Globetrotter-ul Mirel Magop, ca orice călător adevărat de altfel, nu poate sta mult timp într-un loc. Pur și simplu nu are stare. Așa că nu trebuie să ne mire faptul că după ce și-a încărcat bateriile în Lima, a luat-o din nou la pas. Unde? Spre nord, urmând celebrul drum Panamericana. A luat-o spre nord cu intenția de a trece în Ecuador. Vă prezentăm în cele ce urmează, așa cum v-am obișnuit deja, traseul parcurs de Mirel.
![]()
La Lima intenționa să stea mai multă vreme. Se angajase chiar la un intreprinzător local care construia căsuțe de lemn pentru sinistrații din Ecuador. În timpul șederii, s-a apucat să scrie câteva capitole dintr-o carte pe care vrea să o dedice Americii de Sud (capitolele respective pot fi citite aici). A adunat deja suficiente date, impresii, amintiri fără să mai vorbim de sutele de poze. Însă chemarea drumurilor ce-l așteptau a fost mai puternică, iar presiunea vizei care expira l-a determinat să-și ia din nou rucsacul în spinare.
![]()
![]()
![]()
![]()
A pornit pe unul dintre drumurile celebre, ce leagă Americile de la un capăt la altul, din Alaska până în Țara de Foc: Panamericana. Drumul străbate Peru pe întreaga sa lungime de la sud la nord, trecând chiar prin capitală, prin Lima. Șoseaua trece pe coasta peruviană, pe malul Pacificului. Așa că imaginile cu oceanul însoțite de adevărate lecții de geografie, au captat atenția prietenilor lui de pe Facebook. Iată un exemplu de astfel de lecție, despre curentul Humboldt: ”Zona litorală peruviană reprezintă una dintre regiunile cele mai bogate în pește d epe glob. Acesta se datorează faptului că în zona de contact dintre apa rece a curentului are loc moartea planctonului (organizme vii care plutesc în masa apei) care eliberează sărurile atât de necesare filoplanctonului (organismele vegetale din plancton) - acesta reprezentând baza de dezvoltare a unei noi vieți, mai bogate, mereu reînnoite care atrage mari aglomerații de pești [...] Tot curentul Humboldt e vinovat indirect de marile acntități de guano d ee coastele chiliene și peruviene. Bogăția de pește din apele litorale a atras un enorm număr de păsări - estimat numai pentru țărmurile peruviene la circa 40 de milioane - care consumă zilnic între 7000 și 10000 tone de pește. Formarea guano-ului, îngrășământ organic natural, se datorează tocmai acestui număr imens de păsări.”
![]()
În drumul lui spre nord, s-a abătut puțin la dreapta (spre est) pentru a vedea Parcul Național Huascaran. Zona, de o frumusețe rară, este cunoscută mai ales pentru cei mai înalți munți din Peru. Mirel a trecut pe drumul ce leagă orășelele Independencia Huaraz de Hualanca, pe malul râului Rio Santa. Vârful Huascaran (6768 m) domină întreaga vale, care mai este renumită și pentru locul cu cea mai mică gravitație din lume. Așa se explică de exemplu, că aici Mirel a stabilit un nou record sudamerican: 39 km parcurși pe jos într-o singură zi. Mirel Magop: ”Drumul trece exact pe lângă munte...am ales să nu mai fac explorări de sus și bine am făcut. Senzațional a fost viteza și ușurința cu care am parcurs acest drum. Mai târziu am găsit explicația pe net. Oricum, bănuiam că e ceva energetic...că nu aveam resurse pentru aceste recorduri neimpuse. Rar în Sudamerica am mers mai mult de 30 km pe zi. Acum, în prima zi 31, adoua zi record sudamerican 39 km, a treia zi record de mers nonstop 23 km.”
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Muntele a reprezentat întotdeauna o atracție pentru Mirel, muntele îl fascinează, îl face să simtă pe deplin libertatea. Așa că nu e de mirare că despre munte Mirel scrie întotdeauna cu admirație, cu respect: ”Huascaran este al concilea cel mai înalt munte din emisfera vestică, după Aconcagua, Ojos del Salado, Pissis și vârfurile munților Mercedario. În cazul în care măsurarea se face din centrul pământului, este al doilea cel mai înalt munte din lume după vulcanul Chimborazo, depășind cu aproape doi kilometri înălțime Everestul. În anul 2013 o echipă d ecercetători australieni și germani a arătat că Huascaran este locul de pe suprafața Pământului cu ce amai mică forță de atracție gravitațională.”
Faptul că Mirel a ales să se abată de pe traseul Panamericana, a fost răsplătit de Natură cu unul dintre cele mai frumoase locuri din Peru, dacă nu chiar din toată Sudamerica. Râul Rio Santa formează un canion, Canon del Pato, o adevărată poezie...
