Prins în vâltoarea evenimentelor din țară, am neglijat continuarea serialului despre călătoria globetrotter-ului Mirel Magop prin America de Sud, în încercarea de a ajunge în cel mai sudic punct al acestuia - Capul Horn. Asta nu înseamnă că nu am urmărit postările acestuia de pe pagina sa de facebook, care așa cum am anticipat sunt ceva mai rare. Asta pentru că America de Sud nu este Europa. Aici spațiile largi, distanțele între localități sunt mult mai mari iar în plus, internetul nu are calitățile și nici viteza celui european. De aceea, suntem puțin în urmă cu evenimentele. Dar să lăsăm justificările la o parte și să trecem la treabă: iată un nou episod al serialului Sudamericana, în care vă prezentăm alte aspecte ale aventurii lui Mirel Magop.
![]()
Încercăm să reînnodăm povestea noastră, vă amintiți desigur că pe parcursul a două episoade ale serialului Sudamericana l-am însoțit pe Mirel la sosirea în Brazilia (episodul 1) iar apoi în călătoria sa de la Rio de Janeiro la Montevideo (episodul 2).
De la Montevidea, Mirel a plecat spre Buenos Aires, acolo unde urma să primească noul pașaport. Buenos Aires, este o mare metropolă, cel mai mare oraș din Argentina și al doua zonă metropolitană din America de Sud după Sao Paulo. O astfel de metropolă nu are cum să nu impresioneze orice turist european. Chiar Mirel Magop mărturisește: ”Buenos Aires este o uriașă aglomerare urbană ce cuprinde o treime din populația Argentinei. Ca să ies din această aglomerație a trebuit să iau diferite mijloace de transport și abia după 80 km am reușit să ajung în câmp deschis.”
![]()
![]()
![]()
![]()
În așteptarea pașaportului, Mirel Magop cel care n-are stare, s-a gândit să dea o raită prin jurul metropolei. Așa că a luat-o la picior și mai pe jos, mai cu autostopul a parcurs în câteva zile distanța de 1253 km pe ruta Buenos Aires - Punta Indio - San Clemente - Pinamar - Bolivar - Buenos Aires. A avut ceva probleme cu tehnica din dotare, în sensul că a pierdut pozele făcute în Buenos Aires. ”Noroc că a trebuit să mă întorc, așa că am făcut alte poze” - mărturisește cu sarcasm călătorul nostru.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Pe 13 octombrie 2015 punea pe pagina sa de facebook următorul mesaj:
”Ne-am învățat să spunem...- Merg la mare! Eu pot să spun...-Am fost la ocean? Pentru că trebuie să-mi aștept pașaportul până pe 15, ce să fac? Am dat o tură pe litoral...Brrrr! Mucio frio! Mă ajută și poliția! În rest...toate bune și frumoase (aproape frumoase). Ce e cu adevărat frumos va începe de săptămâna viitoare. Merg spre Aconcagua...vârf de aproape 7000 m, apoi cobor pe ruta 40, drum ce trece prin multe parcuri naționale...”
![]()
![]()
Nu știu cum se face că Mirel reușește să găsească mereu locuri interesante, inedite. Iată de exemplu o statuie / monument găsit în Bolivar localitate situată la 300 km de Buenos Aires.
![]()
Nu este un secret faptul că Mirel este un mare patriot. Se laudă cu țara sa oriunde prin lume și poartă cu mândrie drapelul național agățat de rucsacul lui. Când are ocazia se fotografiază cu drapelul României pe la diferitele ambasade și consulate. Iată câteva imagini din Buenos Aires care demonstrează acest lucru.
![]()
![]()
Pe 15 octombrie 2015, Mirel Magop a primit noul pașaport. Cel vechi îi expirase așa că a fost nevoit să găsească varianta optimă care pe de o parte să nu-l împiedice să-și continue călătoria iar pe de altă parte să fie ”cu actele în regulă”. Cu pașaportul în mână a pornit din nou la drum. De data aceasta spre vest cu gândul să ajungă la baza Muntelui Aconcagua - înalt de aproape 7000 de metri, cel mai mare din ambele americi și unul dintre cele șapte cele mai importante vârfuri ale lumii. Evident, nu și-a propus să-l escaladeze, ar fi fost imposibil neavând echipament adecvat.
