Titlul, rupt parcă din filmele SF, este numele unui robot construit din piese de lego, cu care doi tineri pasionați de la Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” din Zalău, atacă primele poziții ale unui important concurs de robotică ce se va desfășura sâmbătă 13 iunie 2015 la București. Este vorba despre Competiția Națională de Robotică Educațională World Robot Olympiad (WRO), găzduită de Universitatea Europei de Sud-Est Lumina, iar cei doi tineri sunt Sebastian Țicuș - elev în clasa a X-a și Dan Hășmășan - elev în cala a XII-a. De aici și numele prototipului cu care vor concura: S(ebastian) H(ășmășan) 4(tracțiune 4X4). Împreună formează echipa Brainstorming Team.
![]()
SH4, gata de concurs
Joi 11 iunie 2015, ora 7,30. Dan răspunde la telefon foarte târziu. A reușit să doarmă preț de câteva minute, după o noapte lungă în care au muncit la construcția robotului SH4. Nu asamblarea propriu-zisă a pieselor de lego, care formează scheletul, a necesitat atâta timp, ci programarea PLC-urilor care trebuie să execute exact ceea ce li se cere. O jumătate de oră mai târziu, obosiți dar fericiți că robotul lor este aproape gata, ne întâlnim la școală, în cabinetul de automatizări al doamnei profesoare Rus Anamaria, pentru ”ședința foto”. La o astfel de competiție nu te poți prezenta oricum, pe lângă robotul care trebuie să se descurce la toate solicitările juriului, e nevoie de un material tipărit care conține descrierea acestuia și de un scurt film de prezentare în limba engleză.
![]()
![]()
Ora 8,00. Cu mișcări parcă împrumutate din lumea roboților cu care aproape că se identifică, Sebi și Dan scot dintr-un geamantan robotul SH4 și se apucă de cablaje: cele trei PLC-uri programate fiecare să facă ceva, trebuie conectate cu servomotoarele, cu senzorii, cu celelalte componente. Robotul seamănă cu o insectă uriașă, iar ceea ce surprinde în primul rând este configurația roților, pardon a șenilelor. Aici se vede într-adevăr ingeniozitate băieților. Câteva întrebări îmi stau pe limbă, dar nu-i conturb din activitatea lor. A-i da viață lui SH4 este mai important decât întrebările mele.
![]()
![]()
Ora 8,15. Putem începe ședința foto. Dan face ultimele verificări, tot meșterește ceva la PLC-uri, în timp ce Sebi - responsabil cu bilele, o caută pe cea verde. Trebuie spus că SH4 este programat să culeagă și să sorteze minereu (bilele roșii și albastre sunt culese de pe drum și sortate), să treacă peste obstacole, să vireze la curbe, iar când coșul de colectare este plin un braț al robotului îl ridică și-l depune alături. Nu reușesc să-l văd la lucru, o parte din bateriile care alimentează PLC-urile au cedat. E și firesc, au funcționat toată noaptea, zecile sau sutele de mișcări repetitive necesare pentru a sincroniza întregul mecanism și-au spus cuvântul. Dar asta contează mai puțin, cei doi știu ce au de făcut, iar pozele oricum se pot face.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Deși sunt frânți de oboseală, știu că mai au puțin de lucru. Au aflat de competiția națională abia săptămâna trecută, dar dorința de a fi între cei mai buni a fost mai puternică decât orice impediment, așa că cei doi s-au apucat de lucru. Într-un timp record, au reușit să aducă mai multe modificări substanțiale, prototipului Liliac II. Practic, au recreat un nou robot, din cele două kituri pe care le are în dotare Dan Hășmășan plus kitul doamnei profesoare Rus Anamaria. Astfel, cu cele trei PLC-uri din dotare, robotul lor, SH4 este pregătit să îndeplinească toate sarcinile pentru care a fost programat.
![]()
Povestea roboților construiți la API
Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” - școala în care lucrez și eu, s-a trezit brusc în urmă cu 2 ani în postura de ”fabrică de roboți”. Deși este la profilul servicii, lui Dan i-a plăcut întotdeauna desenul tehnic, astfel că prin doamna dirigintă s-a întâlnit cu doamna profesoară Rus Anamaria. Pasiunea lui pentru roboți de tip lego a debutat pe când era elev în clasa a X-a. Văzuse astfel de ”jucării” cu ocazia unei vizite la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. A fost scânteia care a declanșat o mare pasiune, a vrut cu orice preț să aibă robotul lui, construit de el. S-a interesat și și-a comandat primul kit, din Ungaria.
