În localitatea Bulgari din comuna Sălățig, se află, conform tuturor surselor consultate, cea mai veche biserică de lemn din județul Sălaj. Nu există documente care să ateste vechimea lăcașului de cult, însă tradiția orală duce spre anul 1547. Însă nu neapărat despre biserică vrem să relatăm în acest material, am publicat nu demult un articol amplu pe acestă temă intitulat ”Secretele bisericii de lemn din Bulgari”. Unul dintre ”secretele” care au rămas nedescifrate și care incită în continuare este cel legat de monumentul litic aflat în imediata vecinătate a bisericii.
![]()
Biserica de lemn din Bulgari mai are încă multe secrete nedescifrate. Unul dintre acestea se referă la un monument litic inedit, atipic pentru monumentele funerare sălăjene și nu numai. Lângă prispa bisericii, chiar lângă ultimul stâlp dinspre absida circulară a altarului, se află o piatră funerară, un mic monument ce iese în evidență prin forma neobișnuită și prin reprezentarea grafică a acestuia.
La prima vedere, monumentul litic are forma cifrei 8, fiind format din două discuri suprapuse, ce au intercalate un paralelipiped dreptunghic. Întregul ansamblu pare a fi realizat dintr-un singur bloc de piatră. Dimensiunile sunt modeste: înălțimea întregului monument este de doar 68 cm de la sol. Cele două discuri au diametrul de 29 cm, iar paralelipipedul iese puțin în afară în plan orizontal, având lungimea de 31 cm. Grosimea pietrei din care este realizat monumentul variază între 8 și 14 cm.
![]()
![]()
![]()
![]()
Cele două discuri de piatră, au gravate un simbol ce este cunoscut sub diverse denumiri. Unii îi spun ”sămânța vieții” și-l plasează în ceea ce se numește Geometrie Sacră. Alții îi spun simplu ”simbol solar” sau ”soarele dacic”. Oricare ar fi denumirea acestuia, pare a fi un element ornamental comun. Se găsește sculptat, uneori stilizat, alteori reprezentat cu acuratețe, pe majoritatea bisericilor de lemn din Sălaj dar și pe suratele lor din Transilvania. Apare mereu pe monumentalele porți maramureșene dar și pe case tradiționale, pe lăzi de zestre ori pe monumente funerare. Originea simbolului este incertă dar cu siguranță este la fel de vechi precum geometria însăși. Asta pentru că poate fi realizat cu ușurință, folosind un simplu compas. Pe orice suprafață se trasează un cerc. Apoi, menținând aceeași deschidere a compasului (aceeași rază) cu vârful compasului pe un punct al primului cerc se mai trasează încă un cerc. Continuând să trasăm cercuri (de aceeași rază), punând mereu vârful compasului în punctele de intersecție ale cercurilor anterioare, după 7 cercuri ajungem la imaginea din desenul următor.
![]()
Nu vom insiatat aici pe proprietățile geometrice ale desenului dar nici pe simbolistica acestuia. Pentru o estetică a desenului, se poate renunța la arcele de cerc exterioare, obținând în interiorul primului cerc acea floare cu șase petale ale căror vârfuri formează un hexagon regulat.
![]()
![]()
Pe monumentul de la Bulgari, simbolul apare desenat de două ori, câte o dată pe fiecare disc de piatră. Raza celor 7 cercuri care alcătuiesc ”floarea cu șase petale” este de 14 cm. Floarea este înscrisă apoi în trei cercuri concentrice ce au diametrele de 15, 16,5 și respectiv 18 cm. Poate că și aceste dimensiuni au o semnificație sau poate meșterul care a realizat monumentul s-a străduit doar să păstreze estetica acestuia.
Monumentul se prezintă, în ciuda vechimii acestuia, destul de bine. A fost probabil protejat de intemperii datorită faptului că se află pe latura sud-vestică a bisericii, aproape de streșina pridvorului. Doar în partea inferioară, în stânga, piatra pare a fi ruptă dar nu în măsură să-i afecteze stabilitatea.
![]()
Pe suprafața paralelipipedului apare o inscripție, care din fericire este lizibilă. Textul, în limba română, este gravat cu caractere chirilice. Transliterarea acestuia a fost realizată de doamna dr. Ana Dumitran de la Muzeul Național al Unirii din Alba-Iulia. Se poate citi, cu destulă ușurință textul: ”Aici odihnește Anastasie 1707”. E clar un monument funerar. Dar de ce are acestă formă ciudată, atipică? Și cine a fost Anastasie de a avut la căpătâi un astfel de monument? Mormântul este chiar acolo lângă prispa bisericii sau piatra a fost adusă din altă parte? Se știe că de regulă, lângă biserici sunt înmormântați preoții sau călugării. De altfel, tradiția orală susține că ”acolo este îngropat un popă”. Dacă este un preot (indiferent de confesiune) de ce nu are la cap o cruce? Sau să fi mers meșterul atât de departe cu stilizarea crucii?
