Spectacol stradal la Zalău: Drumul Crucii

Astăzi, în Vinerea Mare, pe străzile Zalăului s-au văzut soldați romani. Nu pentru că ar fi avut loc o nouă ediție a Festivalului Roman, ci pentru că, pentru prima dată în orașul nostru, a fost recreat printr-un spectacol stradal Drumul Crucii. Reconstituirea printr-un act artistic a celebrului drum parcurs de Mântuitorul Iisus Hristos de la palatul guvernatorului Pilat până pe Golgota, a fost realizat de artiștii voluntari din cadrul Asociației ”Drumul Crucii” Baia Mare în colaborare cu Asociația barbarilor Creștini Timișoara, Asociația Servus Baia Mare. Evenimentul de la Zalău a fost posibil grație colaborării asociațiilor amintite cu Primăria Municipiului Zalău și Casa Municipală de Cultură Zalău. Am fost prezent la eveniment și pot să spun că reprezentația a avut un puternic impact atât asupra mea cât și a sutelor de zălăuani prezenți. Asta pentru că dincolo de dramatismul scenelor prezentate, timp de mai bine de o oră, toți cei prezenți nu s-au mai gândit la alergătura dinaintea sărbătorilor, ci s-au concentrat, fie și doar ca simpli spectatori la ceea ce s-a întâmplat cu aproape 2000 de ani în urmă.

Am ținut să particip la acest eveniment nu doar pentru ineditul acestuia, ci și pentru că în Vinerea Mare a fost cel mai bun mod de a fi solidar cu patimile Mântuitorului. Dincolo de spectacolul în sine - foarte bine pus în scenă de reenactori - pe străzile orașului s-au auzit versete din Vechiul și Noul Testament sau cântece creștine. A fost, dacă-mi este permis termenul, o activitate de evanghelizare stradală. Și ceea ce a contat cel mai mult, a fost faptul că acestă evanghelizare nu s-a făcut sub forma prozelitismului religios, ci doar prin Cuvântul Evangheliei. Chiar dacă la prima vedere ar părea că a fost vorba despre o activitate a bisericilor neoprotestante, asistând până la capăt și văzând reacția spectatorilor, caracterul ecumenic - dar profund creștin - a fost evident.

Pe platoul din fața Casei Municipale de Cultură, s-a desfășurat prima parte a spectacolului. A fost recreată scena în care Iisus a fost adus în fața guvernatorului Pilat din Pont. Acesta era înfățișat de un bărbat corpolent cu o alură de luptător, îmbrăcat în haine de epocă ce păreau a fi veritabile. Cordonul de soldați romani (ceva mai slab echipați decât reenactorii Asociației Amicii Muzeului) ținea mulțimea la distanță. Într-un colț un soldat roman îl ținea în lanțuri pe Baraba, îmbrăcat în haine simple ce contrastau cu cele ale soldaților. Un soldat roman cu figura fioroasă se plimba amenințător, aruncând priviri agere prin mulțime. Ceilalți soldați și ofițeri romani avea bice în mâini și se învârteau ca leii în cușcă. Când a apărut Isus în prezența unui tânăr cu părul lung și figură blajină, desculț și îmbrăcat cu o haină simplă, păreau că și-au ieșit din minți. Ca să imite cât mai realist celebra scenă a judecății lui Iisus, prin vocea prezentatorului, Pilat a întrebat mulțimea: ”Pe cine să eliberez? Pe Iisus sau pe Baraba?” Și tot ca acum aproape 2000 de ani mulțimea a strigat de pe margine, intrându-și în rol...”Pe Baraba, pe Baraba!”. Puțin a lipsit să nu strig și eu condamnarea la moarte a Mântuitorului...sau poate că la fel ca și gloata o fac zilnic...”Răstigniți-L, Răstigniți-L!” aud și acum ecoul ce răzbate secolele...