”După ce am reușit să ies din Buenos Aires am luat-o spre Mendoza. Puteam să merg direct spre Ushuhaia, dar traversam o pampa umedă, friguroasă și ploioasă. În plus, acum e încă iarnă în sud, apoi Mendoza e la poalele Aconcagua, cel mai înalt vârf din America de Sud (6959 m). Apoi de acolo merg pe ruta 40, rută ce străbate Argentina de la nord la sud și trece prin 25 de rezervații naturale” - mi-a mărturisit Mirel într-un e-mail.
Despre Argentina are numai cuvinte de laudă. Iată câteva referiri la această țară: ”Argentinienii deși au 5000 de km de coastă, multe lacuri și ape, nu prea consumă pește. De aceea el este foarte accesibil celor ca mine! Pentru prima dată în călătoriile mele am o undiță. Încă nu am folosit-o (am stat 12 ani în Tulcea și m-am molipsit de acest microb). Temperatura este de 15-20 de grade ziua și 5-10 grade noaptea. pentru mine este perfect deși umezeala accentuează disconfortul termic”. Sau o altă prezentare, de data acesta a argentinienilor: ”Argentinienii (cei pe care i-am întâlnit) sunt foarte gentili, ospitalieri și generoși. Majoritatea celor care au oprit mașina pentru mine m-au și ajutat în diferite moduri. Ultimul din poză (n.n nu am primit poza)are o florărie care se cheamă Pagaro Loco (pasărea nebună). Când i-am spus că sunt liber ca pasărea (soy libre con pagaro) el m-a dus să-mi facă cunoștință cu maică-sa și cu cei din magazin. Așa că pasărea liberă s-a întâlnit cu pasărea nebună”
În drum spre Mendoza a trecut printr-un deșert:”Până să ajung aici (n.n. Mendoza) am vizitat un mini deșert înaintat la rangul de rezervație naturală. De fapt, această zonă cuprinde mai multe pustiuri (ca să nu le spun deșerturi) cărora li se spune pampa arida sau salinas. pe aici nu este nimic sau este vegetație ghimpoasă unde doar caprele mai găsesc ceva de ronțăit. Am mers pe jos vreo 40 km prin aceste locuri de lângă pustiurile oficiale. O să am timp să le văd și pe cele adevărate. Cum am mai spus...sunt multe de văzut pe aici”
![]()
![]()
Mirel Magop scria în data de 22 octombrie pe pagina sa de facebook: ”OK...noțiunea de deșert pe care o știam și o acceptam e aia cu dune de nisip sau pietre moarte...Mai corect spus PUSTIU. În Argentina, pentru că Tropicul Capricornului taie țara-n două, e logic să fie și zone aride. De exemplu, aici, la Mendoza, cantitatea de precipitații e de 200 ml pe metru pătrat. Zonele pustii de pe aici au multe denumiri...pampas, salinas. prin cele mai multe nu cresc decât câțiva boscheți spinoși, unde doar caprele mai găsesc ceva de mâncare.”
![]()
![]()
![]()
Înainte să ajungă la Mendoza, a găsit o altă mascotă. ”Claudiu nu e prea familiarizat cu America...De aceea când am văzut leopardul, mi-a fost așa de milă de el, încât nu am putut să-l las în drum, singurel...jerpelit. L-am luat cu mine. dar cum are burtică...eu zic să-i pun numele Maradona. Voi ce nume vreți să-i pun?” - i-a întrebat el fanii săi de pe facebook. În urma propunerilor venite de la aceștia a decis: Digo.