”La Cluj am văzut roboți lego mindstorm - minți furtunoase. Am întrebat cât costă și de unde poate fi procurat. Am luat primul kit din Ungaria, avea un senzor cu ultrasunete, doi senzori de atingere, unul de culoare, trei servomotoare și PLC-ul NXT.” - mărturisește Dan, vorbind cu atâta dezinvoltură despre lucruri de care cei mai mulți dintre elevii de vârsta lui, nici n-au auzit.
![]()
Pentru cei care nu cunosc, un kit LEGO MINSTORMS, conține PLC-ul - unitatea de comandă (de fapt un procesor ARM9 îmbrăcat într-o carcasă și dotat cu porturi USB, porturi pentru motoare, display de comandă), 3 servo motoare, set de piese lego ce pot fi asamblate în diverse combinații. Principala problemă era însă prețul mare (aproximativ 2000 lei) și faptul că încă aceste kit-uri nu erau disponibile pe piața românească.
Cu acest prim kit, Dan Hășmășan împreună cu Sabău Tudor Ionuț - astăzi student la Cluj-Napoca, a realizat primul robot funcțional care avea un braț care ridica un pahar, îl întorcea și-l punea pe masă. Practic totul se programează pe calculator, în soft-ul cu care vine pachetul, însă imaginația celui care programează mișcările robotului este esențială. Cu acest prim robot, în 2014, cei doi elevi au obținut mențiune la Concursul Național de Creativitate și Inovare ”Dumitru Mangeron” de la Bacău.
![]()
![]()
![]()
![]()
Tot în echipă cu Sabău Ionuț, a aparticipat la ediția din 2014 a Festivalului Național al Științei de la Zalău, unde au obținut Premiul al II-lea, cu un robot care știa să taie felii de pizza. Dan Hășmășan: ”Atunci îmi cumpărasem al doilea kit, Lego EVE 3. Am constatat în timp că mai am nevoie de un PLC, de alte componente, de alți senzori. Am participat cu Sabău Ionuţ cu robotul care tăia un tort sau o pizza în 8 felii. Respectam și protecția muncii, atunci când senzorul sesiza ceva în fața cuțitului, se oprea.”
![]()
![]()
Roboții LILIAC
”Al treilea robot, de fapt primul robot LILIAC, a fost denumit așa pentru că atunci când îl construiam, într-o seară eram cu geamul deschis, a intrat o pasăre și ne-am speriat crezând că este un liliac.” - își amintește râzând Dan, cum a ajuns să-și boteze creația. Deja echipa lor, Brainstorm Team, avea trei membri. Echipei formată din Dan Hășmășan și Sabău Tudor Ionuț, s-a alăturat și actualul partener, Țicuș Sebastian. În acestă formulă au participat pentru prima oară la o competiție atât de importantă cum este WRO. Competiția, la care pot participa doar cei care nu au împlinit 19 ani, are patru niveluri: standard 1,2 și 3 respectiv nivelul cel mai înalt cel de ”creativitate”. Dan Hășmășan: ”Nu am știut că la secția Creativitate puteai folosi mai mult de un PLC, așa că ne-am limitat la un PLC și la trei servo-motoare. Însă robotul nostru, deși limitat, a știut să facă mai multe decât a celorlalți concurenți care aveam mai multe componente, mai multe PLC-uri. Robotul LILIAC colecta minereu, îl sorta. Bilele roșii și albastre le separa iar la bila verde se oprea” . Cu acest prototip am obținut Premiul II.
![]()
![]()
![]()
Cum celor doi le place să experimenteze, pentru concursurile din 2015 au construit o versiune îmbunătățită a robotului, pe care l-au botezat LILIAC II. Este mult mai performant decât precedentul prototip, deși în esență face cam același lucru: culege și sortează minereu. Are în dotare senzori de culoare, senzori de mișcare, știe să ia curbe, să treacă peste denivelări. Un prototip care, dacă ar fi realizat la scară, ar arăta ca uriașele mașinării pe care le vezi pe Discovery Channel. Au participat cu el la ediția a VIII-a a Festivalului Național al Științei. Aici au obținut Premiul I acordat de TanarisSilcotub, Premiul II acordat de Hanna Instruments și Premiul II la secțiunea la care a fost înscris.