Scena a fost completată de muzica ambientală, difuzată din boxele mari instalate pe platforma mașinii ce avea inscripția drumulcrucii.ro. Totul a fost foarte bine pus în scenă, se vede că reenactorii nu erau la prima reprezentație. De altfel, așa cum a anunțat și prezentatorul și ulterior am citit pe site-ul proiectului, totul a pornit din 2005 la inițiativa artistului ceramist Daniel Leș, iar prima reprezentare a Drumului Crucii a avut loc în Baia Mare. Daniel Leș: ”Sigur că noi nu eram decât o reflectare palidă a ceea ce a suferit Iisus, dar cu fiecare an, prin continuitate, prin idei noi care completează șirul evenimentelor, prin creșterea numărului de actori amatori implicați, prin caracterul interconfesional, prin sprijinul autorităților, prin atenția pe care ne-o acordă presa, deci prin harul Celui de Sus, ne apropiem de țelul de a aduce în contemporan într-un mod cât mai accesibil, istoria morții Fiului lui Dumnezeu pe cruce.”

După scena în care Iisus a fost batjocorit de soldații romani și după ce Pilat s-a spălat pe mâini, cortegiul a pornit pe străzile orașului pe traseul Casa Municipală de Cultură - Bulevardul Mihai Viteazul - Platoul din fața Prefecturii. Probabil că în desfășurător erau programate 14 opriri la fel ca în Evanghelii, dar din cauza vremii urâte și a ploii ce stătea să cadă au fost doar 3 sau patru opriri. Suficiente însă pentru ca oricine din cei prezenți să-și dea seama de patimile pe care le-a îndurat în realitate Iisus. Au fost scene de o violență extremă, mimate însă foarte bine de artiști.

În fine, actul final s-a jucat pe platoul din fața Prefecturii Sălaj. Aici, după ce a fost bătut din nou, Iisus - jucat magistral de Daniel Leș - a fost răstignit în fața întregii mulțimi. S-a văzut din nou experiența organizatorilor, a reenactorilor. Asta pentru că s-au gândit la absolut fiecare detaliu. Suportul de metal pe care a fost fixată și ridicată crucea; scara pe care s-a urcat un soldat ca să pună tabla cu inscripția în cele trei limbi; sunetul piroanelor ”bătute” în palmele lui Isus redate foarte bine de fondul sonor; scena în care femeile mironosițe îl plâng pe Cel răstignit; machiajul perfect al actorilor. Parcă și vremea de afară a făcut parte din spectacol...cu puțin înainte de a fi ridicată crucea, o ploaie măruntă s-a revărsat peste oraș. În ciuda acestei ploi, nimeni nu a plecat, toți vroiau să vadă până la capăt spectacolul. Un spectacol care, cel puțin din punctul meu de vedere, a fost total.

Concentrat pe încercarea de a surprinde în fotografii toate momentele, nu am fost atent la reacțiile publicului. Însă, sunt aproape convins, că cineva a lăcrimat; sunt convins că acei copii aduși de părinți sau de bunici vor da altă importanță sărbătorilor. Poate că un singur lucru a lipsit...nimeni nu s-a oferit să ducă crucea Mântuitorului... Acum aproape 2000 de ani, cineva a făcut-o! Fără pretenția că au fost redata cu fidelitate faptele istorice - chiar au fost unele lipsuri (de exemplu m-aș fi așteptat să fie trei cruci, sau actorul care l-a jucat pe Iisus să strige el ”Eli, Eli, Lama Sabactani!” etc) - cred că reprezentația și-a atins scopul. Acela de a atrage atenția că Paștele înseamnă patimile, moartea și Învierea lui Iisus Hristos. Nu iepurași, ouă de ciocolată și nici măcar ouă roșii...

Sunt sigur, mulți s-au rupt de cele lumești preț fie și de câteva momente și L-au însoțit pe Iisus în calvarul Său. Iar alții au rostit în gând ca și mine: ”Cred Doamne, ajută necredinței mele!”