Orice împătimit al călătoriilor tresare când aude de locuri precum ”Atacama” sau ”Machu Pichu”. Chiar dacă nu le-a văzut niciodată, a auzit cu siguranță de ele și ar fi dispus oricând să pornească să le descopere. Pentru mulți dintre noi sunt locuri exotice, greu accesibile, iar când cineva dintre apropiații noștri reușesc să ajungă acolo, ne bucurăm de parcă noi am fi în locul lor. Așa mi s-a întâmplat recent și mie, când prietenul meu, globetrotter-ul Mirel Magop - cel care a luat lumea la pas pornind din Iaz, din județul Sălaj acum mai bine de 10 luni - a ajuns să străbată celebrul deșert chilian sau când se află la baza unuia dintre cele mai celebre locuri ale planetei. Vă invit așadar să-l însoțim pe Mirel în efortul său de a lega extremele geografice ale globului.
![]()
Acum 10 luni, când am demarat serialul de reportaje de călătorie grupate generic sub titlul ”Where is Mirel?” nu credeam că voi călători (virtual desigur) prin atâtea locuri minunate. Iată însă că după ce l-am însoțit pe Mirel Magop prin aproape toată Europa, acum îl urmărim pe continentul sud-american. Ultima dată când am scris despre el, se afla în Copiapo, găzduit de un român de-al nostru - Lucian Mihai originar din Maramureș. Oricât de bine s-ar fi simțit Mirel acolo, după câteva zile de odihnă binemeritată, a pornit din nou la drum. De data acesta având în față o mare provocare: aceea de a traversa deșertul Atacama.
De-a lungul călătoriilor sale, Mirel a dovedit că știe să împartă cu prietenii săi fie ei reali sau doar virtuali, bucuria descoperirii unor locuri minunate, sau a unor fenomene interesante. De fiecare dată a dat dovadă de generozitate în a împărtăși cu ceilalți impresiile sale. Iată ce scrie pe 21 ianuarie 2016 imediat ce a pornit din Copiapo: ”Specific zonei deșertice de lângă Pacific este acumularea de nori în timpul nopții, dar care nu se transformă în ploaie, din cauză că norii nu au suficientă altitudine pentru a se condensa...Umezeala ce persistă uneori până după amiază, e singura sursă de apă pentru puțina vegetație din zonă.” Explicația e însoțită de o superbă imagine...
![]()
![]()
Ca să explorezi deșertul Atacama, considerat a fi cel mai uscat deșert din lume, localitatea San Pedro de Atacama este cea mai bună alegere. Aici a ajuns și călătorul nostru pe 24 ianuarie 2016. De aici a explorat zona, în special Salar de Atacama. Mirel Magop: ”Salar de Atacama este depresiunea din deșertul cu același nume. Înseamnă Salina de Atacama. Este înconjurat de munți, la est de Anzii Cordilieri și la vest de un impresionant lanț muntos format din argilă și sare. Vântul și timpul au făcut ca acest loc să aibă frumusețea lui!”
![]()
![]()
![]()
Am mai spus-o și cu altă ocazie: Mirel Magop nu este un călător obișnuit ca majoritatea dintre noi. Dacă noi avem nevoie de un hotel sau în situații extreme chiar și de un hostel, el are casa în spate. Cortul este pentru el cea de a doua casă, având avantajul că poate fi montat aproape oriunde. Are deja pe pagina lui de facebook un set de fotografii grupate sub genericul ”pe unde mai doarme Mirel”. Sunt, din punctul meu de vedere, cele mai autentice poze. Iată una din deșertul Atacama, cu un peisaj tipic pentru zona de coastă din regiunea Antofagasta. Mirel: ”aici am dormit aseară. Pentru prima dată în deșert (pentru că aici ziua e răcoare și noaptea nu e frig) nu am avut nevoie de sacul de dormit!”
![]()
Frumusețea zonei este dată și de faptul că aici, deșertul aproape că sărută oceanul Pacific. Dacă pentru cei mai mulți dintre noi, e greu de crezut că o zonă aridă, deșertică, se poate învecina cu un ocean, iată că aici în America de Sud acest lucru este posibil. Cu umorul lui binecunoscut Mirel remarcă: ”am căutat (că sunt descurcăreț) unde e mai răcoare în deșert..am găsit...la Pacific!”.Și minunile nu se opresc aici: a dat chiar și de condori, sau cum ne lămurește Liviu Mihai prietenul lui, Jote de Cabesa Colorada - adică vulturi. Explicația pare simplă: ”condorii s-au adaptat și ei. Ce să mănânce sus, pe munte? Aici poate mai pică un pește, poate mai aruncă unul ceva...”
