Oricine ar fi mândru să poată spune ”am călătorit în 50 de țări ale Lumii”. E un număr mare, pe care probabil, noi toți cei care iubim călătoriile ni-l dorim să-l putem atinge. Cu siguranță sunt și călători care au depășit cifra, însă numărul lor nu cred că e prea mare. Oricum, să ajungi în 50 de țări și mai ales să o faci la pas cu rucsacul în spinare, nu e la îndemâna oricui. De curând, globetrotter-ul Mirel Magop a intrat în cea de a 50-a țară: Columbia.
![]()
Pe 23 iunie, acum mai bine de o lună, Mirel Magop intra în Columbia. Venea din Ecuador. După aproape un an iată-l ajungând în cea mai nordică țară a Americii de Sud.
![]()
La intrarea în țară dă de un Cielo cu numere de columbia; ocazie cu care povestește despre mașinile românești văzute acolo: ”Româneasca pe care am văzut-o în toate țările sudamericane e Duster-ul. Poliția columbiană folosește Duster...însă ceea ce mă deranjează e că firma Renault își asumă marca prin Sudamerica. prin europa mai vezi aceste mașini (produse în România) sub marca Dacia renault...aici doar Renault. Și atunci de unde știe sudamericanul de România? le spun eu...însă e prea puțin!”
Peisajul de care dă la intrare în Columbia este spectaculos. Șoseaua șerpuiește prin defilee străjuite de munți înalți. Se bucură de faptul că drumurile columbiene au o bandă specială și pentru ”pietoni”.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Primele impresii le scrie fugitiv pe pagina sa de facebook două zile mai târziu: ”Drumurile principale (de trafic) sunt păzite de armată...deci și eu sunt păzit. Mi se pare că soldaților columbieni le place place să facă asta.” Ca să fie credibil postează și câteva poze: el cu rucsacul în spate, soldații cu arma la ei.
![]()
![]()
![]()
Se bucură așa cum spune el de ”cea mai verde țară”, de ”o livadă de porodici”, stă la umbra unui sau compară mâncarea pe care o vede cu mămăliga românească, traversează localități cu case colorate în stil colonial. Acceptă orice mijloc de transport așa că nu se sfiește să urce pe motocicletă.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
La Palmira, ia masa la o terasă și face următorul comentariu. ”M-am lăsat de mult timp de gătit, mai ales din cauza că nu găsesc pe aici butelie de gaz, dar și pentru că e mult mai rentabil să mănânc pe la Mancatoire (Comedor!). Cu un dolar și jumătate, doi maxim...am o ciorbă și un felul doi, plus un suc sau două...90-60-90-meu nu are nevoie de mai mult! Într-o zi, la masa mea s-a așezat o fetiță și m-a privit într-una până am terminat de mâncat...Nu m-a deranjat și nu m-am supărat...mai ales că era o scumpete de fetiță! Nu m-am putut abține să nu-i fac o poză! Vă place?”
![]()
![]()
Pe 11 iulie ajunge să viziteze un obiectiv interesant. Să nu uităm că imaginea Columbiei e cea a traficanților de droguri. Mirel Magop: ”Hacienda Napoles este fosta reședință a cunoscutului traficant de droguri Pablo Escobar. Aproximativ 50.000 de vizitatori se opresc în acest parc în fiecare an. Vizitatorii pot vedea aici și o grădină zoologică unde pot admira...hipopotami! La intrare este expus avionul cu care Escobar a început traficul de droguri către americani. ce nu se știe despre Escobar e că a făcut multe pentru comunitate: a construit școli, spitale și case pentru săraci.”