![]()
![]()
Celălalt Membru al echipei, Țicuș Sebastian, este elev în clasa a X-a la profil matematică-informatică. S-a întâlnit cu Dan Hășmășan la ediția de anul trecut a Festivalului Științei, acolo unde a participat cu un telescop digital. A fost remarcat de juriul concursului care i-a acordat Premiul II, iar compania TenarisSilcotub i-a acordat Premiul I. ”Doamna profesoară Pușcaș Florica m-a remarcat și mi-a făcut legătura cu cei doi băieți, colegii mei de echipă. Imi place ceea ce fac, este foarte palpitant” - își amintește Sebi primele întâlniri. Despre colaborarea lor, acum că au rămas doar ei, Dan spune: ”Prima vorbă a lui Sebi a fost, după o zi de muncă: aici e mai greu ca la școală. Avea idei foarte bune, încă are idei foarte bune.
![]()
Visul lor: participarea internațională
Având ceva experiență în domeniu dar și mai multe premii la activ, cei doi tineri visează să ajungă la faza internațională a concursului WRO, care anul acesta are loc la Doha în Qatar. Este un vis frumos, dar realizabil. Până atunci însă trebuie să se remarce la concursul de sâmbătă. Sunt încrezători, au dat tot ce au avut mai bun. Pentru Dan, este ultimul tren pe care speră să-l prindă, pentru că limita de vârstă de 19 ani îl scoate din competiție. Cum termină clasa a XII-a, echipa se va ”destrăma”. Va rămâne doar Sebastian Țicuș și probabil va trebui să-și găsească alt partener. Deja au început să colaboreze cu Revnic Cosmin, un alt elev de la API. Mai este și problema că două treimi din piesele componente sunt ale lui Dan Hășmășan. Aici ar trebui să intervină școala sau agenții economici cu care colaboraează, pentru achiziția de kit-uri proprii. Asta dacă vrem ca povestea frumoasă începută acum doi ani, să nu se termine aici.
Apariții media
Povestea lor este prea frumoasă ca să nu fie cunoscută. I-am ajutat pe cei doi să ajungă la un post de televiziune local: Sălăjeanul TV. Aici au fost invitații jurnalistului Adrian Lungu și preț de 40 de minute au vorbit despre roboți, despre pasiunea lor, dar și despre problemele cu care se confruntă generația lor. Au vorbit și despre planul pe care-l au, acela de a realiza o placă de snowboard care să se ridice singură cu o greutate de 80 de kilograme.
![]()
![]()
![]()
![]()
Un alt pas este acest material, scris la ora la care cei doi sunt pe tren, în drum spre București. Cine știe, poate cineva care are și putere financiară îi va remarca și va dori să investească în creativitatea lor. Ar fi un bun exemplu de ce trebuie făcut pentru a opri exodul de creiere din România.
![]()
![]()
![]()
SH4, gata de concurs
Joi 11 iunie 2015, ora 7,30. Dan răspunde la telefon foarte târziu. A reușit să doarmă preț de câteva minute, după o noapte lungă în care au muncit la construcția robotului SH4. Nu asamblarea propriu-zisă a pieselor de lego, care formează scheletul, a necesitat atâta timp, ci programarea PLC-urilor care trebuie să execute exact ceea ce li se cere. O jumătate de oră mai târziu, obosiți dar fericiți că robotul lor este aproape gata, ne întâlnim la școală, în cabinetul de automatizări al doamnei profesoare Rus Anamaria, pentru ”ședința foto”. La o astfel de competiție nu te poți prezenta oricum, pe lângă robotul care trebuie să se descurce la toate solicitările juriului, e nevoie de un material tipărit care conține descrierea acestuia și de un scurt film de prezentare în limba engleză.
Ora 8,00. Cu mișcări parcă împrumutate din lumea roboților cu care aproape că se identifică, Sebi și Dan scot dintr-un geamantan robotul SH4 și se apucă de cablaje: cele trei PLC-uri programate fiecare să facă ceva, trebuie conectate cu servomotoarele, cu senzorii, cu celelalte componente. Robotul seamănă cu o insectă uriașă, iar ceea ce surprinde în primul rând este configurația roților, pardon a șenilelor. Aici se vede într-adevăr ingeniozitate băieților. Câteva întrebări îmi stau pe limbă, dar nu-i conturb din activitatea lor. A-i da viață lui SH4 este mai important decât întrebările mele.