![]()
![]()
![]()
![]()
Ultima mare localitate vizitată în drum spre Peru, a fost Iquique. Chiar și dacă ar fi să judecăm după cele câteva poze pe care le-a postat Mirel pe 25 ianuarie 2016, îți poți da seama de ce orașul este supranumit Las Vegas-ul sud-american.
![]()
![]()
În drumurile sale sud-americane, Mirel a traversat de câteva ori Tropicul Capricornului. Este una dintre cele cinci paralele importante ale Terrei, reprezentând cea mai sudică paralelă la care Soarele poate să apară la zenit la miază. Evident acest lucru se întâmplă o dată pe an în momentul solstițiului de iarnă (21-22 decembrie) pentru cei din emisfera nordică sau solstițiul de vară pentru cei aflați în emisfera sudică. Tropicul Racului trece și prin orașul Antofagasta pe care l-a tranzitat în drumul său și Mirel Magop. Evident, nu putea rata ocazia de a ne ține o lecție de astronomie.
Mirel: ”Soarele, pe 23 decembrie, își trimite razele perpendicular pe Tropicul Capricornului...Apoi face același lucru, în fiecare zi, spre ecuator (pe 21 martie) și pe Tropicul Racului (21 iunie) cu o viteză de aproximativ 7 grade longitudine pe lună... Cum tropicul este situat pe paralela 23 și ceva...iar eu mă aflu la paralela 19...înseamnă că în curând voi ajunge Soarele din urmă! Sau l-am ajuns deja? Pentru cârcotași...în primul rând trebuie să înțelegem că echinocțiile și solstițiile nu sunt niște zile, ci sunt niște momente. Momentul nu are desfășurare, El este față de un interval de timp așa cum punctul este față de o linie. Momentul echinocțiilor și solstițiilor corespund cu poziția relativă a Terrei și a Soarelui.”
![]()
După Chile, urmează o nouă țară. Oare a câta o fi? O să-mi notez să-l întreb pe Mirel data viitoare când stăm de vorbă. Peru, noua țară în care a pășit pe 2 februarie îl așteaptă cu multe surprize. Desigur, pășii săi se vor îndrepta spre celebrul Machu Pichu. Dacă se grăbește, ziua lui îl va prinde printre ruinele celebre. Dar călătoriile lui sunt imprevizibile. De regulă o ia la picior iar dacă e cineva dispus să-l ia de pe drum și să-l ducă zeci sau sute de kilometri nu refuză. Se pare că de data asta n-a vrut nimeni să-l ia, spre bucuria ochiului lui și al nostru al celor care-i admirăm pozele postate pe rețelele de socializare.
![]()
După intrarea în Peru a dat de prima localitate: Tacna. este orașul primei universități din America de Sud. Apoi urmează Puno, oraș situat pe malul lacului Titicaca. Iată ce scrie despre aceste locuri: ”Puno...orașul situat pe marginea lacului Titicaca...Lacul Titicaca (Lacul Frumos) este un lac situat la altitudinea de 3812 m. Din 1862 deține recordul al celei mai înalte căi navigabile din lume pentru nave de mare tonaj. De asemenea, este și cel mai mare lac din America de Sud, având o suprafață de 9710 kilometri pătrați.”
![]()
![]()
![]()
Peisajele sunt superbe! Cel puțin așa reiese din pozele postate de Mirel. Pentru prima dată se bucură de faptul că nu l-a luat nimeni la ocazie, având astfel șansa să se bucure de minunățiile Naturii.
![]()
![]()
După ce a trecut de localitatea Torata a început urcușul. ”De aici am urcat două zile (nu a oprit nimeni!). dar nu mi-a părut rău...am avut ocazia să văd cum se comportă corpul meu la peste 4000 de metri. prima noapte am dormit la 4300 metri. Adică, nu prea am dormit! Dimineața am găsit apa înghețată. Fain...am avut în deșert apă rece până la amiază!” - scria Mirel pe pagina sa de facebook pe 1 februarie 2016.
A avut parte și de o nouă provocare care s-a terminat cu un nou record personal. Mirel Magop: ”Cea mai mare altitudine pe care am atins-o prin forțe proprii...după două zile de urcuș! La 70 km de Toraca, un prim vârf...niște căsuțe (ei le spun sat) Chilligua...pentru câțiva metri în plus am mai mers vreo 20 km! În rest eu sunt bine..., voi?”