![]()
Pe măsură ce înaintează spre nord, Mirel pare din ce în ce mai obosit. Are momente în care își dorește cu ardoare să se întoarcă acasă. Mulți dintre prietenii lui au înțeles situația dificilă prin care trece, zălăuanul Andrei Florea i-a și întins o mână. Iată ce scria Mirel pe pagina sa: ”Cea mai lungă călătorie a durat un an și patru luni[...]Peste o săptămână voi depăși acest record...De aceea nu ar trebui să mă mire că sunt obosit. Căldurile de pe aici au umplut paharul...Aveam nevoie de o vacanță. Sună puțin ciudat pentru unii care consideră că o călătorie e o vacanță continuă! Domnul Andrei Florea s-a oferit șă sponsorizeze această vacanță!” Replica ”sponsorului” a venit imediat: ”Stimate călător, getul pe care l-am făcut a fost acela de a vă oferi o binemeritată masă și o sticlă de vin. Asta îmi e chemarea! Să mă numiți sponsor e un pic prea mult. Ce vreau aă amintesc aici e un vechi proverb chinezesc care spune așa...”Călătoria este recompensa”. Vă felicit pentru curaju și perseverență și vă mulțumesc pentru expunere deși nu era cazul. Drumuri bune să aveți și sper să ne vedem cu bine și să îmi recuperez pietruța!”
Până la urmă trebuie să o spunem clar. Aventura lui Mirel Magop a fost posibilă și pentru că sunt oameni generoși, care nu s-au sfiit să-i întindă o mână de ajutor atunci când el avea nevoie.
Continuând călătoria prin Columbia, ajunge pe malul Mării Caribelor, parte a marelui Ocean Atlantic. Aici, la Turbo, avea să facă o mărturisire și un apel la ”fanii” săi în care se poate citi deznădejdea, disperarea: ”Sunt la un capăt de drum...Spuneam într-o postare mai de demult că drumurile, locurile mă cheamă. Acum, nu știu de ce, nu simt CHEMAREA! Am mulți prieteni și fani care au contribuit într-un fel sau altul să ajung aici. Le mulțumesc acum și o să le mulțumesc ori de câte ori am ocazia! Și tot nu o să fiu convins că e deajuns. Profit de aceasta ocazie să-i rog pe cei care au promis că mă ajută să nu mai promită. Că eu nu mă supăr! Vor rămâne prietenii mei în continuare. Dar când știu că mă pot baza pe niște sume, îmi fac planuri în funcție de ce va urma să primesc. Și de multe ori, trebuie să le schimb pentru că nu am mai primit ajutorul promis. Oameni buni, știu că e greu, că mereu intervine câte ceva..că poate uitați, sau mai știu eu ce se întâmplă...Dar nu mai promiteți! Nu mă faceți să-mi fie și mai greu, aici la 12 000 km de casă! Am venit în America de Sud cu 130 de euro. Nu e vina voastră că sunt nebun. M-am descurcat oarecum timp de jumătate de an... Asta și pentru că nimeni nu mi-a promis nimic...Am știut că va trebui să mă bazez doar pe ce am și ce-mi oferă Dumnezeu...Am cerut când am avut nevoie și mulți mi-au sărit în ajutor. A doua oară mi-au sărit în ajutor tot acei prieteni. Mi-e rușine să mai cer ca tot cei care m-au ajutat o să mă ajute. Echipamentul meu e varza (încep să mă rog să mi-l fure cineva!). Rucsacul și cortul e de acum doi ani. Bocancii au început să ,,simtă" pietricelele. Ca să continui să merg, îmi trebuie bani (pentru transport - Panama!), ca să mă întorc acasă, îmi trebuie bani...ca să stau într-un loc, îmi trebuie bani! Indiferent ce se va întâmpla, un lucru foarte important am învățat din aceasta călătorie. Că nebunia e nebunie până la o limită......dincolo de asta e doar inconștiența! EU sunt nebun sau inconștient?”
În Columbia mai are parte de un eveniment cel puțin interesant. Se întâlnește la Turbo cu un alt călător român, Radu Păltineanu, ce vine pe bicicletă din America de Nord, din Alaska, și vrea să ajungă la Ushuhaia în America de Sud. Durează ceva până cei doi călători se sincronizează, timp care pentru Mirel înseamnă o risipă de bani. Inițial, când el aflase de posibila întâlnire era undeva în nord la 120 km distanță. S-a întors din drum și a venit în Cartagena. Aici a așteptat câteva zile, iar când era pe punctul de a renunța, Radu l-a anunțat că vine în Turbo.
