După modelul din capitală, în mai multe orașe din țară și mai ales în Transilvania, Ziua Națională a României a fost marcată printr-o serie de evenimente dintre care nu a lipsit parada militară. Chiar și la Zalău, parada din acest an a fost una grandioasă. Însă după ce zăngănitul armelor (oare este normal?) a încetat, sălăjenii au continuat să marcheze împlinirea a 97 de ani de la Marea Unire printr-un eveniment mai aparte. La Bocșa, acolo unde se odihnesc osemintele marelui Simion Bărnuțiu, Ziua Națională a României a fost marcată printr-un eveniment încărcat de spiritualitate și patriotism deopotrivă.
![]()
Simion Bărnuțiu - precursor al Unirii
Dacă privim în urmă cu 97 de ani, constatăm că de fapt, Marea Unire a fost apanajul elitei românilor ardeleni dintre care se remarcă și cei sălăjeni: Iuliu Maniu, Victor Deleu, Gheorghe Pop de Băsești alături de mulți alții. Însă sămânța unirii a fost însă aruncată în vâltoarea evenimentelor din 1848-1849 și aici, un rol important l-a avut un alt sălăjean: Simion Bărnuțiu.
În data de 14 mai 1848, acest rostea în catedrala de la Blaj memorabilul său discurs care începea astfel: ”Care națiune de pe pământ nu s-ar ridica de la mic până la mare, când își vede numărate zilele vieții? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt și naționalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preț mai are viața lui după ce și-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ?...Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii așa de ușor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cari urlă împreună cu lupii și sfâșie pe popor împreună cu aceștia.”
![]()
Născut la Bocșa, în comitatul Crasna în 21 iulie/ 2 august 1808, Simion Bărnuțiu a fost fiul cantorului și învățătorului Ioan Bărnuțiu și a Anei Bărnuțiu născută Oros, fiică de preot. A fost crescut și educat în religia greco-catolică și în spiritul dragostei față de neamul românesc. Chiar acest fapt i-a atras dușmănia cercurilro conducătoare, maghiare. Opunându-se obligativității introducerii limbi maghiare și în școlile românești, a fost destituit definitiv din învățământ în 1845
În timpul revoluției de la 1848, Bărnuțiu s-a afirmat ca ideolog al luptei naționale a românilor, în proclamația din 25 martie 1848 adresată românilor din Transilvania el cerea egalitatea națiunii române cu celelalte naționalități, protestând împotriva anexării Transilvaniei la Ungaria. La Blaj, pe Câmpia Libertății - locul unde au avut loc Adunările Naționale s-a scandat pentru prima oară ”Noi vrem să ne unim cu Țara!”
După eșecul Revoluției Române (ca de altfel și a celei maghiare), Bărnuțiu a fost arestat. Însă reușind să scape a ales calea exilului. În 1854 acceptă propunerea lui August Treboniu Laurian, inspector general al școlilor din Moldova, de a ocupa un post la Academia Mihăileană din Iași (1855-1860) și Universitatea din Iași (1860-1864).
Fiind grav bolnav, vrea să-și vadă pentru ultima dată satul natal. Îl cheamă pe nepotul său Ioan Maniu (tatăl lui Iuliu Maniu) de acasă din Transilvania și împreună cu acesta călătorește cu trăsura pusă la dispoziție de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Din păcate nu reușește să ajungă decât până la Gorgana, pe Valea Almașului, acolo unde moare pe 28 mai 1864.
Biserica greco-catolică din Bocșa, loc de veci pentru Simion Bărnuțiu
A fost înmormântat pe 3 iunie 1864 în curtea bisericii de lemn din Bocșa natală, de un sobor de 30 de preoți în frunte cu vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu. Tot aici avea să fie înmormântat în 1914 vicarul Șimleului, Alimpiu Barboloviciu. În 1937 Leontin Ghergariu - autor al lucrării ”Zălaul, schiță monografică” și Coriolan Petranu a cercetat biserica de lemn din Bocșa ce urma să fie dărâmată. Piatra de temelie a noii biserici, a fost sfințită de Valeriu Frențiu pe 8 septembrie 1937. În 1943, biserica a fost resfințită de episcopul unit dr.Iuliu Hossu. Chiar și strănepotul lui Bărnuțiu, marele om politic Iuliu Maniu, a sprijinit construcția bisericii.
