Așa cum anticipam, festivalul de reconstituire istorică antică Porolissum Fest, ajuns la a V-a ediție, are toate șansele să devină cel mai important festival de acest gen din România. Este un pariu pe cale să fie câștigat de către Consiliul Județean Sălaj, care prin Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, respectiv Asociația ”Amicii Muzeului” a mobilizat la Porolissum în fața Porta Praetoria, toate trupele de reenactment antic din România. Cu fiecare an festivalul a câștigat în notorietate, iar ultimele investiții în infrastructura turistică au atras la Porolissum peste 2500 de turiști. Blogul Foto-Travel a avut onoarea de a fi partener al festivalului, postură din care s-a implicat în promovarea acestuia. Iată povestea unei zile memorabile.
![]()
În ciuda vremii deosebit de calde, în cele două zile de festival, la Porolissum au ajuns peste 2500 de turiști, fie că au fost din Zalău, din Sălaj sau din diferite alte județe din țară. Cine a ajuns la Porolissum a avut parte de un spectacol pe cinste, cum rar s-a mai văzut. Au fost prezente toate trupele de reenactment antic din România, unele dintre ele participând și la edițiile anterioare, altele venite pentru prima dată. Mi-am luat inima în dinți și am mers la Porolissum, conștient de faptul că voi avea de îndurat temperaturi foarte mari. Însă dragostea față de istoria antică, parteneriatul cu Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău dar și faptul că am avut invitați de la Cluj-Napoca - toate aceste argumente au fost mult mai puternice decât căldura de afară.
Am ajuns chiar de la început și am prins momentul în care domnul Tiberiu Marc, președintele Consiliului Județean Sălaj s-a adresat celor prezenți cu un discurs scurt, mult mai scurt decât de obicei: "Vă mulțumesc tuturor celor care vă este dat să fiți astăzi aici la Porolissum, un loc special. Mulțumesc organizatorilor, mulțumesc invitaților, acestor minunate trupe care au venit din toată țara. Cred că sunt toate argumentele ca aici la Porolissum, în viitor, să construim un loc unic. Ave Porolissum!”
A vorbit apoi, așa cum este și firesc, doamna Corina Bejinariu - managerul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, organizatorul evenimentului. ”Bine ați venit la cea de a V-a ediție a festivalului Porolissum Fest. Suntem deja vechi prieteni cu unii dintre dumneavoastră, în special cu membri ai trupelor de reconstituire istorică. Ne bucurăm să vă avem astăzi pe toți cei care aveți ca pasiune reconstituirea istorică a antichității din România. Este o bucurie pentru noi, este o onoare pentru noi și o mare realizare pentru complexul arheologic Porolissum, să putem să reunim în spațiul acesta încărcat de istorie pe toți cei care își propun să ne introducă în atmosfera acelor vremuri cu multă dăruire și cu mult profesionalism. [...] Prezența dumneavoastră aici este un argument forte că merită să ne promovăm patrimoniul și că la un moment dat, oricât de futurist sună, putem să creem dezvoltare locală prin promovarea patrimoniului.” - a fost mesajul transmis celor prezenți.
![]()
Însă greul festivalului este dus de trupele de reenactment, ele fac deliciul publicului, sunt ”sarea și piperul” unui astfel de eveniment. Mi-a plăcut gestul simbolic al organizatorilor de a înmâna fiecărei din cele 14 formații prezente, o diplomă care atestă pe de o parte participarea lor la Porolissum Fest - un festival dorit de trupe să-l aibă în palmares - și pe de altă parte este dacă vreți, o răsplată dată anticipat celor care vor munci din greu, pe un soare arzător ca publicul să se simtă bine. Însuși președintele Consiliului Județean Sălaj, domnul Tiberiu Marc, a înmânat aceste diplome numite ”corona triumphalis” următoarelor formații și trupe de reenactment: Nimfele Daciei, Vox Dacorum, Virtvs Antiqva, Terra Dacica Aeterna, Asociația culturală pentru istorie vie Alba Iulia, Lupii Pustei, Ludus Apulensis, Omnis Barbaria, Hoarda Barbară - trupa GOD, Asociația Danais Constanța, Ludus Danais, Asociația Amicii Muzeului Zalău, Vulturii din Călata și Peregrinus.