![]()
![]()
![]()
Iată suficiente întrebări care își așteaptă răspunsul. Întrebări care incită, care sporesc aura de mister din jurul acestui monument. Poate că într-o zi, cercetătorii vor descoperi adevărul ce stă ascuns de atâtea veacuri aici, la Bulgari.
![]()
![]()
![]()
![]()
Biserica de lemn din Bulgari mai are încă multe secrete nedescifrate. Unul dintre acestea se referă la un monument litic inedit, atipic pentru monumentele funerare sălăjene și nu numai. Lângă prispa bisericii, chiar lângă ultimul stâlp dinspre absida circulară a altarului, se află o piatră funerară, un mic monument ce iese în evidență prin forma neobișnuită și prin reprezentarea grafică a acestuia.
La prima vedere, monumentul litic are forma cifrei 8, fiind format din două discuri suprapuse, ce au intercalate un paralelipiped dreptunghic. Întregul ansamblu pare a fi realizat dintr-un singur bloc de piatră. Dimensiunile sunt modeste: înălțimea întregului monument este de doar 68 cm de la sol. Cele două discuri au diametrul de 29 cm, iar paralelipipedul iese puțin în afară în plan orizontal, având lungimea de 31 cm. Grosimea pietrei din care este realizat monumentul variază între 8 și 14 cm.
Cele două discuri de piatră, au gravate un simbol ce este cunoscut sub diverse denumiri. Unii îi spun ”sămânța vieții” și-l plasează în ceea ce se numește Geometrie Sacră. Alții îi spun simplu ”simbol solar” sau ”soarele dacic”. Oricare ar fi denumirea acestuia, pare a fi un element ornamental comun. Se găsește sculptat, uneori stilizat, alteori reprezentat cu acuratețe, pe majoritatea bisericilor de lemn din Sălaj dar și pe suratele lor din Transilvania. Apare mereu pe monumentalele porți maramureșene dar și pe case tradiționale, pe lăzi de zestre ori pe monumente funerare. Originea simbolului este incertă dar cu siguranță este la fel de vechi precum geometria însăși. Asta pentru că poate fi realizat cu ușurință, folosind un simplu compas. Pe orice suprafață se trasează un cerc. Apoi, menținând aceeași deschidere a compasului (aceeași rază) cu vârful compasului pe un punct al primului cerc se mai trasează încă un cerc. Continuând să trasăm cercuri (de aceeași rază), punând mereu vârful compasului în punctele de intersecție ale cercurilor anterioare, după 7 cercuri ajungem la imaginea din desenul următor.
Nu vom insiatat aici pe proprietățile geometrice ale desenului dar nici pe simbolistica acestuia. Pentru o estetică a desenului, se poate renunța la arcele de cerc exterioare, obținând în interiorul primului cerc acea floare cu șase petale ale căror vârfuri formează un hexagon regulat.
Pe monumentul de la Bulgari, simbolul apare desenat de două ori, câte o dată pe fiecare disc de piatră. Raza celor 7 cercuri care alcătuiesc ”floarea cu șase petale” este de 14 cm. Floarea este înscrisă apoi în trei cercuri concentrice ce au diametrele de 15, 16,5 și respectiv 18 cm. Poate că și aceste dimensiuni au o semnificație sau poate meșterul care a realizat monumentul s-a străduit doar să păstreze estetica acestuia.
Monumentul se prezintă, în ciuda vechimii acestuia, destul de bine. A fost probabil protejat de intemperii datorită faptului că se află pe latura sud-vestică a bisericii, aproape de streșina pridvorului. Doar în partea inferioară, în stânga, piatra pare a fi ruptă dar nu în măsură să-i afecteze stabilitatea.
Pe suprafața paralelipipedului apare o inscripție, care din fericire este lizibilă. Textul, în limba română, este gravat cu caractere chirilice. Transliterarea acestuia a fost realizată de doamna dr. Ana Dumitran de la Muzeul Național al Unirii din Alba-Iulia. Se poate citi, cu destulă ușurință textul: ”Aici odihnește Anastasie 1707”. E clar un monument funerar. Dar de ce are acestă formă ciudată, atipică? Și cine a fost Anastasie de a avut la căpătâi un astfel de monument? Mormântul este chiar acolo lângă prispa bisericii sau piatra a fost adusă din altă parte? Se știe că de regulă, lângă biserici sunt înmormântați preoții sau călugării. De altfel, tradiția orală susține că ”acolo este îngropat un popă”. Dacă este un preot (indiferent de confesiune) de ce nu are la cap o cruce? Sau să fi mers meșterul atât de departe cu stilizarea crucii?
Iată suficiente întrebări care își așteaptă răspunsul. Întrebări care incită, care sporesc aura de mister din jurul acestui monument. Poate că într-o zi, cercetătorii vor descoperi adevărul ce stă ascuns de atâtea veacuri aici, la Bulgari.