![]()
![]()
![]()
Încă de la început, biserica a fost concepută ca un mausoleu pentru marele patriot Simion Bărnuțiu. Abia în 1948, rămășițele pământești ale acestuia și ale lui Alimpiu Barbolovici, au fost strămutate în două casete de metal în acest mausoleu. Nu peste mult timp, prin decretul regimului comunist proaspăt instalat în România, cultul greco-catolic a fost scos în afara legii, bisericile și proprietățile fiindu-le confiscate. A urmat lungul calvar al greco-catolicilor, mii de prelați murind în temnițele comuniste.
Abia în 2007, Tribunalul Sălaj a retrocedat biserica din Bocșa greco-catolicilor, iar aceștia au intrat de drept în proprietatea ei în 2010. De atunci, credincioșii ortodocși și cei greco-catolici se roagă împreună, alternativ, în aceeași biserică.
Clubul de la Bocșa
Ideea de a marca Ziua Națională a României altfel, prin rugăciune și prin comemorarea lui Simion Bărnuțiu, au avut-o membri așa numitului ”Club de la Bocșa”. Înființat în 1979 de către un grup de sălăjeni care doreau astfel să promoveze personalitățile istorice ale Sălajului, amintindu-i aici pe Simion Bărnuțiu, Gheorghe Pop de Băsești, Alesandru Papiu Ilarian, Ioan Maniu, Iuliu Maniu - luptători pentru unirea Transilvaniei cu România.
În 1979 are loc prima întâlnire, organizată sub formă de șezătoare, la casa pădurarilor din localitatea Panic. Aici s-a cântat ”Hora Unirii”, ”Deșteaptă-te române” sau ”Pe-al nostru steag e scris unire”. Anual, în preajma zilei de 1 decembrie, membrii grupului se adunau, chiar dacă știau că sunt supravegheați de către securitate. Pentru că încă de la început și-au propus ca în fiecare an, să marcheze ziua de 1 decembrie la Zalău, Șimleu Silvaniei, Bocșa, Bădăcin Bobota sau Băsești - acolo unde se va putea.
Cu siguranță, despre Clubul de la Bocșa se pot scrie multe. Poate că cineva va realiza o istorie a acelor întâlniri.
1 decembrie 2015, la Bocșa
În contextul comemorărilor Zilei Naționale a României, nu este de mirare că și în acest an, o parte a membrilor Clubului de la Bocșa, alături de un sobor de preoți greco-catolici, de credincioși sau de români veniți chiar și de la Zalău, s-au adunat din nou la Bocșa.
Am aflat și eu de pe rețelele de socializare de acest eveniment și dintr-un material publicat de jurnalistul Călin Pavăl în ”Sălajul Pur și Simplu”. Am vrut să văd cum este marcată Ziua Națională la nici 15 km de Zalău. Recunosc, am avut o surpriză plăcută. Deși afară ploua mocănește, cu o jumătate de oră înainte de începerea evenimentului și-a făcut apariția o mașină a jandarmeriei, însă prezența lor a fost atât de discretă încât aproape că nu i-am văzut în timpul evenimentelor. Apoi a sosit gazda, părintele paroh Alexandru Fiț - care a pregătit cele necesare. Încet, încet, biserica a început să se anime de credincioșii veniți la parastas.
L-am zărit în mulțime pe părintele Cristian Borz venit de la Bădăcin. M-a dus să-mi arate cripta ce urma să fie sfințită. Acesta este amplasată pe latura din stânga a bisericii. Câteva trepte coboară de la nivelul solului. În încăperea luminată sunt expuse în niște sarcofage destul de mici osemintele celor doi: Simion Bărnuțiu și Alimpiu Barboloviciu. Peretele din față conține două mari tablouri ale celor doi, iar pereții laterali sunt decorați cu drapelele României și al statului Vatican. Sunt simbolurile pe care Simion Bărnuțiu le-a prețuit cel mai mult: primul semnifică poporul român căruia i-a dedicat întreaga sa existență, iar cel de-al doilea semnifică biserica greco-catolică căreia i-a aparținut.
Deasupra bolții care duce în criptă se află scris cu litere latine stilizate în stil slavon, un citat dintr-un alt discurs al lui Bărnuțiu: ”Uniți-vă cu poporul toți, preoți, nobili, ostași, învățați și vă consultați cu un cuget asupra mijloacelor reînvierii naționale, pentru că toți sunteți fiii aceleiași mame și cauza este comună. Țineți toți cu poporul ca să nu rătăciți.” Tocul ușii este decorat cu motive geometrice din care nu lipsesc celebrele ”flori ale vieții”, iar deasupra în partea boltită sunt sculptate numele celor doi.