![]()
![]()
![]()
În ciuda vremii deosebit de calde, în cele două zile de festival, la Porolissum au ajuns peste 2500 de turiști, fie că au fost din Zalău, din Sălaj sau din diferite alte județe din țară. Cine a ajuns la Porolissum a avut parte de un spectacol pe cinste, cum rar s-a mai văzut. Au fost prezente toate trupele de reenactment antic din România, unele dintre ele participând și la edițiile anterioare, altele venite pentru prima dată. Mi-am luat inima în dinți și am mers la Porolissum, conștient de faptul că voi avea de îndurat temperaturi foarte mari. Însă dragostea față de istoria antică, parteneriatul cu Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău dar și faptul că am avut invitați de la Cluj-Napoca - toate aceste argumente au fost mult mai puternice decât căldura de afară.
Am ajuns chiar de la început și am prins momentul în care domnul Tiberiu Marc, președintele Consiliului Județean Sălaj s-a adresat celor prezenți cu un discurs scurt, mult mai scurt decât de obicei: "Vă mulțumesc tuturor celor care vă este dat să fiți astăzi aici la Porolissum, un loc special. Mulțumesc organizatorilor, mulțumesc invitaților, acestor minunate trupe care au venit din toată țara. Cred că sunt toate argumentele ca aici la Porolissum, în viitor, să construim un loc unic. Ave Porolissum!”
 |
| Tiberiu Marc - președintele CJ Sălaj |
 |
| dr.Corina Bejinariu - managerul MJIAZ |
 |
| Dacii din cadrul Asociației Amicii Muzeului |
 |
| Formația de muzică arhaică Vox Dacorum |
Ultima ”corona triumfalis” a fost acordată domnului Tiberiu Marc, președintele Consiliului Județean Sălaj care ”face tot posibilul ca reenactment-ul să se dezvolte în județul Sălaj și să promoveze ceea ce înseamnă patrimoniul arheologic și istoric”.
După salutul războinicilor, a urmat conform programului, dansul fetelor de la Nimfele Daciei și recitalul de cântece arhaice ale trupei Vox Dacorum condusă de fosta mea colegă (din clasele I-XII) Ancuța Mărieș. Le mai văzusem pe fete, chiar am scris și un material despre ele, iar pe Ancuța o știu ”de când lumea” așa că mi-am permis să lipsesc puțin. Am avut și motive întemeiate, verișoara mea Ginette Mercean împreună cu soțul ei Mircea Mercea și cu o prietenă de-a lor au venit tocmai de al Cluj, special pentru eveniment. Cum n-au mai fost niciodată la Porolissum au vrut să vadă castrul. Fotografi împătimiți, cum s-au văzut în plin câmp înflorit, au uitat pe moment de vestigiile istorice, de festival și s-au pus la fotografiat ...flori de câmp.
Cu greu i-am readus înapoi în fața Porta Praetoria acolo unde gladiatorii transpirau la propriu într-o încleștare cum rar s-a mai văzut. Anul acesta au fost multe trupe de gladiatori și pentru prima dată am văzut și gladiatoare...adică femei.
![]()
![]()
![]()
![]()
Un alt moment inedit, care a ținut publicul cu sufletul la gură a fost acela în care doi tineri șoimari au avut un moment de dresaj cu păsări de pradă. Dorin Cărăbeț și Forrai Antal formează împreună trupa Peregrinus și sunt pentru prima dată la Porolissum, în Sălaj. Demonstrația lor necesită multă atenție și multă răbdare atât din partea lor cât și a publicului. Asta pentru că lucrează cu ...păsări de pradă. Loki - un mascul de uliu Harris, Coco - o femelă de corb și Maya - o femelă de șoim polar sunt cei trei protagoniști plini de personalitate și uneori încăpățânare, care pur și simplu au fermecat asistența prin zborul lor sau prin executarea comenzilor primite. Un moment excelent, poate cel mai bun din cadrul actualei ediții a festivalului. Despre cei doi dresori și despre Asociația Peregrinus, puteți citi mai multe în excelentul articol din Transilvania Reporter.
![]()
Vrând să surprind câteva cadre din unghiuri diferite, am urcat pe coama de deal ce duce de la poartă în cel mai înalt punct al castrului. Acolo m-am trezit pe neașteptate că sunt prins între liniile inamice, îndemnul organizatorilor pentru public de a părăsi zona găsindu-mă în imposibilitatea de a face acest lucru. Fie renunțam să mai văd ceva din spectacol - lucru pe care l-am exclus din start, fie mă refugiez într-una din cetățile de lemn construite pentru scenariul marii bătălii ce se prefigura. Am ales ultima variantă. Am stat câteva minute la adăpostul uneia dintre ”cetăți” asta până când au venit ”barbarii” și o legiune de romani.