![]()
Întâlnirea dintre cei doi a fost un eveniment! Nu găsești în fiecare zi doi călători români care să se întâlnească la mijlocul Americilor, unul venind dinspre nord, altul venind dinspre sud...A fost benefică întâlnirea și pentru că au făcut schimb de pont-uri, iar intervenția lor live pe pagina de facebook a lui Radu Păltineanu a fost așteptată cu nerăbdare de fanii lor.
![]()
Referitor la întâlnirea lor, Radu Păltineanu scrie pe pagina sa de facebook:
”Prima zi în Columbia deci în America de sud şi o întâlnire deosebit de plăcută cu un alt mare călător român, Magop Mirel care a călătorit la pas şi cu autostopul o mare parte din America de sud din septembrie până acum. Urmează să revin cu un rezumat al itinerariului meu nord american şi cu un live cu Mirel. Omul are niște povești grozave de care merită să auziți”
Desigur, un astfel de eveniment nu putea să nu atragă atenția mass-mediei din țară. Nu-mi fac un titlu de glorie din asta, dar pont-ul legat de întâlnirea celor doi români eu l-am dat prima dată lui Adrian Lungu - corespondentul Radio România pentru Sălaj. Să nu uităm că Mirel Magop a pornit din Sălaj și că a fost în emisiunea lui Adrian Lungu (pe atunci lucra și la Sălăjeanul TV) cu doar câteva zile înainte să plece în acestă aventură.
Și alte publicații s-au arătat interesate de eveniment. Iată câteva exemple:
Pentru Mirel Magop, acestă a 50-a țară traversată a însemnat și un moment de cotitură. Datorită greutăților financiare, nu de puține ori a fost pe punctul de a renunța. Însă nu e atât de simplu pe cât pare. Căci a renunța, însemna de fapt, revenirea în Europa și pentru asta trebuiau evident, bani. Împreună am decis să începem campania de strângere de fonduri. Cum el nu mai are cardul VISA, pierdut în Argentina, m-am oferit eu să deschid în țară două conturi în lei și în euro, pentru a-l ajuta pe Mirel Magop să se întoarcă acasă.
S-au găsit oameni cu suflet mare care i-au întins o mână de ajutor, astfel că până acum s-au strâns 300 de lei și 130 de euro. Încă insuficienți pentru a-i cumpăra un bilet de avion care să-l aducă pe bătrânul continent. Dar un bun început pentru a-i susține moralul. Considerăm că acum, când aventura sa sud-americană e pe punctul de a se termina, se cuvine să le mulțumim tuturor acelora care l-au ajutat.
Iată lista donatorilor pentru biletul de întoarcere:
- Curelea Dragoș Constantin = 100 lei;
- Bozdog Ioan = 100 lei;
- Turbatu Aurelia = 100 lei;
- Andrei Ștefan Marcu = 110 euro;
- anonim (Milano) = 30 euro;
Mirel Magop ține de asemenea să le mulțumească tuturor celor care l-au ajutat. Iată ce mesaj transmite el susținătorilor lui, celor care au făcut posibilă aventura sud-americană:”Deși la un moment dat, aveam de gând să mă întorc acasă...voi merge mai departe, datorită mai ales sprijinului primit de la prieteni! Vreau să mulțumesc pentru asta domnului Andrei Florea care a înțeles mai bine ce se întâmplă cu mine și a devenit astfel prima persoană care mi-a finanțat odihna. De asemenea vreau să mulțumesc celor care ”m-au împins” mai departe când aveam cea mai mare nevoie...Mihai Lucian, Ciprian Wanderlust Grosu, Grozavu Sidonia și Grozavu Gabriel, Gabi Urs, Sander Mike, Sorin Suciu și Simona Suciu Corduban, Florin Prunduș, doamna și domnul Mihai Daneș, Iulian Rogojinaru, Cristina Pătrasc, Aurelia turbatu, Marcu Andrei Ștefan, Ioan Bozdog, Dragoș Curelea. Și nu în ultimul rând...celor care au contribuit la aventura mea