![]()
Următoarea oprire a lui Mirel Magop a fost la Mendoza. Aici a fost din nou bine primit, de data aceasta de către consulul onorific al României la Mendoza, domnul Viorel Chirca Otaviano. Mirel Magop: ”În câteva zile am ajuns la Mendoza unde am fost preluat de către consulul onorific al României în Argentina, un român de origine, venit aici din 1969, domnul Viorel Chirca. Am fost cazat două zile la un hostel din centrul orașului și onorat cu invitație la masă, unde am cunoscut-o și pe încântătoarea doamnă Chirca. Pentru mine rămâne importantă trecerea mea prin Mendoza mai ales prin faptul că, în sfârșit, am găsit varianta sudamericană a camping-gazului...deci eu, Claudiu și cu Digo avem bucătărieeeee! Domnul Viorel Chirca a venit în Argentina la o lună după ce am venit eu pe lume...Deși plecat de mulți ani, păstrează legătura cu România, vorbește limba română impecabil, la fel și soția dumnealui, deși este armeancă. Am fost plăcut surprins, ca în bibliotecă și pe biroul de la consulat să văd cărți cu autori români.”
![]()
![]()
![]()
![]()
Aici la Mendoza, Mirel Magop s-a despărțit de costumul popular sălăjean, primit de la Ligia Bodea din Iaz. Cu părere de rău a trebuit să renunțe la el. Iată cum descrie Mirel Magop acestă decizie: ”Costumul nu mi se potrivește și basta. Apoi e greu de întreținut...când l-am îmbrăcat ultima oară la Ambasada din Buenos Aires era șifonat rău de mi-a fost rușine. După numeroase ploi ce le-am prins, au apărut pete, deși mereu l-am pus bine. Așa că, atunci când s-a ivit prilejul, l-am donat. Acum costumul de la Iaz va sta pe un manechin la consulatul onorific din Mendoza, la consulul onorific de origine română, domnul Viorel Chirca”.
Așadar, după ce a traversat aproape toată Europa, după ce a fost purtat prin comunitățile de români în Ungaria, la Zvolen, la Roma sau la Madrid și după ce a traversat jumătate din continentul sud-american, costumul popular românesc de pe Valea Barcăului (județul Sălaj) dăruit de către Ligia Alexandra Bodea, a ajuns la finalul călătoriei. Acum este așezat la loc de cinste în consulatul României din Mendoza, Argentina.
Suntem la finalul celui de al treilea episod al aventurii sud-americane a globetrotter-ului Mirel Magop. ca de fiecare dată, reușește să ne încânte cu poveștile lui de călătorie. Ca să meargă mai departe și să-și atingă scopul propus, are nevoie și de sprijinul nostru. Așa că nu ezitați să-i întindeți o mână de ajutor, donând orice sumă cât de mică în conturile:
Încercăm să reînnodăm povestea noastră, vă amintiți desigur că pe parcursul a două episoade ale serialului Sudamericana l-am însoțit pe Mirel la sosirea în Brazilia (episodul 1) iar apoi în călătoria sa de la Rio de Janeiro la Montevideo (episodul 2).
De la Montevidea, Mirel a plecat spre Buenos Aires, acolo unde urma să primească noul pașaport. Buenos Aires, este o mare metropolă, cel mai mare oraș din Argentina și al doua zonă metropolitană din America de Sud după Sao Paulo. O astfel de metropolă nu are cum să nu impresioneze orice turist european. Chiar Mirel Magop mărturisește: ”Buenos Aires este o uriașă aglomerare urbană ce cuprinde o treime din populația Argentinei. Ca să ies din această aglomerație a trebuit să iau diferite mijloace de transport și abia după 80 km am reușit să ajung în câmp deschis.”
