Abia a venit toamna, abia s-au deschis porțile școlilor pentru elevi și iată că evenimentele cultural-științifice debutează după o pauză generată de perioada concediilor și a vacanței de vară. Și nu se putea un debut cultural mai interesant decât printr-o expoziție inedită vernisată azi la secția de istorie ”Vasile Lucăcel” a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău. Este vorba despre expoziția ”Vacanțe și Concedii în timpul regimului comunist”.
![]()
Expoziția, inedită prin tematică și forma de prezentare, se înscrie într-un demers mai larg al Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău de a valorifica din punct de vedere științific o perioadă din istoria recentă a României - ”Epoca de Aur” sau regimul comunist (de tristă amintire). Am folosit intenționat parantezele pentru sintagma ”de tristă amintire” pentru că, acei ani care indiscutabil nu au fost benefici pentru dezvoltarea economică, culturală ori pe orice alt nivel a României, pentru unii reușesc să creeze nostalgii. Este interesant faptul că o parte însemnată a populației țării, îndeosebi cei de vârsta a doua și a treia sunt în continuare nostalgici, în ciuda greutăților inerente ale traiului de zi cu zi. Să fie oare, dincolo de nostalgia firească după anii tinereții, un mod de a se opune capitalismului sălbatic de după Revoluție? Nu-mi propun să intru acum într-o astfel de discuție, deși cred că ar fi una cel puțin interesantă.
Din punct de vedere istoric, și cu acest aspect încerc să mă întorc la tematica expoziției, este salutar demersul specialiștilor Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău de a încerca să constituie o colecție de obiecte care au avut de a face cu perioada regimului comunist. Nu suntem la primul demers de acest fel. La Zalău, în cadrul expoziției de bază a muzeului, există chiar o încăpere dedicată în exclusivitate acestei perioade. Ba mai mult, s-a făcut un pas mai departe prin proiectul de achiziții de obiecte ce au aparținut epocii respective. În acest sens, istoricul Marin Pop - specialistul muzeului în probleme ce țin de anii regimului comunist, împreună cu alți colegi ai instituției amintite, au ”colindat” toate unitățile școlare din mediul rural în încercarea de a obține, prin intermediul
elevilor astfel de obiecte.
![]()
![]()
Acestea, dar și altele donate de istoricul Horea Pop, au făcut obiectul expoziției vernisată astăzi. Cei care vor vizita în perioada următoare expoziția vor vedea o serie de exponate ce amintesc de modul în care se desfășurau vacanțele și concediile românilor în regimul comunist: de la partea de informare, de planificare, la cea a concediului propriu zis și până la perioada post-concediu. Opt panouri informative conțin în general imagini ”de epocă” cuprinzând momente ale excursiilor școlare efectuate la diverse obiective cultural-istorice (monumente, case memoriale etc). Fiecare fotografie care reprezintă un document în sine este însoțită de explicația acesteia dar și de impresii ale turiștilor, ale vizitatorilor.
![]()
![]()
În afara acestor panouri, mai există o serie de vitrine ce conțin obiecte din perioada comunistă, obiecte care toate au legătură cu tematica expoziției: bilete de tren, mersul trenurilor, bancnote și monede aflate în circulație, pliante și broșuri care promovează diferite destinații turistice (aici un rol important l-a avut și maestrul Groza Mircea, o parte a exponatelor fiind din perioada în care a fost angajat la defunctul OJT). Într-o altă vitrină sunt expuse aparate de fotografiat (de proveniență sovietică sau chinezească) - nu puteai nici atunci să-ți imaginezi un concediu în care să nu vii acasă cu amintiri imprimate pe filmul aparatului de fotografiat. Electrocasnicele mici, nelipsite din bagajele românilor - mă refer aici la banalul fierbător de cafea sau la uscătorul de păr, fac obiectul unei alte vitrine. Însă vitrinele care-mi plac cel mai mult sunt cele care conțin acele obiecte care au rolul de ați aminti peste ani de locurile pe care le-ai vizitat. În termenii de astăzi le-am numi ”souvenir-uri”: vederi (color!!), cărți poștale, brelocuri, căni sau scrumiere inscripționate cu imagini (și acestea color) ale obiectivelor vizitate și multe alte asemenea obiecte.