![]()
Revenit în biserică, admir pictura murală. Este ca în orice biserică ortodoxă. De fapt să nu uităm că până recent, a aparținut cultului ortodox. Chiar la intrare, apar așa cum spun canoanele imaginile patriarhului Teoctist și ale episcopului ortodox al Oradiei Ioan Mihălțan. Probabil că atunci a fost renovată pictura bisericii. Realizez încă o dată că diferențele dintre cele două biserici surori sunt nesemnificative. La fel și straiele preoților și cea mai mare parte a ritualului. Atunci, de ce atâta dușmănie? De ce încă nu sunt retrocedate toate bisericile care au aparținut cultului greco-catolic?
![]()
![]()
Mai am timp să arunc o privire în nișa din stânga intrării. Și aici sunt pomeniți cei doi prin intermediul unei plăci comemorative ce conține alături de nume și anii între care au trăit și câte un citat din Biblie în cazul lui Alimpiu Barboloviciu respectiv un fragment din discursul ținut la Blaj în 1848 în cazul lui Simion Bărnuțiu. O altă placă conține numele eroilor comunei care și-au dat viața în cele două războaie mondiale. Cee ce m-a surprins, este peretele din stanga al nișei, pe care sunt gravate figurile a trei dintre personalitățile istorice cele mai reprezentative ale românilor: Mihai Viteazul, Avram Iancu și Alexandru Ioan Cuza.
![]()
![]()
Tot la intrare, în nișa din stânga se află Pisania care amintește datele importante ale construcției sau renovării bisericii. Ferestrele lungi conțin vitralii simple, în forma geometrice. Prins cu admiratul interiorului bisericii, uit de ce am venit aici. Abia când soborul de preoți încep slujba de pomenire, realizez că Ziua Națională a României poate fi marcată și altfel. De fapt, aici la Bocșa, evenimentul la care asist începe cu intonarea imnului României. Nu este difuzat la stație, nu este înregistrat ci este cântat de toți cei prezenți, e adevărat ajutați de câte o foaie cu versurile imnului, pe care organizatorii au difuzat-o prin public.
Cei patru preoți greco-catolici care slujesc împreună sunt: Pr.Vasile Părău - protopop de Zalău, Pr.Daniel Bertean - preot al parohiei din cartierul Dumbrava - Zalău, Pr.Alexandru Fiț - preot paroh în Bocșa și Pr.Cristian Borz - preot paroh în Bădăcini. În față, în primele strane doi copii țin câte un drapel al României. În public îi remarc pe istoricul Marin Pop, pe doctorul Liviu Gârbea, profesori ai școlii din Bocșa dar și o delegație a Partidului Național Liberal în frunte cu deputatul Lucian Bode.
![]()
![]()
După slujba de pomenire, părintele Vasile Părău conduce întâlnirea, dând pe rând cuvântul oficialităților prezente. Sunt evocate momente din istoria națională sau din cea a Clubului de la Bocșa iar la final un grup de copii au intonat câteva cântece patriotice și o colindă.
![]()
![]()
4 B Pro România
Tot cu acestă ocazie, a fost lansată inițiativa ”4 B pentru România”. Este de fapt o asociere între patru localități, a căror nume încep toate cu litera B, localități pe care le leagă personalitățile cele mai de seamă pe care le-au avut. Bocșa - Simion Bărnuțiu, Bădăcin - Iuliu Maniu, Bobota - Corneliu Coposu și Băsești - Gh.Pop de Băsești. Le mai leagă ceva: toți cei patru corifei au fost de religie greco-catolică.
Așa cum spune părintele Cristian Borz: ”4 B Pro România este o sintagmă mai veche de asociere a celor patru localități sălăjene Bocșa, Bădăcin, Bobota și Băsești. Sintagma 4 B aparține lui Marin Pop de la muzeu. Dorim să avem pe viitor un calendar al comemorărilor, a sărbătorilor organizate în cele patru localități astfel încât ele să nu se suprapună. O altă dorință a noastră este promovarea personalităților sălăjene”
Frumoasă și lăudabilă inițiativa. Până la urmă ce poate fi mai nobil decât promovarea istorie naționale, a personalităților sălăjene care iată, au avut un rol crucial în istoria acestui colț de țară.