În așteptarea pașaportului, Mirel Magop cel care n-are stare, s-a gândit să dea o raită prin jurul metropolei. Așa că a luat-o la picior și mai pe jos, mai cu autostopul a parcurs în câteva zile distanța de 1253 km pe ruta Buenos Aires - Punta Indio - San Clemente - Pinamar - Bolivar - Buenos Aires. A avut ceva probleme cu tehnica din dotare, în sensul că a pierdut pozele făcute în Buenos Aires. ”Noroc că a trebuit să mă întorc, așa că am făcut alte poze” - mărturisește cu sarcasm călătorul nostru.
 |
| ”Un mic tur de 1253 km în jurul Buenos Aires-ului” |
”Ne-am învățat să spunem...- Merg la mare! Eu pot să spun...-Am fost la ocean? Pentru că trebuie să-mi aștept pașaportul până pe 15, ce să fac? Am dat o tură pe litoral...Brrrr! Mucio frio! Mă ajută și poliția! În rest...toate bune și frumoase (aproape frumoase). Ce e cu adevărat frumos va începe de săptămâna viitoare. Merg spre Aconcagua...vârf de aproape 7000 m, apoi cobor pe ruta 40, drum ce trece prin multe parcuri naționale...”
Nu știu cum se face că Mirel reușește să găsească mereu locuri interesante, inedite. Iată de exemplu o statuie / monument găsit în Bolivar localitate situată la 300 km de Buenos Aires.
Nu este un secret faptul că Mirel este un mare patriot. Se laudă cu țara sa oriunde prin lume și poartă cu mândrie drapelul național agățat de rucsacul lui. Când are ocazia se fotografiază cu drapelul României pe la diferitele ambasade și consulate. Iată câteva imagini din Buenos Aires care demonstrează acest lucru.
Pe 15 octombrie 2015, Mirel Magop a primit noul pașaport. Cel vechi îi expirase așa că a fost nevoit să găsească varianta optimă care pe de o parte să nu-l împiedice să-și continue călătoria iar pe de altă parte să fie ”cu actele în regulă”. Cu pașaportul în mână a pornit din nou la drum. De data aceasta spre vest cu gândul să ajungă la baza Muntelui Aconcagua - înalt de aproape 7000 de metri, cel mai mare din ambele americi și unul dintre cele șapte cele mai importante vârfuri ale lumii. Evident, nu și-a propus să-l escaladeze, ar fi fost imposibil neavând echipament adecvat.
”După ce am reușit să ies din Buenos Aires am luat-o spre Mendoza. Puteam să merg direct spre Ushuhaia, dar traversam o pampa umedă, friguroasă și ploioasă. În plus, acum e încă iarnă în sud, apoi Mendoza e la poalele Aconcagua, cel mai înalt vârf din America de Sud (6959 m). Apoi de acolo merg pe ruta 40, rută ce străbate Argentina de la nord la sud și trece prin 25 de rezervații naturale” - mi-a mărturisit Mirel într-un e-mail.
Despre Argentina are numai cuvinte de laudă. Iată câteva referiri la această țară: ”Argentinienii deși au 5000 de km de coastă, multe lacuri și ape, nu prea consumă pește. De aceea el este foarte accesibil celor ca mine! Pentru prima dată în călătoriile mele am o undiță. Încă nu am folosit-o (am stat 12 ani în Tulcea și m-am molipsit de acest microb). Temperatura este de 15-20 de grade ziua și 5-10 grade noaptea. pentru mine este perfect deși umezeala accentuează disconfortul termic”. Sau o altă prezentare, de data acesta a argentinienilor: ”Argentinienii (cei pe care i-am întâlnit) sunt foarte gentili, ospitalieri și generoși. Majoritatea celor care au oprit mașina pentru mine m-au și ajutat în diferite moduri. Ultimul din poză (n.n nu am primit poza)are o florărie care se cheamă Pagaro Loco (pasărea nebună). Când i-am spus că sunt liber ca pasărea (soy libre con pagaro) el m-a dus să-mi facă cunoștință cu maică-sa și cu cei din magazin. Așa că pasărea liberă s-a întâlnit cu pasărea nebună”
În drum spre Mendoza a trecut printr-un deșert:”Până să ajung aici (n.n. Mendoza) am vizitat un mini deșert înaintat la rangul de rezervație naturală. De fapt, această zonă cuprinde mai multe pustiuri (ca să nu le spun deșerturi) cărora li se spune pampa arida sau salinas. pe aici nu este nimic sau este vegetație ghimpoasă unde doar caprele mai găsesc ceva de ronțăit. Am mers pe jos vreo 40 km prin aceste locuri de lângă pustiurile oficiale. O să am timp să le văd și pe cele adevărate. Cum am mai spus...sunt multe de văzut pe aici”
 |
Mirel Magop scria în data de 22 octombrie pe pagina sa de facebook: ”OK...noțiunea de deșert pe care o știam și o acceptam e aia cu dune de nisip sau pietre moarte...Mai corect spus PUSTIU. În Argentina, pentru că Tropicul Capricornului taie țara-n două, e logic să fie și zone aride. De exemplu, aici, la Mendoza, cantitatea de precipitații e de 200 ml pe metru pătrat. Zonele pustii de pe aici au multe denumiri...pampas, salinas. prin cele mai multe nu cresc decât câțiva boscheți spinoși, unde doar caprele mai găsesc ceva de mâncare.”