![]()
![]()
![]()
Noroc cu unul dintre combatanți, un barbar autentic pe numele lui adevărat George Bosie. Este moldovean și a venit pentru prima dată la Porolissum alături de colegii lui daci, barbari și romani din trupa Geto-Dacii din Moldova. M-a rugat să-i fac câteva fotografii și m-a îndemnat să rămân ca să surprind încleștarea dintre ei și romani. Fără să vreau m-am transformat într-un reporter de război, alături de prietenul Sebi Olaru (care tocmai venise de la un curs de pregătire pentru jurnaliștii de război). Împreună cu Sebi am făcut câteva zeci de poze și chiar am îndrăznit să ne apropiem de buza dealului și să privim scena de jos. Acolo în fața castrului de lemn se punea în scenă momentul funeraliilor unei căpetenii dace. Și-au făcut apariția și fetele de la Nimfele Daciei. Apoi, după scenariul stabilit, dacii și barbarii au atacat castrul de unde romanii au ripostat aruncând cu bolovani de sus.
![]()
![]()
Nu știu cum s-a terminat lupta, căci cele două tabere de sus de pe creastă, au început să se atace reciproc. A fost mai întâi asaltul legiunilor romane întâmpinat de strigătele războinice ale dacilor și aliaților lor. După o primă încleștare nedecisă, a urmat incendierea unei palisade și tirul săgeților Lupilor Pustei, aliați de data aceasta cu romanii. O a doua încleștare a fost și mai aprigă.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Nu știu exact ce s-a întâmplat în minutele următoare, pentru că din spatele liniilor frontului și-a făcut apariția maestrul bucătar Mircea Groza cu un buchet de cimbrișor...Părea atât de fermecat de plantele aromatice pe care le culegea încât nici nu și-a dat seama că se află într-o zonă de conflict. Apropo de maestrul Mircea Groza - un pasionat bucătar și promotor al gastronomiei sălăjene. Am avut onoarea de a gusta din preparatele făcute de el special pentru acest eveniment tocană de linte cu pui și ”panis militaris” - un fel de pâine nedospită și pot să vă spun doar atât...delicios!
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Pe când să revin la teatrul de operațiuni îi văd pe cei doi foști inamici George Bosie și Arany János, un român moldovean și un ungur transilvănean făcând schimb de ...numere de telefon și adrese de e-mail, învăluiți în fumul palisadei. O imagine istorică pentru Porolissum.
A urmat apoi un alt moment de șoimărit, al celor de la Peregrinus. Spuneam că e nevoie de multă răbdare cu aceste păsări de peadă. De exemplu Maya - vulturul polar, zăpăcit de canicula de afară şi de publicul numeros, a refuzat minute în șir să atace prada refugiindu-se pe un stâlp. Iar când aproape toți au uitat de ea (mai puțin cei doi dresori) și-a făcut apariția spre deliciul tuturor.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
A mai urmat o bătălie, de fapt un lung şir de mici altercaţii între legiunile romane şi inamicii lor daci. Conform scenariului, era vorba despre reconstituirea episodului retragerii romanilor din Dacia de pe vremea împăratului Aurelian. Imaginea cu dacii și barbarii care s-au strâns pentru poza de grup în fața Porta Praetoria de la Porolissum, în timp ce romanii erau dincolo de poartă, va rămâne emblematică până la următoarea ediție.
![]()
![]()
![]()
Emoționant momentul de final, când combatanții - vechi prieteni de altfel - s-au salutat reciproc. S-a format instantaneu un rând de luptători daci și barbari care cu săbiile și pumnalele ridicate îi salutau pe romanii care treceau prin fața lor. Dovadă clară că se respectă reciproc, că luptele dintre ei sunt doar pentru deliciul publicului.
![]()
![]()
![]()
![]()
Un ultim moment a fost cel al concertului susținut de formația GOD. Mi-au plăcut acești ”barbari” îmbrăcați în haine de epocă, încălțați cu opinci și cântând un gen de rock ce duce spre gothic metal sau viking. Piese ca și ”Greuceanu”, ”From the Moldavian Ecclesiastic Throne” sau ”Noaptea” au fost pe placul celor care a u ales să rămână până la sfârșit. Iar inedita interpretare a piesei ”Au înnebunit salcâmii” a fost din punctul meu de vedere ”cireașa de pe tort”. Un concert superb, în ton cu evenimentele. O inspirată alegere a organizatorilor.