sudamericană: LINDAB România care mi-a plătit biletul de avion Madrid - Rio de Janeiro, Tiberius Burcea ...vinovatul datorită căruia vedeți pozele mele, marius Andriescu, Tabita Chiș, Anca Popeiu, Ruxandra și Ciprian Ulici Focșa, Ambasadorul României la Buenos Aires Excelența Sa doamna Carmen Podgorean, Consulul Onorific al României la Mendoza domnul Viorel Chirca, Alejandro Javier, doamna consul din Santiago de Chile Camelia Radu, Ambasadorul României la Lima, Excelența Sa domnul Ștafan Nicolae și doamna Florina Nicolae, doamna Sârbu Daneila - funcționar consular la Ambasada României din Bogota...și mulți alții care au dorit să rămână anonimi, români sau sudamericani care mi-au întins o mână de ajutor de-a lungul întregului meu periplu sud-american. Fără voi aș fi reușit mult mai greu...în multe locuri nu aș fi reușit să ajung! Indiferent cum îmi va permite soarta să vă mulțumesc, eu rămân DATOR pentru tot restul vieții! MULȚUMESC că ”v-ați băgat” în viața mea! P.S. Dacă am uitat pe cineva, trageți-mă de mânecă”
![]()
Pe 23 iunie, acum mai bine de o lună, Mirel Magop intra în Columbia. Venea din Ecuador. După aproape un an iată-l ajungând în cea mai nordică țară a Americii de Sud.
La intrarea în țară dă de un Cielo cu numere de columbia; ocazie cu care povestește despre mașinile românești văzute acolo: ”Româneasca pe care am văzut-o în toate țările sudamericane e Duster-ul. Poliția columbiană folosește Duster...însă ceea ce mă deranjează e că firma Renault își asumă marca prin Sudamerica. prin europa mai vezi aceste mașini (produse în România) sub marca Dacia renault...aici doar Renault. Și atunci de unde știe sudamericanul de România? le spun eu...însă e prea puțin!”
Peisajul de care dă la intrare în Columbia este spectaculos. Șoseaua șerpuiește prin defilee străjuite de munți înalți. Se bucură de faptul că drumurile columbiene au o bandă specială și pentru ”pietoni”.
Uneori are impresia că peisajele întâlnite seamănă izbitor de mult cu cele de acasă, cu Transalpina. Să fie de vină doar dorul de casă care-l macină? Mirel Magop cu referire la crucea de lemn: ”O cruce asemănătoare și mai ales ce e în spatele ei, am întâlnit pe Transalpina”. Întreaga galerie de imagini i-a dedicat-o lui Sander Mike, românul din Bruxelles care l-a sponsorizat.
Pe 28 iunie ajunge în primul oraș, în Cali. Mirel Magop: ”Cali este al doilea oraș ca mărime după capitala Bogota. De aici începe locul cu cei mai înalți palmieri din lume (60 metri). Câțiva am văzut și în centrul Cali-ului. Unii chiar nu au încăput în poză!!”
La Palmira, ia masa la o terasă și face următorul comentariu. ”M-am lăsat de mult timp de gătit, mai ales din cauza că nu găsesc pe aici butelie de gaz, dar și pentru că e mult mai rentabil să mănânc pe la Mancatoire (Comedor!). Cu un dolar și jumătate, doi maxim...am o ciorbă și un felul doi, plus un suc sau două...90-60-90-meu nu are nevoie de mai mult! Într-o zi, la masa mea s-a așezat o fetiță și m-a privit într-una până am terminat de mâncat...Nu m-a deranjat și nu m-am supărat...mai ales că era o scumpete de fetiță! Nu m-am putut abține să nu-i fac o poză! Vă place?”
Pe 1 iulie ajunge în capitala țării, în Bogota. Așa cum îi stă în obicei, merge la ambasada sau la consulatul României pentru că este român și pentru că vrea să-și îmbogățească colecția de ștampile pe care o are într-un caiet. Se întâlnește cu doamna Daniela Sârbu funcționarul consular al misiunii diplomatice.