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Frumusețea canionului del Pato rezultă și din faptul că aici se întâlnesc două lanțuri muntoase de Cordilieri - Cordiliera Blanca și Cordiliera Negra. Însă oricât ar încerca Mirel să descrie frumusețea locurilor pe care le străbate, imaginile sunt mult mai elocvente. Iată-le.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
După canion, Mirel a revenit pe drumul de coastă și a luat-o spre nord. Debutul Campionatului European de Fotbal și meciul echipei naționale l-a prins în Trujillo. A văzut meciul la un restaurant, alături de peruani. Interesant este faptul că deși este în plină desfășurare și Copa America - competiție ajunsă la centenar și în care Peru a învins Haiti cu 1-0, televiziunile transmit în paralel și meciurile Campionatului European. L-am întrebat pe Mirel despre atmosfera de la meciul Franța - România.
Mirel Magop: ”Aici în Peru nu se simte febra, nebunia unui campionat important. Ăștia nu știu ce înseamnă fotbal pe pâine, dar televiziunea e conectată cu ce se întâmplă în Europa. Peruanii, când sunt neutri, țin cu cel mai slab. S-au bucurat la penalti și au fost dezamăgiți în final că au câștigat francezii. Presa peruană spune că Franța a avut o victorie agonizantă.”
la ora când scriu acestă cronică, Mirel Magop a plecat din Trujillo. O să ocolească prin vest zona afectată de cutremurul de acum o lună. Va părăsi Peru, țara în care a zăbovit cel mai mult. Pe 27 iunie 2016 se vor împlini exact 5 luni de când călătorul nostru a intrat în Peru. Nu se desparte ușor de țara care l-a cucerit, de țara în care s-a simțit cel mai bine. Însă, toate lucrurile, chiar și cele mai frumoase, au un sfârșit. Așa că Mirel merge mai departe, spre Ecuador.
După mai bine de un an pe continentul Sudamerican, Mirel Magop simte că această parte a aventurii sale în jurul lumii se apropie de final. ”Am terminat cu părere de rău periplul meu prin Peru. Și pentru că cred că nu voi mai întâlni ceva mai frumos în altă parte, vreau să vin acasă. Vreau să termin cărțile și să mă pregătesc pentru Asia. O să mă întorc aici, nu știu cum ...dar simt că ceva mai e pe aici, însă nu acum.”
![]()
![]()
![]()
La Lima intenționa să stea mai multă vreme. Se angajase chiar la un intreprinzător local care construia căsuțe de lemn pentru sinistrații din Ecuador. În timpul șederii, s-a apucat să scrie câteva capitole dintr-o carte pe care vrea să o dedice Americii de Sud (capitolele respective pot fi citite aici). A adunat deja suficiente date, impresii, amintiri fără să mai vorbim de sutele de poze. Însă chemarea drumurilor ce-l așteptau a fost mai puternică, iar presiunea vizei care expira l-a determinat să-și ia din nou rucsacul în spinare.
A pornit pe unul dintre drumurile celebre, ce leagă Americile de la un capăt la altul, din Alaska până în Țara de Foc: Panamericana. Drumul străbate Peru pe întreaga sa lungime de la sud la nord, trecând chiar prin capitală, prin Lima. Șoseaua trece pe coasta peruviană, pe malul Pacificului. Așa că imaginile cu oceanul însoțite de adevărate lecții de geografie, au captat atenția prietenilor lui de pe Facebook. Iată un exemplu de astfel de lecție, despre curentul Humboldt: ”Zona litorală peruviană reprezintă una dintre regiunile cele mai bogate în pește d epe glob. Acesta se datorează faptului că în zona de contact dintre apa rece a curentului are loc moartea planctonului (organizme vii care plutesc în masa apei) care eliberează sărurile atât de necesare filoplanctonului (organismele vegetale din plancton) - acesta reprezentând baza de dezvoltare a unei noi vieți, mai bogate, mereu reînnoite care atrage mari aglomerații de pești [...] Tot curentul Humboldt e vinovat indirect de marile acntități de guano d ee coastele chiliene și peruviene. Bogăția de pește din apele litorale a atras un enorm număr de păsări - estimat numai pentru țărmurile peruviene la circa 40 de milioane - care consumă zilnic între 7000 și 10000 tone de pește. Formarea guano-ului, îngrășământ organic natural, se datorează tocmai acestui număr imens de păsări.”