![]()
![]()
![]()
![]()
Ce mi-a plăcut la ediția din acest an, a V-a? În primul rând că au fost multe trupe de reenactment, 14 la număr cu 235 de reenactori. A fost o adevărată desfășurare de forțe. Apoi faptul că au existat și momente inedite cum ar fi gladiatoarele din formația Ludus Danais și șoimarii din formația Peregrinus. Chiar dacă eu personal nu mă satul să-i văd pe ceilalți reenactori an de an, cei pomeniți au adus un suflu nou. Mi-a mai plăcut faptul că dincolo de spectacolul oferit de trupe, la Porolissum au fost și alte activități conexe: gastronomie cu Mircea Groza, ateliere de ceramică pentru copii, atelier de tras cu arcul. Și evident, mi-a plăcut faptul că au fost mulți spectatori. După numărul biletelor gratuite distribuite la intrare în complex, au fost în cele două zile de festival nu mai puțin de 2600 de vizitatori (1065 în prima zi și 1535 în a doua zi). Este adevărat că unii au fost atât sâmbătă cât și duminică, dar nu asta este important. Cu o mică excepție, nimeni nu are obsesia numărării vizitatorilor de la Porolissum, iar cine o face cred că nu are de lucru.
Mai are un mare plus acest eveniment numit Porolissum Fest. Acela că nu s-a ”manelizat”, că nu s-a transformat în kitsch, în mioritica adunare la mici și bere. Este evident că în lipsa unor spații special amenajate pentru servirea mesei (restaurante de exemplu), turiștii au nevoie de un loc din care să-și poată cumpăra câte ceva. E meritul organizatorilor că au știut cum să gestioneze situația astfel încât să nu se exagereze.
Corect ar fi să spun și ce nu mi-a plăcut. Nu sunt multe aceste aspecte, însă cred că ele pot fi îmbunătățite pe viitor. Personal consider că amplasarea acelui chioșc care vindea de toate (prezenta lor e necesară) nu a fost bine stabilită. Au fost chiar în drum, chiar lângă scenă. Au fost momente când coada la grătare sau la băuturi încurca circulația. Probabil ar fi fost mai eficient pentru fluidizarea traficului dacă erau undeva mai în spate. Ar mai fi lipsa unei zone de unde turiștii să poată urmări spectacolul în siguranță și eventual fără a fi nevoiți să stea ore în șir în soare. De-a lungul anilor s-au făcut diferite încercări, spectacolul a fost mutat în diverse locuri, fie în fața porții castrului fie în amfiteatru. Însă niciunde, actuala infrastructură turistică nu oferă un spațiu adecvat. Mie personal îmi place imaginea Porta Praetoria în fundal, cred că aceasta e cea mai potrivită alegere, însă aici ar trebui amenajat ceva pentru spectatori, un fel de tribune, ca să nu mai fie nevoiți să stea lipiți de ziduri la umbră. Poate că nici scena nu a fost amplasata în cel mai adecvat loc. La un moment dat, în timp ce formația GOD era pe scenă, între ei și public s-a interpus un...autocar. E clar, vina nu este a celor de pe scenă ci mai degrabă e a celor care n-au avut răbdare să se termine evenimentul și apoi să plece.
Cu toate aceste neajunsuri, a fost o ediție a festivalului memorabilă. Faima festivalului a depășit de mult granițele județului, devenind un eveniment regional. Pentru prima dată, evenimentul s-a bucurat de o promovare în presa regională, atât cea scrisă (Transilvania Reporter) cât și în cea vizuală (Digi 24, Regio TV). Am văzut mulți, mulți fotografi care au surprins momente ale festivalului în poze superbe. Rețelele de socializare au fost luate cu asalt de sute de fotografii spectaculoase. Din respect pentru cei care au muncit în soare, încercând să surprindă aspectele cele mai importante, am să deschid o listă cu link-uri spre acele albume.
Iar până la ediția de anul viitor, vă salut în spiritul festivalului:
AVE POROLISSUM!