Pe măsură ce înaintează spre nord, Mirel pare din ce în ce mai obosit. Are momente în care își dorește cu ardoare să se întoarcă acasă. Mulți dintre prietenii lui au înțeles situația dificilă prin care trece, zălăuanul Andrei Florea i-a și întins o mână. Iată ce scria Mirel pe pagina sa: ”Cea mai lungă călătorie a durat un an și patru luni[...]Peste o săptămână voi depăși acest record...De aceea nu ar trebui să mă mire că sunt obosit. Căldurile de pe aici au umplut paharul...Aveam nevoie de o vacanță. Sună puțin ciudat pentru unii care consideră că o călătorie e o vacanță continuă! Domnul Andrei Florea s-a oferit șă sponsorizeze această vacanță!” Replica ”sponsorului” a venit imediat: ”Stimate călător, getul pe care l-am făcut a fost acela de a vă oferi o binemeritată masă și o sticlă de vin. Asta îmi e chemarea! Să mă numiți sponsor e un pic prea mult. Ce vreau aă amintesc aici e un vechi proverb chinezesc care spune așa...”Călătoria este recompensa”. Vă felicit pentru curaju și perseverență și vă mulțumesc pentru expunere deși nu era cazul. Drumuri bune să aveți și sper să ne vedem cu bine și să îmi recuperez pietruța!”
Până la urmă trebuie să o spunem clar. Aventura lui Mirel Magop a fost posibilă și pentru că sunt oameni generoși, care nu s-au sfiit să-i întindă o mână de ajutor atunci când el avea nevoie.
Continuând călătoria prin Columbia, ajunge pe malul Mării Caribelor, parte a marelui Ocean Atlantic. Aici, la Turbo, avea să facă o mărturisire și un apel la ”fanii” săi în care se poate citi deznădejdea, disperarea: ”Sunt la un capăt de drum...Spuneam într-o postare mai de demult că drumurile, locurile mă cheamă. Acum, nu știu de ce, nu simt CHEMAREA! Am mulți prieteni și fani care au contribuit într-un fel sau altul să ajung aici. Le mulțumesc acum și o să le mulțumesc ori de câte ori am ocazia! Și tot nu o să fiu convins că e deajuns. Profit de aceasta ocazie să-i rog pe cei care au promis că mă ajută să nu mai promită. Că eu nu mă supăr! Vor rămâne prietenii mei în continuare. Dar când știu că mă pot baza pe niște sume, îmi fac planuri în funcție de ce va urma să primesc. Și de multe ori, trebuie să le schimb pentru că nu am mai primit ajutorul promis. Oameni buni, știu că e greu, că mereu intervine câte ceva..că poate uitați, sau mai știu eu ce se întâmplă...Dar nu mai promiteți! Nu mă faceți să-mi fie și mai greu, aici la 12 000 km de casă! Am venit în America de Sud cu 130 de euro. Nu e vina voastră că sunt nebun. M-am descurcat oarecum timp de jumătate de an... Asta și pentru că nimeni nu mi-a promis nimic...Am știut că va trebui să mă bazez doar pe ce am și ce-mi oferă Dumnezeu...Am cerut când am avut nevoie și mulți mi-au sărit în ajutor. A doua oară mi-au sărit în ajutor tot acei prieteni. Mi-e rușine să mai cer ca tot cei care m-au ajutat o să mă ajute. Echipamentul meu e varza (încep să mă rog să mi-l fure cineva!). Rucsacul și cortul e de acum doi ani. Bocancii au început să ,,simtă" pietricelele. Ca să continui să merg, îmi trebuie bani (pentru transport - Panama!), ca să mă întorc acasă, îmi trebuie bani...ca să stau într-un loc, îmi trebuie bani! Indiferent ce se va întâmpla, un lucru foarte important am învățat din aceasta călătorie. Că nebunia e nebunie până la o limită......dincolo de asta e doar inconștiența! EU sunt nebun sau inconștient?”