Ora 8,15. Putem începe ședința foto. Dan face ultimele verificări, tot meșterește ceva la PLC-uri, în timp ce Sebi - responsabil cu bilele, o caută pe cea verde. Trebuie spus că SH4 este programat să culeagă și să sorteze minereu (bilele roșii și albastre sunt culese de pe drum și sortate), să treacă peste obstacole, să vireze la curbe, iar când coșul de colectare este plin un braț al robotului îl ridică și-l depune alături. Nu reușesc să-l văd la lucru, o parte din bateriile care alimentează PLC-urile au cedat. E și firesc, au funcționat toată noaptea, zecile sau sutele de mișcări repetitive necesare pentru a sincroniza întregul mecanism și-au spus cuvântul. Dar asta contează mai puțin, cei doi știu ce au de făcut, iar pozele oricum se pot face.
Deși sunt frânți de oboseală, știu că mai au puțin de lucru. Au aflat de competiția națională abia săptămâna trecută, dar dorința de a fi între cei mai buni a fost mai puternică decât orice impediment, așa că cei doi s-au apucat de lucru. Într-un timp record, au reușit să aducă mai multe modificări substanțiale, prototipului Liliac II. Practic, au recreat un nou robot, din cele două kituri pe care le are în dotare Dan Hășmășan plus kitul doamnei profesoare Rus Anamaria. Astfel, cu cele trei PLC-uri din dotare, robotul lor, SH4 este pregătit să îndeplinească toate sarcinile pentru care a fost programat.
Povestea roboților construiți la API
Colegiul Tehnic ”Alesandru Papiu Ilarian” - școala în care lucrez și eu, s-a trezit brusc în urmă cu 2 ani în postura de ”fabrică de roboți”. Deși este la profilul servicii, lui Dan i-a plăcut întotdeauna desenul tehnic, astfel că prin doamna dirigintă s-a întâlnit cu doamna profesoară Rus Anamaria. Pasiunea lui pentru roboți de tip lego a debutat pe când era elev în clasa a X-a. Văzuse astfel de ”jucării” cu ocazia unei vizite la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. A fost scânteia care a declanșat o mare pasiune, a vrut cu orice preț să aibă robotul lui, construit de el. S-a interesat și și-a comandat primul kit, din Ungaria.
”La Cluj am văzut roboți lego mindstorm - minți furtunoase. Am întrebat cât costă și de unde poate fi procurat. Am luat primul kit din Ungaria, avea un senzor cu ultrasunete, doi senzori de atingere, unul de culoare, trei servomotoare și PLC-ul NXT.” - mărturisește Dan, vorbind cu atâta dezinvoltură despre lucruri de care cei mai mulți dintre elevii de vârsta lui, nici n-au auzit.
Pentru cei care nu cunosc, un kit LEGO MINSTORMS, conține PLC-ul - unitatea de comandă (de fapt un procesor ARM9 îmbrăcat într-o carcasă și dotat cu porturi USB, porturi pentru motoare, display de comandă), 3 servo motoare, set de piese lego ce pot fi asamblate în diverse combinații. Principala problemă era însă prețul mare (aproximativ 2000 lei) și faptul că încă aceste kit-uri nu erau disponibile pe piața românească.
Cu acest prim kit, Dan Hășmășan împreună cu Sabău Tudor Ionuț - astăzi student la Cluj-Napoca, a realizat primul robot funcțional care avea un braț care ridica un pahar, îl întorcea și-l punea pe masă. Practic totul se programează pe calculator, în soft-ul cu care vine pachetul, însă imaginația celui care programează mișcările robotului este esențială. Cu acest prim robot, în 2014, cei doi elevi au obținut mențiune la Concursul Național de Creativitate și Inovare ”Dumitru Mangeron” de la Bacău.
Tot în echipă cu Sabău Ionuț, a aparticipat la ediția din 2014 a Festivalului Național al Științei de la Zalău, unde au obținut Premiul al II-lea, cu un robot care știa să taie felii de pizza. Dan Hășmășan: ”Atunci îmi cumpărasem al doilea kit, Lego EVE 3. Am constatat în timp că mai am nevoie de un PLC, de alte componente, de alți senzori. Am participat cu Sabău Ionuţ cu robotul care tăia un tort sau o pizza în 8 felii. Respectam și protecția muncii, atunci când senzorul sesiza ceva în fața cuțitului, se oprea.”