Articole în presa scrisă:
După salutul războinicilor, a urmat conform programului, dansul fetelor de la Nimfele Daciei și recitalul de cântece arhaice ale trupei Vox Dacorum condusă de fosta mea colegă (din clasele I-XII) Ancuța Mărieș. Le mai văzusem pe fete, chiar am scris și un material despre ele, iar pe Ancuța o știu ”de când lumea” așa că mi-am permis să lipsesc puțin. Am avut și motive întemeiate, verișoara mea Ginette Mercean împreună cu soțul ei Mircea Mercea și cu o prietenă de-a lor au venit tocmai de al Cluj, special pentru eveniment. Cum n-au mai fost niciodată la Porolissum au vrut să vadă castrul. Fotografi împătimiți, cum s-au văzut în plin câmp înflorit, au uitat pe moment de vestigiile istorice, de festival și s-au pus la fotografiat ...flori de câmp.
 |
| Mircea Mercean - fascinat de câmpul înflorit |
Un alt moment inedit, care a ținut publicul cu sufletul la gură a fost acela în care doi tineri șoimari au avut un moment de dresaj cu păsări de pradă. Dorin Cărăbeț și Forrai Antal formează împreună trupa Peregrinus și sunt pentru prima dată la Porolissum, în Sălaj. Demonstrația lor necesită multă atenție și multă răbdare atât din partea lor cât și a publicului. Asta pentru că lucrează cu ...păsări de pradă. Loki - un mascul de uliu Harris, Coco - o femelă de corb și Maya - o femelă de șoim polar sunt cei trei protagoniști plini de personalitate și uneori încăpățânare, care pur și simplu au fermecat asistența prin zborul lor sau prin executarea comenzilor primite. Un moment excelent, poate cel mai bun din cadrul actualei ediții a festivalului. Despre cei doi dresori și despre Asociația Peregrinus, puteți citi mai multe în excelentul articol din Transilvania Reporter.
 |
| Loki într-o demosntrație aeriană |
 |
| Publicul interacționează cu păsările |
 |
| Coco înainte de a-și lua zborul |
 |
| Ritual de înm ormântare a unei căpetenii a dacilor |
 |
| Clasica luptă dintre daci și romani |
 |
| În așteptarea confruntării cu romanii |
Nu știu cum s-a terminat lupta, căci cele două tabere de sus de pe creastă, au început să se atace reciproc. A fost mai întâi asaltul legiunilor romane întâmpinat de strigătele războinice ale dacilor și aliaților lor. După o primă încleștare nedecisă, a urmat incendierea unei palisade și tirul săgeților Lupilor Pustei, aliați de data aceasta cu romanii. O a doua încleștare a fost și mai aprigă.
Nu știu exact ce s-a întâmplat în minutele următoare, pentru că din spatele liniilor frontului și-a făcut apariția maestrul bucătar Mircea Groza cu un buchet de cimbrișor...Părea atât de fermecat de plantele aromatice pe care le culegea încât nici nu și-a dat seama că se află într-o zonă de conflict. Apropo de maestrul Mircea Groza - un pasionat bucătar și promotor al gastronomiei sălăjene. Am avut onoarea de a gusta din preparatele făcute de el special pentru acest eveniment tocană de linte cu pui și ”panis militaris” - un fel de pâine nedospită și pot să vă spun doar atât...delicios!
 |
| Maestrul Mircea Groza și recolta sa de cimbrișor |
 |
| vechi combatanți, acum prieteni |
 |
| Maya în sbor spre...stîlăul de telegraf |
 |
| O uriață ”testudo” - cea mai mare pe care a văzut-o Porolissum-ul |
 |
| cavaleria atacă... |
 |
| De data aceasta dacii au câștigat |
Un ultim moment a fost cel al concertului susținut de formația GOD. Mi-au plăcut acești ”barbari” îmbrăcați în haine de epocă, încălțați cu opinci și cântând un gen de rock ce duce spre gothic metal sau viking. Piese ca și ”Greuceanu”, ”From the Moldavian Ecclesiastic Throne” sau ”Noaptea” au fost pe placul celor care a u ales să rămână până la sfârșit. Iar inedita interpretare a piesei ”Au înnebunit salcâmii” a fost din punctul meu de vedere ”cireașa de pe tort”. Un concert superb, în ton cu evenimentele. O inspirată alegere a organizatorilor.