Știu deja ce voi face la anul de 1 decembrie. Dacă bunul Dumnezeu îmi va da sănătate, voi veni din nou la Bocșa. Aici spiritualitatea greco-catolică și sentimentele patriotice sunt la ele acasă.
Simion Bărnuțiu - precursor al Unirii
Dacă privim în urmă cu 97 de ani, constatăm că de fapt, Marea Unire a fost apanajul elitei românilor ardeleni dintre care se remarcă și cei sălăjeni: Iuliu Maniu, Victor Deleu, Gheorghe Pop de Băsești alături de mulți alții. Însă sămânța unirii a fost însă aruncată în vâltoarea evenimentelor din 1848-1849 și aici, un rol important l-a avut un alt sălăjean: Simion Bărnuțiu.
În data de 14 mai 1848, acest rostea în catedrala de la Blaj memorabilul său discurs care începea astfel: ”Care națiune de pe pământ nu s-ar ridica de la mic până la mare, când își vede numărate zilele vieții? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt și naționalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preț mai are viața lui după ce și-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ?...Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii așa de ușor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cari urlă împreună cu lupii și sfâșie pe popor împreună cu aceștia.”
Născut la Bocșa, în comitatul Crasna în 21 iulie/ 2 august 1808, Simion Bărnuțiu a fost fiul cantorului și învățătorului Ioan Bărnuțiu și a Anei Bărnuțiu născută Oros, fiică de preot. A fost crescut și educat în religia greco-catolică și în spiritul dragostei față de neamul românesc. Chiar acest fapt i-a atras dușmănia cercurilro conducătoare, maghiare. Opunându-se obligativității introducerii limbi maghiare și în școlile românești, a fost destituit definitiv din învățământ în 1845
În timpul revoluției de la 1848, Bărnuțiu s-a afirmat ca ideolog al luptei naționale a românilor, în proclamația din 25 martie 1848 adresată românilor din Transilvania el cerea egalitatea națiunii române cu celelalte naționalități, protestând împotriva anexării Transilvaniei la Ungaria. La Blaj, pe Câmpia Libertății - locul unde au avut loc Adunările Naționale s-a scandat pentru prima oară ”Noi vrem să ne unim cu Țara!”
După eșecul Revoluției Române (ca de altfel și a celei maghiare), Bărnuțiu a fost arestat. Însă reușind să scape a ales calea exilului. În 1854 acceptă propunerea lui August Treboniu Laurian, inspector general al școlilor din Moldova, de a ocupa un post la Academia Mihăileană din Iași (1855-1860) și Universitatea din Iași (1860-1864).
Fiind grav bolnav, vrea să-și vadă pentru ultima dată satul natal. Îl cheamă pe nepotul său Ioan Maniu (tatăl lui Iuliu Maniu) de acasă din Transilvania și împreună cu acesta călătorește cu trăsura pusă la dispoziție de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Din păcate nu reușește să ajungă decât până la Gorgana, pe Valea Almașului, acolo unde moare pe 28 mai 1864.
Biserica greco-catolică din Bocșa, loc de veci pentru Simion Bărnuțiu
A fost înmormântat pe 3 iunie 1864 în curtea bisericii de lemn din Bocșa natală, de un sobor de 30 de preoți în frunte cu vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu. Tot aici avea să fie înmormântat în 1914 vicarul Șimleului, Alimpiu Barboloviciu. În 1937 Leontin Ghergariu - autor al lucrării ”Zălaul, schiță monografică” și Coriolan Petranu a cercetat biserica de lemn din Bocșa ce urma să fie dărâmată. Piatra de temelie a noii biserici, a fost sfințită de Valeriu Frențiu pe 8 septembrie 1937. În 1943, biserica a fost resfințită de episcopul unit dr.Iuliu Hossu. Chiar și strănepotul lui Bărnuțiu, marele om politic Iuliu Maniu, a sprijinit construcția bisericii.
Încă de la început, biserica a fost concepută ca un mausoleu pentru marele patriot Simion Bărnuțiu. Abia în 1948, rămășițele pământești ale acestuia și ale lui Alimpiu Barbolovici, au fost strămutate în două casete de metal în acest mausoleu. Nu peste mult timp, prin decretul regimului comunist proaspăt instalat în România, cultul greco-catolic a fost scos în afara legii, bisericile și proprietățile fiindu-le confiscate. A urmat lungul calvar al greco-catolicilor, mii de prelați murind în temnițele comuniste.