În Columbia mai are parte de un eveniment cel puțin interesant. Se întâlnește la Turbo cu un alt călător român, Radu Păltineanu, ce vine pe bicicletă din America de Nord, din Alaska, și vrea să ajungă la Ushuhaia în America de Sud. Durează ceva până cei doi călători se sincronizează, timp care pentru Mirel înseamnă o risipă de bani. Inițial, când el aflase de posibila întâlnire era undeva în nord la 120 km distanță. S-a întors din drum și a venit în Cartagena. Aici a așteptat câteva zile, iar când era pe punctul de a renunța, Radu l-a anunțat că vine în Turbo.
Întâlnirea dintre cei doi a fost un eveniment! Nu găsești în fiecare zi doi călători români care să se întâlnească la mijlocul Americilor, unul venind dinspre nord, altul venind dinspre sud...A fost benefică întâlnirea și pentru că au făcut schimb de pont-uri, iar intervenția lor live pe pagina de facebook a lui Radu Păltineanu a fost așteptată cu nerăbdare de fanii lor.
Referitor la întâlnirea lor, Radu Păltineanu scrie pe pagina sa de facebook:
”Prima zi în Columbia deci în America de sud şi o întâlnire deosebit de plăcută cu un alt mare călător român, Magop Mirel care a călătorit la pas şi cu autostopul o mare parte din America de sud din septembrie până acum. Urmează să revin cu un rezumat al itinerariului meu nord american şi cu un live cu Mirel. Omul are niște povești grozave de care merită să auziți”
Desigur, un astfel de eveniment nu putea să nu atragă atenția mass-mediei din țară. Nu-mi fac un titlu de glorie din asta, dar pont-ul legat de întâlnirea celor doi români eu l-am dat prima dată lui Adrian Lungu - corespondentul Radio România pentru Sălaj. Să nu uităm că Mirel Magop a pornit din Sălaj și că a fost în emisiunea lui Adrian Lungu (pe atunci lucra și la Sălăjeanul TV) cu doar câteva zile înainte să plece în acestă aventură.
Și alte publicații s-au arătat interesate de eveniment. Iată câteva exemple:
- TVR - Întâlnirea românilor la capătul lumii
- Foto-Travel: Radu Păltineanu leagă Americile pe bicicletă (materialul a fost preluat și de revista blogurilor)
- Adevărul: Superba poveste a românului care a parcurs 12.000 km pe jos, în gaci largi și cămeșe cu fiolcași
După întâlnirea cu Radu Păltineanu, Mirel ia decizia să încerce să continue aventura sa prin Americi dar nu așa cum plănuia inițial, prin Panama (în Panama nu sunt drumuri, din încercarea de a stopa traficul de droguri spre America de Nord), ci prin Venezuela și apoi prin Insulele Caraibe.
L-am rugat pe Mirel să-mi spună părerea lui despre Columbia, a 50-a țară vizitată dar și despre planurile lui de viitor. Iată ce spune el: ”Columbia este una din cele mai verzi țări din câte am văzut până acum. Tot timpul anului! Doar aici, în peninsula Guajira, cel mai nordic pământ sudamerican, au dispărut munții și vegetația e foarte săracă. Aici plouă doar în sezonul ploios. Am intrat acum șase săptămâni în Columbia cu oarecare emoții... Nu am avut decât surprize plăcute. În plus, am învățat din experiența asta să circul doar pe drumurile principale (care aici sunt păzite de armată), iar în marile orașe să nu vagabondez prin suburbii. Datorită prietenilor care mi-au sărit în ajutor, în marile orașe am căutat hosteluri ieftine și aproape mai peste tot am găsit la 4 sau 5 euro pe noapte. În Columbia, lucrul asta mi-a prins bine și din cauza căldurilor....trebuia obligatoriu măcar o dată la doua zile să fac un duș). Columbia e o țară care nu îmi face plăcere că o părăsesc, dar am și regretul (ca mai peste tot) că nu am vizitat și alte locuri...Evenimentul principal a fost desigur, întâlnirea cu Radu Păltineanu... Sponsorizat să mă odihnesc de soții Florea, am avut plăcerea să fiu de ajutor lui Radu în condițiile în care el a pășit în America de Sud fără nici un ban....Merg în continuare spre Venezuela și atac insulele...Trinidad Tobago, Haiti, Santa Lucia, Cuba. De acolo o sa cobor din Mexic până în Panama... Dară acestea nu sunt bătute-n cuie...probabil, cum v-ați obișnuit deja, profit de orice oportunitate ce se ivește...”
