000 de piese, îmbinate eără niciun cui sau alte legături metalice, copie a modelului celei mai înalte biserici de lemn din România. În prezent, mai sunt 15 astfel de biserici ale secolului XVI. Două dintre ele se află în afara României...una la Chicago și alta aici, la Caracas. Nu știu cât timp, dar am simțit nevoia să dau o mână de ajutor...Așa că o perioadă, voi fi româno-venezuelean!”
Lucrurile începeau să se clarifice. Mirel s-a apucat să repare gardul bisericii. Potrivit unui articol publicat în 2014 de publicația Viața liberă din Galați, biserica românească din Caracas a fost construită în anul 1999 de meșteri populari din Maramureș, asta după ce în 1997 primarul capitalei, a concesionat un teren pentru construirea unei biserici ortodoxe. Tânărul preot Vasile Lungeanu și-a făcut un apostolat din a promova credința creștin-ortodoxă în nerdul Americii de Sud. Și, așa cum a remarcat și Mirel Magop, a reușit. Astăzi, mulți dintre venezueleni s-au convertit la ortodoxism.
![]()
![]()
Mirel a fost îndrumat spre biserică și spre preotul Vasile Lungeanu de către Ambasada României în Venezuela. Iată cum rememorează el acest moment: ”Mi s-a recomndat de la ambasadă. Am luat un taxi și am ajuns. Preotul a venit după vreo două ore. prima noapte, până să capete încredere am dormit în biserică, nu aveam variante. Apoi m-au dus în casă a doua zi. faptul că sunt tâmplar a fsot marele avantaj. Aici a fost o cumunitate mare de români ortodocși, acum nu mai e. Erau 1000, acum dacă mai sunt vreo 20 din care 10 mai vin la biserică din când în când. Preotul a câștigat simpatia venezuelenilor mai ales că e deschis tot timpul. Alate biserici au închis de frica jafurilor. datorită preotului mulți venezueleni se fac ortodocși Azi de exemplu (n.n. duminică) au fost 4 români și 30 de venezueleni.”
După mai bine de 15 ani, sub influența climei umede, lemnul de brad - mai ales șindrila de pe gard sau de pe biserică - a cedat. Așa că Mirel și-a oferit serviciile și s-a apucat de lucru. ”Nu știu ce am căutat prin pod. Am găsit șindrilă care a rămas acolo. M-am oferit să înlocuiesc șindrila stricată pe poartă, n-am știut că e atâta șindrilă în poda de-mi ajunge la tot gardul. Am înlocuit în acest timp vreo 80 d emetri de gard și două porți”
![]()
![]()
![]()
În tot acest timp în care a lucrat aproape 11 ore pe zi, chiar dacă a fost mai mereu prin zona bisericii, a putut vedea situația dezastruoasă din Venezuela. Mi-a mărturisit într-una din rarele noatre discuții pe facebook că acolo, lumea e în pragul războiului civil. ”Lumea e disperată aici. În curând va fi război civil. Șurubul s estrânge într-un ritm sufocant. Crime se întâmplă mai în fiecare zi, chiar la marketul din apropiere a fost unul. părintele a fost jefuit de două ori și o dată a scăpat. oamenii sunt răpiți și pentru traficul de organe. Cum să trăiască lumea cu un salariu minim de 22 de dolari?”
![]()
![]()
![]()
Munca la biserică i-a ocupat tot timplu. N-a reușit să vadă nimic din ce și-a propus. Poate Venezuela este singura țară în care a stat atât d emult fără să vadă mai nimic. Dar n-am simțit nicio urmă de regret în poveștile lui. Însă ca orice călător împătimit a reușit să mai strecoare câte o informație de natură turistică.
Într-o altă postare, de data acesta pe pagina lui de facebook Mirel descria atât situația din Venezuela cât și principalele obiective turistice: ”Țara unde cu un cent cumperi doi litri de benzină. Unde e cel mai mic salariu minim pe economie (22 dolari); unde e cea mai înaltă cascadă din lume (Angel 978 m); unde Marea Caraibelor îți oferă cea mai bună apă pentru o baie să o ții minte! Dar ce nu se preaștie: lacul Maracaibo din venezuela a intrat în cartea recordurilor pentru cea mai mare concentrație de fulgere din lume. Fenomenul este cunoscut sub numele ”Fulgerul Catatumbo”, ”râu de foc din cer”, ”farul din Maracaibo” sau ”fulgerul etern din Catatumbo”
Sau la 1 septembrie 2016 scria: ”Am spălat cocoșii. I-am pus la uscat! În curtea bisericii locuiește o familie de columbieni. În fiecare dimineață îi plimbă, îi ciupesc, îi fugăresc...îi chinuie. Ei spun că-i antrenează pentru lupte. - La voi în țară sunt lupte de cocoși? - Nu...România este o țară civilizată! Așa o fi?”