Ce mi-a plăcut la ediția din acest an, a V-a? În primul rând că au fost multe trupe de reenactment, 14 la număr cu 235 de reenactori. A fost o adevărată desfășurare de forțe. Apoi faptul că au existat și momente inedite cum ar fi gladiatoarele din formația Ludus Danais și șoimarii din formația Peregrinus. Chiar dacă eu personal nu mă satul să-i văd pe ceilalți reenactori an de an, cei pomeniți au adus un suflu nou. Mi-a mai plăcut faptul că dincolo de spectacolul oferit de trupe, la Porolissum au fost și alte activități conexe: gastronomie cu Mircea Groza, ateliere de ceramică pentru copii, atelier de tras cu arcul. Și evident, mi-a plăcut faptul că au fost mulți spectatori. După numărul biletelor gratuite distribuite la intrare în complex, au fost în cele două zile de festival nu mai puțin de 2600 de vizitatori (1065 în prima zi și 1535 în a doua zi). Este adevărat că unii au fost atât sâmbătă cât și duminică, dar nu asta este important. Cu o mică excepție, nimeni nu are obsesia numărării vizitatorilor de la Porolissum, iar cine o face cred că nu are de lucru.
Mai are un mare plus acest eveniment numit Porolissum Fest. Acela că nu s-a ”manelizat”, că nu s-a transformat în kitsch, în mioritica adunare la mici și bere. Este evident că în lipsa unor spații special amenajate pentru servirea mesei (restaurante de exemplu), turiștii au nevoie de un loc din care să-și poată cumpăra câte ceva. E meritul organizatorilor că au știut cum să gestioneze situația astfel încât să nu se exagereze.
Corect ar fi să spun și ce nu mi-a plăcut. Nu sunt multe aceste aspecte, însă cred că ele pot fi îmbunătățite pe viitor. Personal consider că amplasarea acelui chioșc care vindea de toate (prezenta lor e necesară) nu a fost bine stabilită. Au fost chiar în drum, chiar lângă scenă. Au fost momente când coada la grătare sau la băuturi încurca circulația. Probabil ar fi fost mai eficient pentru fluidizarea traficului dacă erau undeva mai în spate. Ar mai fi lipsa unei zone de unde turiștii să poată urmări spectacolul în siguranță și eventual fără a fi nevoiți să stea ore în șir în soare. De-a lungul anilor s-au făcut diferite încercări, spectacolul a fost mutat în diverse locuri, fie în fața porții castrului fie în amfiteatru. Însă niciunde, actuala infrastructură turistică nu oferă un spațiu adecvat. Mie personal îmi place imaginea Porta Praetoria în fundal, cred că aceasta e cea mai potrivită alegere, însă aici ar trebui amenajat ceva pentru spectatori, un fel de tribune, ca să nu mai fie nevoiți să stea lipiți de ziduri la umbră. Poate că nici scena nu a fost amplasata în cel mai adecvat loc. La un moment dat, în timp ce formația GOD era pe scenă, între ei și public s-a interpus un...autocar. E clar, vina nu este a celor de pe scenă ci mai degrabă e a celor care n-au avut răbdare să se termine evenimentul și apoi să plece.
Cu toate aceste neajunsuri, a fost o ediție a festivalului memorabilă. Faima festivalului a depășit de mult granițele județului, devenind un eveniment regional. Pentru prima dată, evenimentul s-a bucurat de o promovare în presa regională, atât cea scrisă (Transilvania Reporter) cât și în cea vizuală (Digi 24, Regio TV). Am văzut mulți, mulți fotografi care au surprins momente ale festivalului în poze superbe. Rețelele de socializare au fost luate cu asalt de sute de fotografii spectaculoase. Din respect pentru cei care au muncit în soare, încercând să surprindă aspectele cele mai importante, am să deschid o listă cu link-uri spre acele albume.
Iar până la ediția de anul viitor, vă salut în spiritul festivalului:
AVE POROLISSUM!
Articole în presa scrisă:
- Magazin Sălăjean
- Graiul Sălajului (singurul ziar care scrie după ”ureche”)
- Transilvania Reporter (excelent articol!)
- România Liberă
- Digi 24
- e-cultura.info
- proalba.ro
- radioromaniacultural.ro
Știri video:
Albume cu imagini:- Enciclopedia-dacica.ro (cele semnate visual-artifacts.eu sunt de departe cele mai reușite fotografii)
- Vulturii din Călata (au preluat și unele fotografii Foto-Travel. Mulțumesc!)
- Bianca Blaga Photography
- Lucian Cuibus
- Sebastian Cornea Photography
- Cris Kat