![]()
![]()
Pentru Mirel Magop, acestă a 50-a țară traversată a însemnat și un moment de cotitură. Datorită greutăților financiare, nu de puține ori a fost pe punctul de a renunța. Însă nu e atât de simplu pe cât pare. Căci a renunța, însemna de fapt, revenirea în Europa și pentru asta trebuiau evident, bani. Împreună am decis să începem campania de strângere de fonduri. Cum el nu mai are cardul VISA, pierdut în Argentina, m-am oferit eu să deschid în țară două conturi în lei și în euro, pentru a-l ajuta pe Mirel Magop să se întoarcă acasă.
S-au găsit oameni cu suflet mare care i-au întins o mână de ajutor, astfel că până acum s-au strâns 300 de lei și 130 de euro. Încă insuficienți pentru a-i cumpăra un bilet de avion care să-l aducă pe bătrânul continent. Dar un bun început pentru a-i susține moralul. Considerăm că acum, când aventura sa sud-americană e pe punctul de a se termina, se cuvine să le mulțumim tuturor acelora care l-au ajutat.
Iată lista donatorilor pentru biletul de întoarcere:
- Curelea Dragoș Constantin = 100 lei;
- Bozdog Ioan = 100 lei;
- Turbatu Aurelia = 100 lei;
- Andrei Ștefan Marcu = 110 euro;
- anonim (Milano) = 30 euro;
Mirel Magop ține de asemenea să le mulțumească tuturor celor care l-au ajutat. Iată ce mesaj transmite el susținătorilor lui, celor care au făcut posibilă aventura sud-americană:”Deși la un moment dat, aveam de gând să mă întorc acasă...voi merge mai departe, datorită mai ales sprijinului primit de la prieteni! Vreau să mulțumesc pentru asta domnului Andrei Florea care a înțeles mai bine ce se întâmplă cu mine și a devenit astfel prima persoană care mi-a finanțat odihna. De asemenea vreau să mulțumesc celor care ”m-au împins” mai departe când aveam cea mai mare nevoie...Mihai Lucian, Ciprian Wanderlust Grosu, Grozavu Sidonia și Grozavu Gabriel, Gabi Urs, Sander Mike, Sorin Suciu și Simona Suciu Corduban, Florin Prunduș, doamna și domnul Mihai Daneș, Iulian Rogojinaru, Cristina Pătrasc, Aurelia turbatu, Marcu Andrei Ștefan, Ioan Bozdog, Dragoș Curelea. Și nu în ultimul rând...celor care au contribuit la aventura mea sudamericană: LINDAB România care mi-a plătit biletul de avion Madrid - Rio de Janeiro, Tiberius Burcea ...vinovatul datorită căruia vedeți pozele mele, marius Andriescu, Tabita Chiș, Anca Popeiu, Ruxandra și Ciprian Ulici Focșa, Ambasadorul României la Buenos Aires Excelența Sa doamna Carmen Podgorean, Consulul Onorific al României la Mendoza domnul Viorel Chirca, Alejandro Javier, doamna consul din Santiago de Chile Camelia Radu, Ambasadorul României la Lima, Excelența Sa domnul Ștafan Nicolae și doamna Florina Nicolae, doamna Sârbu Daneila - funcționar consular la Ambasada României din Bogota...și mulți alții care au dorit să rămână anonimi, români sau sudamericani care mi-au întins o mână de ajutor de-a lungul întregului meu periplu sud-american. Fără voi aș fi reușit mult mai greu...în multe locuri nu aș fi reușit să ajung! Indiferent cum îmi va permite soarta să vă mulțumesc, eu rămân DATOR pentru tot restul vieții! MULȚUMESC că ”v-ați băgat” în viața mea! P.S. Dacă am uitat pe cineva, trageți-mă de mânecă”