![]()
![]()
Pe 3 februarie 2016, Mirel Magop a făcut 47 de ani! Ziua lui l-a prins în Cusco, orașul din vecinătatea sitului Machu Pichu. Și-a aniversat ziua fără fast, departe de țară. Ce își poate dori un călător de ziua lui? Evident sănătate! Și putere de a merge mai departe. Să ne trăiești Bade Cârțane! Să ne bucuri în continuare cu imaginile pe care le surprinzi prin lumea largă. Să fii sănătos și să te întorci cu bine acasă.
În numele tuturor prietenilor săi, a celor care-i urmăresc cu sufletul la gură aventura, să-i spunem din toată inima LA MULȚI ANI!
Acest episod face parte din serialul Where is Mirel:
Acum 10 luni, când am demarat serialul de reportaje de călătorie grupate generic sub titlul ”Where is Mirel?” nu credeam că voi călători (virtual desigur) prin atâtea locuri minunate. Iată însă că după ce l-am însoțit pe Mirel Magop prin aproape toată Europa, acum îl urmărim pe continentul sud-american. Ultima dată când am scris despre el, se afla în Copiapo, găzduit de un român de-al nostru - Lucian Mihai originar din Maramureș. Oricât de bine s-ar fi simțit Mirel acolo, după câteva zile de odihnă binemeritată, a pornit din nou la drum. De data acesta având în față o mare provocare: aceea de a traversa deșertul Atacama.
De-a lungul călătoriilor sale, Mirel a dovedit că știe să împartă cu prietenii săi fie ei reali sau doar virtuali, bucuria descoperirii unor locuri minunate, sau a unor fenomene interesante. De fiecare dată a dat dovadă de generozitate în a împărtăși cu ceilalți impresiile sale. Iată ce scrie pe 21 ianuarie 2016 imediat ce a pornit din Copiapo: ”Specific zonei deșertice de lângă Pacific este acumularea de nori în timpul nopții, dar care nu se transformă în ploaie, din cauză că norii nu au suficientă altitudine pentru a se condensa...Umezeala ce persistă uneori până după amiază, e singura sursă de apă pentru puțina vegetație din zonă.” Explicația e însoțită de o superbă imagine...
O zi mai târziu își răsfață admiratorii cu o altă imagine, de data acesta cu cea a vulcanului Llullaillaco, cel mai impunător vulcan dintre cei 15 care se află în Atacama.
 |
| Mirel poartă cu mândrie numele sponsorului principal al său: LINDAB |
Am mai spus-o și cu altă ocazie: Mirel Magop nu este un călător obișnuit ca majoritatea dintre noi. Dacă noi avem nevoie de un hotel sau în situații extreme chiar și de un hostel, el are casa în spate. Cortul este pentru el cea de a doua casă, având avantajul că poate fi montat aproape oriunde. Are deja pe pagina lui de facebook un set de fotografii grupate sub genericul ”pe unde mai doarme Mirel”. Sunt, din punctul meu de vedere, cele mai autentice poze. Iată una din deșertul Atacama, cu un peisaj tipic pentru zona de coastă din regiunea Antofagasta. Mirel: ”aici am dormit aseară. Pentru prima dată în deșert (pentru că aici ziua e răcoare și noaptea nu e frig) nu am avut nevoie de sacul de dormit!”
 |
| Bitsy - cortul lui Mirel Magop, încă rezistă |
Frumusețea zonei este dată și de faptul că aici, deșertul aproape că sărută oceanul Pacific. Dacă pentru cei mai mulți dintre noi, e greu de crezut că o zonă aridă, deșertică, se poate învecina cu un ocean, iată că aici în America de Sud acest lucru este posibil. Cu umorul lui binecunoscut Mirel remarcă: ”am căutat (că sunt descurcăreț) unde e mai răcoare în deșert..am găsit...la Pacific!”.Și minunile nu se opresc aici: a dat chiar și de condori, sau cum ne lămurește Liviu Mihai prietenul lui, Jote de Cabesa Colorada - adică vulturi. Explicația pare simplă: ”condorii s-au adaptat și ei. Ce să mănânce sus, pe munte? Aici poate mai pică un pește, poate mai aruncă unul ceva...”