Abia în 2007, Tribunalul Sălaj a retrocedat biserica din Bocșa greco-catolicilor, iar aceștia au intrat de drept în proprietatea ei în 2010. De atunci, credincioșii ortodocși și cei greco-catolici se roagă împreună, alternativ, în aceeași biserică.
Clubul de la Bocșa
Ideea de a marca Ziua Națională a României altfel, prin rugăciune și prin comemorarea lui Simion Bărnuțiu, au avut-o membri așa numitului ”Club de la Bocșa”. Înființat în 1979 de către un grup de sălăjeni care doreau astfel să promoveze personalitățile istorice ale Sălajului, amintindu-i aici pe Simion Bărnuțiu, Gheorghe Pop de Băsești, Alesandru Papiu Ilarian, Ioan Maniu, Iuliu Maniu - luptători pentru unirea Transilvaniei cu România.
În 1979 are loc prima întâlnire, organizată sub formă de șezătoare, la casa pădurarilor din localitatea Panic. Aici s-a cântat ”Hora Unirii”, ”Deșteaptă-te române” sau ”Pe-al nostru steag e scris unire”. Anual, în preajma zilei de 1 decembrie, membrii grupului se adunau, chiar dacă știau că sunt supravegheați de către securitate. Pentru că încă de la început și-au propus ca în fiecare an, să marcheze ziua de 1 decembrie la Zalău, Șimleu Silvaniei, Bocșa, Bădăcin Bobota sau Băsești - acolo unde se va putea.
Cu siguranță, despre Clubul de la Bocșa se pot scrie multe. Poate că cineva va realiza o istorie a acelor întâlniri.
1 decembrie 2015, la Bocșa
În contextul comemorărilor Zilei Naționale a României, nu este de mirare că și în acest an, o parte a membrilor Clubului de la Bocșa, alături de un sobor de preoți greco-catolici, de credincioși sau de români veniți chiar și de la Zalău, s-au adunat din nou la Bocșa.
Am aflat și eu de pe rețelele de socializare de acest eveniment și dintr-un material publicat de jurnalistul Călin Pavăl în ”Sălajul Pur și Simplu”. Am vrut să văd cum este marcată Ziua Națională la nici 15 km de Zalău. Recunosc, am avut o surpriză plăcută. Deși afară ploua mocănește, cu o jumătate de oră înainte de începerea evenimentului și-a făcut apariția o mașină a jandarmeriei, însă prezența lor a fost atât de discretă încât aproape că nu i-am văzut în timpul evenimentelor. Apoi a sosit gazda, părintele paroh Alexandru Fiț - care a pregătit cele necesare. Încet, încet, biserica a început să se anime de credincioșii veniți la parastas.
L-am zărit în mulțime pe părintele Cristian Borz venit de la Bădăcin. M-a dus să-mi arate cripta ce urma să fie sfințită. Acesta este amplasată pe latura din stânga a bisericii. Câteva trepte coboară de la nivelul solului. În încăperea luminată sunt expuse în niște sarcofage destul de mici osemintele celor doi: Simion Bărnuțiu și Alimpiu Barboloviciu. Peretele din față conține două mari tablouri ale celor doi, iar pereții laterali sunt decorați cu drapelele României și al statului Vatican. Sunt simbolurile pe care Simion Bărnuțiu le-a prețuit cel mai mult: primul semnifică poporul român căruia i-a dedicat întreaga sa existență, iar cel de-al doilea semnifică biserica greco-catolică căreia i-a aparținut.
Deasupra bolții care duce în criptă se află scris cu litere latine stilizate în stil slavon, un citat dintr-un alt discurs al lui Bărnuțiu: ”Uniți-vă cu poporul toți, preoți, nobili, ostași, învățați și vă consultați cu un cuget asupra mijloacelor reînvierii naționale, pentru că toți sunteți fiii aceleiași mame și cauza este comună. Țineți toți cu poporul ca să nu rătăciți.” Tocul ușii este decorat cu motive geometrice din care nu lipsesc celebrele ”flori ale vieții”, iar deasupra în partea boltită sunt sculptate numele celor doi.