![]()
![]()
Expoziția mai conține și trei standuri inedite, realizate chiar pe pardoseala sălii de expoziție. Primul este un ”colț” ce reprezintă obiectele cu care românii mergeau la ”iarbă verde” - multe dintre ele actuale și astăzi: truse cu veselă din plastic, nelipsitele jocuri de table sau de rummy, cărțile de joc (de cruce sau de poker), aparate portabile de radio, rachete de tenis, umbrele de soare sau almanahurile diferitelor publicații.
![]()
![]()
Al doilea stand, este de fapt o grămăjoară de nisip (da, ați citit bine), care are rolul de evoca exact unul dintre cele mai frumoase momente din vacanțele românilor: plaja Mării Negre. Evident, pe nisip se află obiecte cum ar fi mingea de volei, mașinuța sau lopățica de plastic dar și diverse forme cu ajutorul cărora se modelau diferite forme în nisipul ud. Până și câteva scoici răsfirate pe nisip te duc cu gândul la vacanțele petrecute la mare.
![]()
În fine, într-un colț se află și un cort complet echipat, în gura căruia se află sacul de dormit și bocancii nelipsiți celor care preferau muntele mai degrabă decât marea. Alături rucsacul complet echipat și el sau geamantanul de călătorie în care se află un costum de baie...din vremea în care nu se făcea ”economie” de material.
![]()
![]()
Expoziția ”vacanțe și concedii în timpul regimului comunist” ar trebui vizitată de către toate grupurile de vârstă și de către toate categoriile sociale. Cu excepția tinerei generații, a celor născuți în ”democrație” - care n-au prins acele vremuri care sunt evocate prin exponatele prezentate, sunt convins că ceilalți vizitatori se vor regăsi fie și doar într-un singur obiect. Este o expoziție care are darul de a te face să te oprești din goana cotidiană și de ați răscoli amintirile.
Inevitabil m-am gândit la recentul muzeu pe care l-am văzut în orășelul maghiar Szentendre (muzeul Retro Design Center) care evocă prin exponatele sale (mult mai multe și acoperind aproape toate ariile vieții cotidiene) anii 70-80. Poate, ceea ce am văzut la muzeul din Zalău este începutul unei colecții dedicate regimului comunist. O perioadă care iată, a ajuns obiect de cercetare istorică și științifică.
Expoziția, inedită prin tematică și forma de prezentare, se înscrie într-un demers mai larg al Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău de a valorifica din punct de vedere științific o perioadă din istoria recentă a României - ”Epoca de Aur” sau regimul comunist (de tristă amintire). Am folosit intenționat parantezele pentru sintagma ”de tristă amintire” pentru că, acei ani care indiscutabil nu au fost benefici pentru dezvoltarea economică, culturală ori pe orice alt nivel a României, pentru unii reușesc să creeze nostalgii. Este interesant faptul că o parte însemnată a populației țării, îndeosebi cei de vârsta a doua și a treia sunt în continuare nostalgici, în ciuda greutăților inerente ale traiului de zi cu zi. Să fie oare, dincolo de nostalgia firească după anii tinereții, un mod de a se opune capitalismului sălbatic de după Revoluție? Nu-mi propun să intru acum într-o astfel de discuție, deși cred că ar fi una cel puțin interesantă.
Din punct de vedere istoric, și cu acest aspect încerc să mă întorc la tematica expoziției, este salutar demersul specialiștilor Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău de a încerca să constituie o colecție de obiecte care au avut de a face cu perioada regimului comunist. Nu suntem la primul demers de acest fel. La Zalău, în cadrul expoziției de bază a muzeului, există chiar o încăpere dedicată în exclusivitate acestei perioade. Ba mai mult, s-a făcut un pas mai departe prin proiectul de achiziții de obiecte ce au aparținut epocii respective. În acest sens, istoricul Marin Pop - specialistul muzeului în probleme ce țin de anii regimului comunist, împreună cu alți colegi ai instituției amintite, au ”colindat” toate unitățile școlare din mediul rural în încercarea de a obține, prin intermediul
elevilor astfel de obiecte.