În drumul lui spre nord, s-a abătut puțin la dreapta (spre est) pentru a vedea Parcul Național Huascaran. Zona, de o frumusețe rară, este cunoscută mai ales pentru cei mai înalți munți din Peru. Mirel a trecut pe drumul ce leagă orășelele Independencia Huaraz de Hualanca, pe malul râului Rio Santa. Vârful Huascaran (6768 m) domină întreaga vale, care mai este renumită și pentru locul cu cea mai mică gravitație din lume. Așa se explică de exemplu, că aici Mirel a stabilit un nou record sudamerican: 39 km parcurși pe jos într-o singură zi. Mirel Magop: ”Drumul trece exact pe lângă munte...am ales să nu mai fac explorări de sus și bine am făcut. Senzațional a fost viteza și ușurința cu care am parcurs acest drum. Mai târziu am găsit explicația pe net. Oricum, bănuiam că e ceva energetic...că nu aveam resurse pentru aceste recorduri neimpuse. Rar în Sudamerica am mers mai mult de 30 km pe zi. Acum, în prima zi 31, adoua zi record sudamerican 39 km, a treia zi record de mers nonstop 23 km.”
Muntele a reprezentat întotdeauna o atracție pentru Mirel, muntele îl fascinează, îl face să simtă pe deplin libertatea. Așa că nu e de mirare că despre munte Mirel scrie întotdeauna cu admirație, cu respect: ”Huascaran este al concilea cel mai înalt munte din emisfera vestică, după Aconcagua, Ojos del Salado, Pissis și vârfurile munților Mercedario. În cazul în care măsurarea se face din centrul pământului, este al doilea cel mai înalt munte din lume după vulcanul Chimborazo, depășind cu aproape doi kilometri înălțime Everestul. În anul 2013 o echipă d ecercetători australieni și germani a arătat că Huascaran este locul de pe suprafața Pământului cu ce amai mică forță de atracție gravitațională.”
Faptul că Mirel a ales să se abată de pe traseul Panamericana, a fost răsplătit de Natură cu unul dintre cele mai frumoase locuri din Peru, dacă nu chiar din toată Sudamerica. Râul Rio Santa formează un canion, Canon del Pato, o adevărată poezie...
Frumusețea canionului del Pato rezultă și din faptul că aici se întâlnesc două lanțuri muntoase de Cordilieri - Cordiliera Blanca și Cordiliera Negra. Însă oricât ar încerca Mirel să descrie frumusețea locurilor pe care le străbate, imaginile sunt mult mai elocvente. Iată-le.
După canion, Mirel a revenit pe drumul de coastă și a luat-o spre nord. Debutul Campionatului European de Fotbal și meciul echipei naționale l-a prins în Trujillo. A văzut meciul la un restaurant, alături de peruani. Interesant este faptul că deși este în plină desfășurare și Copa America - competiție ajunsă la centenar și în care Peru a învins Haiti cu 1-0, televiziunile transmit în paralel și meciurile Campionatului European. L-am întrebat pe Mirel despre atmosfera de la meciul Franța - România.
Mirel Magop: ”Aici în Peru nu se simte febra, nebunia unui campionat important. Ăștia nu știu ce înseamnă fotbal pe pâine, dar televiziunea e conectată cu ce se întâmplă în Europa. Peruanii, când sunt neutri, țin cu cel mai slab. S-au bucurat la penalti și au fost dezamăgiți în final că au câștigat francezii. Presa peruană spune că Franța a avut o victorie agonizantă.”
la ora când scriu acestă cronică, Mirel Magop a plecat din Trujillo. O să ocolească prin vest zona afectată de cutremurul de acum o lună. Va părăsi Peru, țara în care a zăbovit cel mai mult. Pe 27 iunie 2016 se vor împlini exact 5 luni de când călătorul nostru a intrat în Peru. Nu se desparte ușor de țara care l-a cucerit, de țara în care s-a simțit cel mai bine. Însă, toate lucrurile, chiar și cele mai frumoase, au un sfârșit. Așa că Mirel merge mai departe, spre Ecuador.
După mai bine de un an pe continentul Sudamerican, Mirel Magop simte că această parte a aventurii sale în jurul lumii se apropie de final. ”Am terminat cu părere de rău periplul meu prin Peru. Și pentru că cred că nu voi mai întâlni ceva mai frumos în altă parte, vreau să vin acasă. Vreau să termin cărțile și să mă pregătesc pentru Asia. O să mă întorc aici, nu știu cum ...dar simt că ceva mai e pe aici, însă nu acum.”
Acest episod face parte din serialul Where is Mirel:
- retrospectiva europeană poate fi citită aici;
- Sudamericana 1: Brazilia
- Sudamericana 2: De la Rio de Janeiro la Montevideo
- Sudamericana 3: Buenos Aires - Mendoza
- Sudamericana 4: Din Chile în Patagonia
- Sudamericana 5: La Capătul Lumii
- Sudamericana 6: De la Capătul Lumii încoace...
- Sudamericana 7: Prin Chile spre Atacama
- Sudamericana 8: Prin Atacama spre Machu Pichu
- Sudamericana 9: Camino Inka
- Sudamericana 10: Printre urmașii incașilor
- Sudamericana 11: Prin Peru cu Mike Sanders
- Sudamericana 12: Peru. Din nou Peru