Roboții LILIAC
”Al treilea robot, de fapt primul robot LILIAC, a fost denumit așa pentru că atunci când îl construiam, într-o seară eram cu geamul deschis, a intrat o pasăre și ne-am speriat crezând că este un liliac.” - își amintește râzând Dan, cum a ajuns să-și boteze creația. Deja echipa lor, Brainstorm Team, avea trei membri. Echipei formată din Dan Hășmășan și Sabău Tudor Ionuț, s-a alăturat și actualul partener, Țicuș Sebastian. În acestă formulă au participat pentru prima oară la o competiție atât de importantă cum este WRO. Competiția, la care pot participa doar cei care nu au împlinit 19 ani, are patru niveluri: standard 1,2 și 3 respectiv nivelul cel mai înalt cel de ”creativitate”. Dan Hășmășan: ”Nu am știut că la secția Creativitate puteai folosi mai mult de un PLC, așa că ne-am limitat la un PLC și la trei servo-motoare. Însă robotul nostru, deși limitat, a știut să facă mai multe decât a celorlalți concurenți care aveam mai multe componente, mai multe PLC-uri. Robotul LILIAC colecta minereu, îl sorta. Bilele roșii și albastre le separa iar la bila verde se oprea” . Cu acest prototip am obținut Premiul II.
Cum celor doi le place să experimenteze, pentru concursurile din 2015 au construit o versiune îmbunătățită a robotului, pe care l-au botezat LILIAC II. Este mult mai performant decât precedentul prototip, deși în esență face cam același lucru: culege și sortează minereu. Are în dotare senzori de culoare, senzori de mișcare, știe să ia curbe, să treacă peste denivelări. Un prototip care, dacă ar fi realizat la scară, ar arăta ca uriașele mașinării pe care le vezi pe Discovery Channel. Au participat cu el la ediția a VIII-a a Festivalului Național al Științei. Aici au obținut Premiul I acordat de TanarisSilcotub, Premiul II acordat de Hanna Instruments și Premiul II la secțiunea la care a fost înscris.
Celălalt Membru al echipei, Țicuș Sebastian, este elev în clasa a X-a la profil matematică-informatică. S-a întâlnit cu Dan Hășmășan la ediția de anul trecut a Festivalului Științei, acolo unde a participat cu un telescop digital. A fost remarcat de juriul concursului care i-a acordat Premiul II, iar compania TenarisSilcotub i-a acordat Premiul I. ”Doamna profesoară Pușcaș Florica m-a remarcat și mi-a făcut legătura cu cei doi băieți, colegii mei de echipă. Imi place ceea ce fac, este foarte palpitant” - își amintește Sebi primele întâlniri. Despre colaborarea lor, acum că au rămas doar ei, Dan spune: ”Prima vorbă a lui Sebi a fost, după o zi de muncă: aici e mai greu ca la școală. Avea idei foarte bune, încă are idei foarte bune.
Visul lor: participarea internațională
Având ceva experiență în domeniu dar și mai multe premii la activ, cei doi tineri visează să ajungă la faza internațională a concursului WRO, care anul acesta are loc la Doha în Qatar. Este un vis frumos, dar realizabil. Până atunci însă trebuie să se remarce la concursul de sâmbătă. Sunt încrezători, au dat tot ce au avut mai bun. Pentru Dan, este ultimul tren pe care speră să-l prindă, pentru că limita de vârstă de 19 ani îl scoate din competiție. Cum termină clasa a XII-a, echipa se va ”destrăma”. Va rămâne doar Sebastian Țicuș și probabil va trebui să-și găsească alt partener. Deja au început să colaboreze cu Revnic Cosmin, un alt elev de la API. Mai este și problema că două treimi din piesele componente sunt ale lui Dan Hășmășan. Aici ar trebui să intervină școala sau agenții economici cu care colaboraează, pentru achiziția de kit-uri proprii. Asta dacă vrem ca povestea frumoasă începută acum doi ani, să nu se termine aici.
Apariții media
Povestea lor este prea frumoasă ca să nu fie cunoscută. I-am ajutat pe cei doi să ajungă la un post de televiziune local: Sălăjeanul TV. Aici au fost invitații jurnalistului Adrian Lungu și preț de 40 de minute au vorbit despre roboți, despre pasiunea lor, dar și despre problemele cu care se confruntă generația lor. Au vorbit și despre planul pe care-l au, acela de a realiza o placă de snowboard care să se ridice singură cu o greutate de 80 de kilograme.
Un alt pas este acest material, scris la ora la care cei doi sunt pe tren, în drum spre București. Cine știe, poate cineva care are și putere financiară îi va remarca și va dori să investească în creativitatea lor. Ar fi un bun exemplu de ce trebuie făcut pentru a opri exodul de creiere din România.