Acestea, dar și altele donate de istoricul Horea Pop, au făcut obiectul expoziției vernisată astăzi. Cei care vor vizita în perioada următoare expoziția vor vedea o serie de exponate ce amintesc de modul în care se desfășurau vacanțele și concediile românilor în regimul comunist: de la partea de informare, de planificare, la cea a concediului propriu zis și până la perioada post-concediu. Opt panouri informative conțin în general imagini ”de epocă” cuprinzând momente ale excursiilor școlare efectuate la diverse obiective cultural-istorice (monumente, case memoriale etc). Fiecare fotografie care reprezintă un document în sine este însoțită de explicația acesteia dar și de impresii ale turiștilor, ale vizitatorilor.
În afara acestor panouri, mai există o serie de vitrine ce conțin obiecte din perioada comunistă, obiecte care toate au legătură cu tematica expoziției: bilete de tren, mersul trenurilor, bancnote și monede aflate în circulație, pliante și broșuri care promovează diferite destinații turistice (aici un rol important l-a avut și maestrul Groza Mircea, o parte a exponatelor fiind din perioada în care a fost angajat la defunctul OJT). Într-o altă vitrină sunt expuse aparate de fotografiat (de proveniență sovietică sau chinezească) - nu puteai nici atunci să-ți imaginezi un concediu în care să nu vii acasă cu amintiri imprimate pe filmul aparatului de fotografiat. Electrocasnicele mici, nelipsite din bagajele românilor - mă refer aici la banalul fierbător de cafea sau la uscătorul de păr, fac obiectul unei alte vitrine. Însă vitrinele care-mi plac cel mai mult sunt cele care conțin acele obiecte care au rolul de ați aminti peste ani de locurile pe care le-ai vizitat. În termenii de astăzi le-am numi ”souvenir-uri”: vederi (color!!), cărți poștale, brelocuri, căni sau scrumiere inscripționate cu imagini (și acestea color) ale obiectivelor vizitate și multe alte asemenea obiecte.
Expoziția mai conține și trei standuri inedite, realizate chiar pe pardoseala sălii de expoziție. Primul este un ”colț” ce reprezintă obiectele cu care românii mergeau la ”iarbă verde” - multe dintre ele actuale și astăzi: truse cu veselă din plastic, nelipsitele jocuri de table sau de rummy, cărțile de joc (de cruce sau de poker), aparate portabile de radio, rachete de tenis, umbrele de soare sau almanahurile diferitelor publicații.
Al doilea stand, este de fapt o grămăjoară de nisip (da, ați citit bine), care are rolul de evoca exact unul dintre cele mai frumoase momente din vacanțele românilor: plaja Mării Negre. Evident, pe nisip se află obiecte cum ar fi mingea de volei, mașinuța sau lopățica de plastic dar și diverse forme cu ajutorul cărora se modelau diferite forme în nisipul ud. Până și câteva scoici răsfirate pe nisip te duc cu gândul la vacanțele petrecute la mare.
În fine, într-un colț se află și un cort complet echipat, în gura căruia se află sacul de dormit și bocancii nelipsiți celor care preferau muntele mai degrabă decât marea. Alături rucsacul complet echipat și el sau geamantanul de călătorie în care se află un costum de baie...din vremea în care nu se făcea ”economie” de material.
Inevitabil m-am gândit la recentul muzeu pe care l-am văzut în orășelul maghiar Szentendre (muzeul Retro Design Center) care evocă prin exponatele sale (mult mai multe și acoperind aproape toate ariile vieții cotidiene) anii 70-80. Poate, ceea ce am văzut la muzeul din Zalău este începutul unei colecții dedicate regimului comunist. O perioadă care iată, a ajuns obiect de cercetare istorică și științifică.