Pare o nebunie în ziua de astăzi să editezi o revistă de cultură. La prima vedere ar părea să fie un pariu pierdut. Cine mai are nevoie de cultură azi? Pe cine mai interesează istoria, etnografia, artele plastice, literatura...actul cultural sub toate fațetele lui? Cine mai merge la un spectacol, la o piesă de teatru, la un concert sau la un festival? Iată o serie de întrebări, la care o mână de oameni au ceva de răspuns. La Zalău, de 10 ani, lună de lună, iese de sub tipar o revistă culturală autentică: ”Caiete Silvane”.
![]()
A scrie despre o revistă culturală de prestigiu, așa cum este ”Caiete Silvane” pare a fi un demers riscant, cu atât mai mult cu cât este realizat de către un amator într-ale culturii. Am să-mi asum însă acest risc, pentru că pe de o parte o apariție neîntreruptă de 10 ani a unei reviste merită salutată, iar pe de altă parte pentru că în ultimii 2-3 ani am fost mai aproape de fenomenul cultural sălăjean. Se poate spune că am interferat cu acesta, prin prisma festivalurilor, spectacolelor sau expozițiilor la care am participat. Am mai spus-o și cu altă ocazie, în ciuda faptului că Sălajul pare a fi un județ neînsemnat, aruncat undeva pe hartă în partea de nord-vest, înconjurat de județe puternice din toate punctele de vedere, aici se întâmplă lucruri frumoase, se face cultură! Fără a neglija activitățile culturale ale unor instituții care au ”în fișa postului” organizarea de evenimente culturale, cred că unul dintre motoarele culturii sălăjene este revista ”Caiete Silvane”.
Începuturile
”Caiete Silvane” este o revistă care iată, a ajuns să marcheze 10 ani de la apariția serie noi. Spun serie nouă, pentru că înainte de momentul februarie 2005, au mai apărut câteva numere din revista care se intitula tot ”Caiete Silvane”. De exemplu, în ianuarie 1999 pe frontispiciul unei astfel de reviste scria: ”Anul II, nr.2 ianuarie 1999”. Această primă revistă culturală postdecembristă era editată de Centrul de Conservare și Valorificare a Tradiției Populare Sălaj. Colectivul de redacție era format din Cristian Contraș (redactor șef), Alin Fumurescu, Daniel Hoblea, Florin Horvath, Katona Szabolcs, Valentin Meseșan, Daniel Săuca (secretar de redacție), Szabó István și Vasile Morar.
Numărul 1 din seria nouă a revistei ”Caiete Silvane” avea să apară în februarie 2005. Apariția revistei era posibilă grație unui protocol de colaborare încheiat între Consiliul Județean Sălaj; Prefectura Sălaj; Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Sălaj; Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău; Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” filiala Zalău; Biblioteca Județeană ”Ioniță Scipione Bădescu” Sălaj; Inspectoratul Școlar Județean Sălaj; Arhivele Naționale filiala Sălaj; Cercul literar ”Silvania” și Centrul Culturii Tradiționale Sălaj. În paginile primului număr este reprodus protocolul încheiat între aceste instituții culturale, din care citez: ”Județul Sălaj nu mai poate fi tratat ca un județ de mâna a doua, iar Sălajul cultural ca un ”satelit” al unor centre culturale apropiate. Experiența în domeniul culturii acumulată în cei 15 ani scurși de la revoluția din decembrie 1989, rezultatele notabile pe plan intern și extern, bogăția tradițiilor și obiceiurilor populare, patrimoniul istoric inestimabil, motivează editarea unei reviste de cultură sub patronajul Consiliului Județean Sălaj, care să reprezinte Sălajul cultural în țară și în străinătate și să se ridice la cerințele și exigențele europene”.
![]()
Faptul că principalele instituții publice și de cultură și-au dat mâna și în ciuda unor evoluții politice diferite, au rămas fidele protocolului asumat, a făcut ca revista să apară lună de lună, să aducă în fața cititorului avizat dar și a publicului larg, articole de înaltă ținută. Seria nouă a revistei ”Caiete Silvane” a apărut în format de ziar, format mare A3, având 8 file adică 16 pagini. Încă de la început conceptul a fost bine stabilit, fiecare număr având pe prima pagină un titlu care sintetiza cuprinsul revistei, tematica principală abordată. Desigur, sfera de cuprindere a revistei este mult mai vastă, sunt abordate aproape toate aspectele ce țin de cultură. Primul număr al serie noi, cel din februarie 2005, avea pe prima pagină o imagine de arhivă a Zalăului și titlul ”Zalăul de Altădată”. Colectivul de redacție era format din: Cristian Contraș - director, Daniel Săuca - redactor șef, Daniel Hoblea - secretar de redacție, Ileana Petrean Păușan, Elena Muscă - redactori, Marius Soare și Marius Blaj - tehnoredactori.