Revenit în biserică, admir pictura murală. Este ca în orice biserică ortodoxă. De fapt să nu uităm că până recent, a aparținut cultului ortodox. Chiar la intrare, apar așa cum spun canoanele imaginile patriarhului Teoctist și ale episcopului ortodox al Oradiei Ioan Mihălțan. Probabil că atunci a fost renovată pictura bisericii. Realizez încă o dată că diferențele dintre cele două biserici surori sunt nesemnificative. La fel și straiele preoților și cea mai mare parte a ritualului. Atunci, de ce atâta dușmănie? De ce încă nu sunt retrocedate toate bisericile care au aparținut cultului greco-catolic?
Mai am timp să arunc o privire în nișa din stânga intrării. Și aici sunt pomeniți cei doi prin intermediul unei plăci comemorative ce conține alături de nume și anii între care au trăit și câte un citat din Biblie în cazul lui Alimpiu Barboloviciu respectiv un fragment din discursul ținut la Blaj în 1848 în cazul lui Simion Bărnuțiu. O altă placă conține numele eroilor comunei care și-au dat viața în cele două războaie mondiale. Cee ce m-a surprins, este peretele din stanga al nișei, pe care sunt gravate figurile a trei dintre personalitățile istorice cele mai reprezentative ale românilor: Mihai Viteazul, Avram Iancu și Alexandru Ioan Cuza.
Tot la intrare, în nișa din stânga se află Pisania care amintește datele importante ale construcției sau renovării bisericii. Ferestrele lungi conțin vitralii simple, în forma geometrice. Prins cu admiratul interiorului bisericii, uit de ce am venit aici. Abia când soborul de preoți încep slujba de pomenire, realizez că Ziua Națională a României poate fi marcată și altfel. De fapt, aici la Bocșa, evenimentul la care asist începe cu intonarea imnului României. Nu este difuzat la stație, nu este înregistrat ci este cântat de toți cei prezenți, e adevărat ajutați de câte o foaie cu versurile imnului, pe care organizatorii au difuzat-o prin public.
Cei patru preoți greco-catolici care slujesc împreună sunt: Pr.Vasile Părău - protopop de Zalău, Pr.Daniel Bertean - preot al parohiei din cartierul Dumbrava - Zalău, Pr.Alexandru Fiț - preot paroh în Bocșa și Pr.Cristian Borz - preot paroh în Bădăcini. În față, în primele strane doi copii țin câte un drapel al României. În public îi remarc pe istoricul Marin Pop, pe doctorul Liviu Gârbea, profesori ai școlii din Bocșa dar și o delegație a Partidului Național Liberal în frunte cu deputatul Lucian Bode.
După slujba de pomenire, părintele Vasile Părău conduce întâlnirea, dând pe rând cuvântul oficialităților prezente. Sunt evocate momente din istoria națională sau din cea a Clubului de la Bocșa iar la final un grup de copii au intonat câteva cântece patriotice și o colindă.
4 B Pro România
Tot cu acestă ocazie, a fost lansată inițiativa ”4 B pentru România”. Este de fapt o asociere între patru localități, a căror nume încep toate cu litera B, localități pe care le leagă personalitățile cele mai de seamă pe care le-au avut. Bocșa - Simion Bărnuțiu, Bădăcin - Iuliu Maniu, Bobota - Corneliu Coposu și Băsești - Gh.Pop de Băsești. Le mai leagă ceva: toți cei patru corifei au fost de religie greco-catolică.
Așa cum spune părintele Cristian Borz: ”4 B Pro România este o sintagmă mai veche de asociere a celor patru localități sălăjene Bocșa, Bădăcin, Bobota și Băsești. Sintagma 4 B aparține lui Marin Pop de la muzeu. Dorim să avem pe viitor un calendar al comemorărilor, a sărbătorilor organizate în cele patru localități astfel încât ele să nu se suprapună. O altă dorință a noastră este promovarea personalităților sălăjene”
Frumoasă și lăudabilă inițiativa. Până la urmă ce poate fi mai nobil decât promovarea istorie naționale, a personalităților sălăjene care iată, au avut un rol crucial în istoria acestui colț de țară.
Știu deja ce voi face la anul de 1 decembrie. Dacă bunul Dumnezeu îmi va da sănătate, voi veni din nou la Bocșa. Aici spiritualitatea greco-catolică și sentimentele patriotice sunt la ele acasă.