![]()
Decizia de a se întoarce în țară a fost luată în urmă cu două săptămâni. Are o misiune de îndeplinit, aceea de a face rost de șindrilă pentru a termina de reparat acoperișul bisericii din Venezuela. A așteptat momentul oportun, să găsească un bilet de avion la preț bun. Așteptarea a meritat, a cumpărat biletul și a plecat luni 17 octombrie 2016 spre Europa. Acum când apare acest material este deja în Madrid. Nu știu cât îi va lua drumul spre casă, dar știu sigur că una dintre vizite va fi în Sălaj, probabil la Zalău. Va încheia astfel călătoria începută în primăvara anului trecut. Sigur vă amintiți, a pornit din Iaz din curtea Muzeului de Artă Populară ”Ligia Alexandra Bodea” îmbrăcat în costum popular sălăjean.
Încheiem serialul ”Sudamericana” cu ultima lui postare înainte să părăsească continentul sud-american: ”1122 Un an, o lună, două săptămâni și două zile! La revedere, venezuela. La revedere America de sud! Pun capăt unui drum (foarte plin). Un sfârșit de drum înseamnă pentru mine (cel puțin în ultimii nouă ani) începutul unui alt drum. Mulțumesc celor care au fost alături de mine în acestă frumoasă experiență. celor, în special, care au pus umărul la cel ce sunt acum și fărtă de care nu aș fi reușit nici jumătate. Urmează ca în următorul interval d etimp să-mi adun experiențele și trăirile în cartea care am început-o aici și pe care vreau să o termin și să v-o ofer împreună cu cea pe acre am lăsat-o în urmă...Deci se anuță un început editorial...Nu voi refuza oferte de povești...oriunde...oricând! Mă întorc la Mama Europa! Mă primiți?”
Au trecut mai bine de două luni de când am scris ultimul material despre Mirel Magop. N-am mai continuat pentru că nu ne-am ”mai întâlnit” în online. Pur și simplu nu ne-am sincronizat. Nici postările de pe pagina lui de facebook nu m-au ajutat. Știam că este în Venezuela, cea de a 51-a țară pe care o vizita. Avea de gând să o străbată și să ia drumul Caribelor. N-a fost să fie așa. Ceva l-a oprit din drum. Cum am reușit să-l cunosc destul de bine, știam că e ceva important. Într-un târziu am aflat: și-a găsit de lucru în Caracas, capitala Venezuelei.
De data acesta nu s-a apucat de lucru pentru a face rost de bani, așa cum s-a întâmplat de câteva ori în ultimul an. S-a apucat de lucru știind că asta e chemarea lui. Poate v-am mai spus, Mirel care este credincios, știe că nimic nu e întâmplător, că există un rost în toate drumurile lui.
Pe 19 august 2016 Mirel scria pe pagina lui de facebook: ”Biserica românească ordotoxă Sfinții Constantin și elena din Caracas este patrimoniul cultural al municipalității. Este construită din brad din România, de meșteri artizani din Transilvania în 1999. În stil gotic, cu picturi neobizantine, structura bisericii este compusă din 60.000 de piese, îmbinate eără niciun cui sau alte legături metalice, copie a modelului celei mai înalte biserici de lemn din România. În prezent, mai sunt 15 astfel de biserici ale secolului XVI. Două dintre ele se află în afara României...una la Chicago și alta aici, la Caracas. Nu știu cât timp, dar am simțit nevoia să dau o mână de ajutor...Așa că o perioadă, voi fi româno-venezuelean!”
Lucrurile începeau să se clarifice. Mirel s-a apucat să repare gardul bisericii. Potrivit unui articol publicat în 2014 de publicația Viața liberă din Galați, biserica românească din Caracas a fost construită în anul 1999 de meșteri populari din Maramureș, asta după ce în 1997 primarul capitalei, a concesionat un teren pentru construirea unei biserici ortodoxe. Tânărul preot Vasile Lungeanu și-a făcut un apostolat din a promova credința creștin-ortodoxă în nerdul Americii de Sud. Și, așa cum a remarcat și Mirel Magop, a reușit. Astăzi, mulți dintre venezueleni s-au convertit la ortodoxism.