Primii ani de viață ai revistei
E o plăcere să răsfoiești arhiva revistei, mai ales primele numere care sunt deja istorie. Am avut șansa să o fac, cu acordul actualului redactor șef și manager al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, domnul Daniel Săuca, despre care pot spune fără să greșesc că este sufletul revistei. Mi-am zis, cum să scriu despre o revistă de talia acesteia fără să-i răsfoiesc primele numere? Am dat de articole extrem de interesante, captivante fie prin tematica abordată, fie prin modul de prezentare. Așa la prima vedere, pot spune că numerele din primii 2-3 ani ai revistei au multe articole ce țin de aspectele istorice, de readucerea în atenția opiniei publice a unor teme de cercetare ale istoricilor sălăjeni. O simplă enumerare a titlurilor principale ale numerelor din primul an al revistei este elocventă în acest sens. Astfel avem: ”Zalăul de altădată” (an.1, nr.1 - februarie 2005), ”Arta populară în sufletul lui Ioan Sima” (nr.2 - martie 2005), ”Gaga 75” (nr.3 - aprilie 2005), ”Întâlniri esențiale” (nr.4 - mai 2005); ”Gheorghe Ilea - artistul atins de aripa îngerului” (nr.6 - iunie 2005), ”Jibou 800 (1205-2005)” (nr.7 - iulie 2005), ”Tradiții vs. Modernitate” (nr.7 - august 2005). Numărul 7, cel din septembrie 2005 a stat sub semnul mai multor aniversări, așa că pe coperta revistei au apărut mai multe teme dintre care merită amintite: ”Treznea 565 de ani de atestare documentară, 65 de ani de la martiriu” sau ”Zălăuani la universitățile din Europa și intelectuali veniți în Zalău în sec.XV-XIX”. Ultimele patru numere ale primul an de apariție (vorbim de seria nouă la care ne vom raporta de cum înainte) aveau titlurile ”Zilele Europene ale patrimoniului” (nr.9 - octombrie 2005), ”EX LIBRIS - Balajti Károly” (nr.10-noiembrie 2005). Pe finalul anului vorbim de un număr dublu, practică întâlnită frecvent fie pentru a da revistei un plus de consistență, fie pentru că au existat mici sincope în editarea acesteia. Numărul 11-12 / decembrie 2005 e primul în care apare pe copertă o imagine color.
Repere în evoluția revistei Caiete Silvane
Din anul al doilea, încep să se organizeze dezbaterile ”Caiete Silvane” - evenimente culturale a căror scop era ”îmbunătățirea relațiilor profesionale între oamenii de cultură locali”. Gazda primei întâlniri de acest gen a fost Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău iar tema dezbaterii a fost ”Cultura instituționalizată - încotro?”. Sunt editate și numere speciale în ton cu evenimentele culturale importante. Un congres internațional la Zalău, era (și este și acum) un eveniment remarcabil, ce era tratat cu toată atenția de redactorii revistei. Numărul 4 / mai 2006 (nr.16) era dedicat aproape în totalitate celui de ”al doilea Congres Internațional despre instrumente de iluminat antice” ce a avut loc la Zalău în perioada 13-18 mai 2006.
Ca dovadă a bunei colaborări a editorului revistei cu Primăria Municipiului Zalău, pot fi amintite încă de la început, numere dedicate istoriei orașului reședință de județ. De regulă, acest lucru se întâmpla în luna august, cunoscut fiind faptul că la 1 august 1473, Zalăul este declarat pentru prima dată oraș-târg opiddum Zilah de către regele Matia Corvin. Așa s-a întâmplat și în august 2006, când tema principală a revistei a fost ”Scurtă istorie a Zalăului medieval”. De-a lungul anilor care vor urma au mai fost editate numere dedicate istoriei Zalăului: ”Zilah, Zălau, Zalău” (nr.66/iulie 2010), ”Zalău 1 august 1473-1 august 2011” (nr.78/iulie 2011), ”Zalău, istorie și cultură” (nr.104/septembrie 2013) sau ”Zalău 541” (nr.114/iulie 2014).
În martie 2007, se începe o colaborare ce se va dovedi de succes, între revista de cultură ”Caiete Silvane” și Colegiul Național ”Silvania” Zalău. Apărea astfel proiectul ”CNS - Cuvinte.Nume.Speranțe” ce în timp se va transforma într-o serie de suplimente ale revistei. Aici, redactori erau elevii colegiului ajutați de profesorii lor.
Un alt moment important, este consumat tot în anul 2007, când odată cu apariția numărului 4 (28) / mai 2007 revista devine membră a Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER). Era o primă recunoaștere a calității revistei.