Înainte să ajungă la Mendoza, a găsit o altă mascotă. ”Claudiu nu e prea familiarizat cu America...De aceea când am văzut leopardul, mi-a fost așa de milă de el, încât nu am putut să-l las în drum, singurel...jerpelit. L-am luat cu mine. dar cum are burtică...eu zic să-i pun numele Maradona. Voi ce nume vreți să-i pun?” - i-a întrebat el fanii săi de pe facebook. În urma propunerilor venite de la aceștia a decis: Digo.
Următoarea oprire a lui Mirel Magop a fost la Mendoza. Aici a fost din nou bine primit, de data aceasta de către consulul onorific al României la Mendoza, domnul Viorel Chirca Otaviano. Mirel Magop: ”În câteva zile am ajuns la Mendoza unde am fost preluat de către consulul onorific al României în Argentina, un român de origine, venit aici din 1969, domnul Viorel Chirca. Am fost cazat două zile la un hostel din centrul orașului și onorat cu invitație la masă, unde am cunoscut-o și pe încântătoarea doamnă Chirca. Pentru mine rămâne importantă trecerea mea prin Mendoza mai ales prin faptul că, în sfârșit, am găsit varianta sudamericană a camping-gazului...deci eu, Claudiu și cu Digo avem bucătărieeeee! Domnul Viorel Chirca a venit în Argentina la o lună după ce am venit eu pe lume...Deși plecat de mulți ani, păstrează legătura cu România, vorbește limba română impecabil, la fel și soția dumnealui, deși este armeancă. Am fost plăcut surprins, ca în bibliotecă și pe biroul de la consulat să văd cărți cu autori români.”
 |
| Domnul Viorel Chirca - consulul onorific al României în Argentina |
Așadar, după ce a traversat aproape toată Europa, după ce a fost purtat prin comunitățile de români în Ungaria, la Zvolen, la Roma sau la Madrid și după ce a traversat jumătate din continentul sud-american, costumul popular românesc de pe Valea Barcăului (județul Sălaj) dăruit de către Ligia Alexandra Bodea, a ajuns la finalul călătoriei. Acum este așezat la loc de cinste în consulatul României din Mendoza, Argentina.
Suntem la finalul celui de al treilea episod al aventurii sud-americane a globetrotter-ului Mirel Magop. ca de fiecare dată, reușește să ne încânte cu poveștile lui de călătorie. Ca să meargă mai departe și să-și atingă scopul propus, are nevoie și de sprijinul nostru. Așa că nu ezitați să-i întindeți o mână de ajutor, donând orice sumă cât de mică în conturile:
- cont în lei: RO87BUCU1071033073369RON
- cont în euro: RO30BUCU1071110013674EUR
deschise la Alpha Bank pe numele Magop Costel Mirel.
Acest episod face parte din serialul Where is Mirel:
- retrospectiva europeană poate fi citită aici;
- Sudamericana 1: Brazilia
- Sudamericana 2: De la Rio de Janeiro la Montevideo