După mai bine de 15 ani, sub influența climei umede, lemnul de brad - mai ales șindrila de pe gard sau de pe biserică - a cedat. Așa că Mirel și-a oferit serviciile și s-a apucat de lucru. ”Nu știu ce am căutat prin pod. Am găsit șindrilă care a rămas acolo. M-am oferit să înlocuiesc șindrila stricată pe poartă, n-am știut că e atâta șindrilă în poda de-mi ajunge la tot gardul. Am înlocuit în acest timp vreo 80 d emetri de gard și două porți”
În tot acest timp în care a lucrat aproape 11 ore pe zi, chiar dacă a fost mai mereu prin zona bisericii, a putut vedea situația dezastruoasă din Venezuela. Mi-a mărturisit într-una din rarele noatre discuții pe facebook că acolo, lumea e în pragul războiului civil. ”Lumea e disperată aici. În curând va fi război civil. Șurubul s estrânge într-un ritm sufocant. Crime se întâmplă mai în fiecare zi, chiar la marketul din apropiere a fost unul. părintele a fost jefuit de două ori și o dată a scăpat. oamenii sunt răpiți și pentru traficul de organe. Cum să trăiască lumea cu un salariu minim de 22 de dolari?”
Munca la biserică i-a ocupat tot timplu. N-a reușit să vadă nimic din ce și-a propus. Poate Venezuela este singura țară în care a stat atât d emult fără să vadă mai nimic. Dar n-am simțit nicio urmă de regret în poveștile lui. Însă ca orice călător împătimit a reușit să mai strecoare câte o informație de natură turistică.
Într-o altă postare, de data acesta pe pagina lui de facebook Mirel descria atât situația din Venezuela cât și principalele obiective turistice: ”Țara unde cu un cent cumperi doi litri de benzină. Unde e cel mai mic salariu minim pe economie (22 dolari); unde e cea mai înaltă cascadă din lume (Angel 978 m); unde Marea Caraibelor îți oferă cea mai bună apă pentru o baie să o ții minte! Dar ce nu se preaștie: lacul Maracaibo din venezuela a intrat în cartea recordurilor pentru cea mai mare concentrație de fulgere din lume. Fenomenul este cunoscut sub numele ”Fulgerul Catatumbo”, ”râu de foc din cer”, ”farul din Maracaibo” sau ”fulgerul etern din Catatumbo”
Sau la 1 septembrie 2016 scria: ”Am spălat cocoșii. I-am pus la uscat! În curtea bisericii locuiește o familie de columbieni. În fiecare dimineață îi plimbă, îi ciupesc, îi fugăresc...îi chinuie. Ei spun că-i antrenează pentru lupte. - La voi în țară sunt lupte de cocoși? - Nu...România este o țară civilizată! Așa o fi?”
Decizia de a se întoarce în țară a fost luată în urmă cu două săptămâni. Are o misiune de îndeplinit, aceea de a face rost de șindrilă pentru a termina de reparat acoperișul bisericii din Venezuela. A așteptat momentul oportun, să găsească un bilet de avion la preț bun. Așteptarea a meritat, a cumpărat biletul și a plecat luni 17 octombrie 2016 spre Europa. Acum când apare acest material este deja în Madrid. Nu știu cât îi va lua drumul spre casă, dar știu sigur că una dintre vizite va fi în Sălaj, probabil la Zalău. Va încheia astfel călătoria începută în primăvara anului trecut. Sigur vă amintiți, a pornit din Iaz din curtea Muzeului de Artă Populară ”Ligia Alexandra Bodea” îmbrăcat în costum popular sălăjean.
Încheiem serialul ”Sudamericana” cu ultima lui postare înainte să părăsească continentul sud-american: ”1122 Un an, o lună, două săptămâni și două zile! La revedere, venezuela. La revedere America de sud! Pun capăt unui drum (foarte plin). Un sfârșit de drum înseamnă pentru mine (cel puțin în ultimii nouă ani) începutul unui alt drum. Mulțumesc celor care au fost alături de mine în acestă frumoasă experiență. celor, în special, care au pus umărul la cel ce sunt acum și fărtă de care nu aș fi reușit nici jumătate. Urmează ca în următorul interval d etimp să-mi adun experiențele și trăirile în cartea care am început-o aici și pe care vreau să o termin și să v-o ofer împreună cu cea pe acre am lăsat-o în urmă...Deci se anuță un început editorial...Nu voi refuza oferte de povești...oriunde...oricând! Mă întorc la Mama Europa! Mă primiți?”