Ultima mare localitate vizitată în drum spre Peru, a fost Iquique. Chiar și dacă ar fi să judecăm după cele câteva poze pe care le-a postat Mirel pe 25 ianuarie 2016, îți poți da seama de ce orașul este supranumit Las Vegas-ul sud-american.
În drumurile sale sud-americane, Mirel a traversat de câteva ori Tropicul Capricornului. Este una dintre cele cinci paralele importante ale Terrei, reprezentând cea mai sudică paralelă la care Soarele poate să apară la zenit la miază. Evident acest lucru se întâmplă o dată pe an în momentul solstițiului de iarnă (21-22 decembrie) pentru cei din emisfera nordică sau solstițiul de vară pentru cei aflați în emisfera sudică. Tropicul Racului trece și prin orașul Antofagasta pe care l-a tranzitat în drumul său și Mirel Magop. Evident, nu putea rata ocazia de a ne ține o lecție de astronomie.
Mirel: ”Soarele, pe 23 decembrie, își trimite razele perpendicular pe Tropicul Capricornului...Apoi face același lucru, în fiecare zi, spre ecuator (pe 21 martie) și pe Tropicul Racului (21 iunie) cu o viteză de aproximativ 7 grade longitudine pe lună... Cum tropicul este situat pe paralela 23 și ceva...iar eu mă aflu la paralela 19...înseamnă că în curând voi ajunge Soarele din urmă! Sau l-am ajuns deja? Pentru cârcotași...în primul rând trebuie să înțelegem că echinocțiile și solstițiile nu sunt niște zile, ci sunt niște momente. Momentul nu are desfășurare, El este față de un interval de timp așa cum punctul este față de o linie. Momentul echinocțiilor și solstițiilor corespund cu poziția relativă a Terrei și a Soarelui.”
După Chile, urmează o nouă țară. Oare a câta o fi? O să-mi notez să-l întreb pe Mirel data viitoare când stăm de vorbă. Peru, noua țară în care a pășit pe 2 februarie îl așteaptă cu multe surprize. Desigur, pășii săi se vor îndrepta spre celebrul Machu Pichu. Dacă se grăbește, ziua lui îl va prinde printre ruinele celebre. Dar călătoriile lui sunt imprevizibile. De regulă o ia la picior iar dacă e cineva dispus să-l ia de pe drum și să-l ducă zeci sau sute de kilometri nu refuză. Se pare că de data asta n-a vrut nimeni să-l ia, spre bucuria ochiului lui și al nostru al celor care-i admirăm pozele postate pe rețelele de socializare.
 |
| Încă o țară pe care o va vizita Mirel Magop: Peru |
 |
| Tacna și lacul Titicaca |
 |
| Imagine din Tacna |
După ce a trecut de localitatea Torata a început urcușul. ”De aici am urcat două zile (nu a oprit nimeni!). dar nu mi-a părut rău...am avut ocazia să văd cum se comportă corpul meu la peste 4000 de metri. prima noapte am dormit la 4300 metri. Adică, nu prea am dormit! Dimineața am găsit apa înghețată. Fain...am avut în deșert apă rece până la amiază!” - scria Mirel pe pagina sa de facebook pe 1 februarie 2016.
 |
| Torata, localitate din Peru |
 |
| Cea mai mare altitudine la care a ajuns Mirel Magop |
Pe 3 februarie 2016, Mirel Magop a făcut 47 de ani! Ziua lui l-a prins în Cusco, orașul din vecinătatea sitului Machu Pichu. Și-a aniversat ziua fără fast, departe de țară. Ce își poate dori un călător de ziua lui? Evident sănătate! Și putere de a merge mai departe. Să ne trăiești Bade Cârțane! Să ne bucuri în continuare cu imaginile pe care le surprinzi prin lumea largă. Să fii sănătos și să te întorci cu bine acasă.
În numele tuturor prietenilor săi, a celor care-i urmăresc cu sufletul la gură aventura, să-i spunem din toată inima LA MULȚI ANI!
Acest episod face parte din serialul Where is Mirel:
- retrospectiva europeană poate fi citită aici;
- Sudamericana 1: Brazilia
- Sudamericana 2: De la Rio de Janeiro la Montevideo
- Sudamericana 3: Buenos Aires - Mendoza
- Sudamericana 4: Din Chile în Patagonia
- Sudamericana 5: La Capătul Lumii
- Sudamericana 6: De la Capătul Lumii încoace...
- Sudamericana 7: Prin Chile spre Atacama