În același an 2007, Primăria Municipiului Zalău avea să desfășoare prima ediție a Festivalului ”Zilele-Romane” - unul dintre cele mai vechi festivaluri de reconstituire istorică din țară. Numărul 5 (29) / iunie 2007 avea să fie dedicat aproape în întregime acestui eveniment important, pe prima pagină scria ”Daco Romanitatea, istorie & festival”
Un moment important în evoluția revistei avea să fie trecerea de la formatul mare de ziar, la cel ce avea să consacre definitiv revista, acela de tip carte de format A4. Se întâmpla odată cu lansarea numărului 32 / din septembrie 2007. În editorialul ”A venit timpul să lucrăm la ambalaj” - redactorul șef al publicației, Daniel Săuca argumenta decizia de a trece la un nou format, unul mai practic, mai aproape de ceea ce înseamnă revistă de cultură. Începând cu acest număr, odată cu schimbarea formatului revistei se schimbă și modul în care sunt numerotate revistele. Pe coperta fiecărui număr va fi trecut simplu doar numărul la care s-a ajuns, raportat la numărul 1 al seriei noi, cel din februarie 2005.
Personal sunt de părere că a existat și o oarecare modificare în structura revistei. Spun asta pentru că încet, încet, accentul este pus pe literatură sub toate aspectele ei și mai puțin pe istorie ca și în primii ani de existență. Asta nu înseamnă că revista a scăzut în calitate, ba dimpotrivă. Ca o dovadă a recunoașterii valorii revistei, Ministerul Culturii și Cultelor a acordat revistei ”Diploma de Excelență pentru promovarea valorilor literare din spațiul de Nord-Vest, în cultura românească”.
Numărul 40 al revistei, din mai 2008, este primul din noul format în care coperta este full-color. Aveau să mai fie și altele, în special numere aniversare. În perioada 16-17 mai 2008, redacția revistei mai face un pas înainte prin organizarea primei ediții a Zilelor Revistei ”Caiete Silvane”. Într-un editorial din numărul 41, redactorul șef Daniel Săuca realizează o scurtă prezentare a ceea ce a însemnat acest eveniment.
Un alt moment extrem de important în evoluția revistei, este acela prin care începând cu numărul 86 / martie 2012, pe frontispiciul revistei apare scris: ”Caiete Silvane. Revistă de cultură. Sub egida Uniunii Scriitorilor din România”. În numărul anterior, nr.85/februarie 2012, la exact 7 ani de la prima apariției a seriei noi, coperta conține copia adresei prin care redacția este informată de faptul că ”în ședința Comitetului Director din data de 11 ianuarie 2012, s-a aprobat cererea dumneavoastră prin care solicitați egida Uniunii Scriitorilor din România”. În editorialul ”Sub egida Uniunii Scriitorilor din România”, redactorul șef al publicației, Daniel Săuca scria: ”S-a întâmplat. Unii vor bombăni, alții vor fi extrem de revoltați. Mulți vor pune sub semnul îndoielii un astfel de demers. Alții își vor continua diatribele la adresa USR. Poate câțiva ne vor lăuda. Pentru noi e important. ”Caiete Silvane”, sub egida Uniunii Scriitorilor din România. S-a întâmplat. Nu avem de ce să ne schimbăm radical. Ne continuăm drumul. Povestea. Cu mai multă atenție, destul de probabil. Și responsabilitate.”
Numere aniversare
O revistă cu o apariție neîntreruptă de zece ani, a trecut prin câteva momente speciale, marcat cum se cuvine. Efortul continuu, de a veni lună de lună în fața cititorilor cu materiale relevante, de înaltă ținută, care să acopere toate fațetele a ceea ce înțelegem prin cultură, merită răsplătit fie și prin punctarea mai mult sau mai puțin festivă. Așa se face că cel puțin 4 numere ale revistei pot fi considerate festive.
Primul număr festiv, este cel apărut în martie 2009. Era numărul 50! Acest număr este unul special, atât prin conținut cât și doar prin ideea că iată, după patru ani revista ajunge la un număr rotund. Conținutul este special pentru că jumătate din paginile revistei sunt dedicate acestui moment. La început, sunt adresate mesaje de felicitare din partea oficialităților locale și județene, dar și din partea unor reviste de cultură (”Poesis”, ”Convorbiri literare”, ”Dacia literară”, ”Mișcarea literară”) sau a unor colaboratori ai revistei. Apoi, Viorel Tăutan realizează un index bibliografic ce acoperă primele 50 de numere ale revistei. Un demers extrem de util pentru cei care vor să găsească repede un articol în deja multele numere ale publicației. Paginile din mijloc dar și copertele sunt ilustrate (color) cu lucrări ale artistului Gheorghe Ilea.
Un alt număr festiv este cel din februarie 2010. Revista, ajunsă la numărul 61 aniversa 5 ani de existență. În editorialul intitulat simplu ”5 ani”, redactorul șef al publicației, Daniel Săuca face o scurtă trecere în revistă a istoriei publicației și aduce mulțumiri tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul la apariția revistei. Daniel Săuca: ”ceea ce s-a schimbat la ”Caiete Silvane” în acești 5 ani: ”ambalajul” (print și on-line), realizarea de suplimente și politica mai ”agresivă” de promovare și de vânzare (dacă nu e cumva forțat termenul). Eu spun că merită să mergem mai departe. Ca o revistă de cultură a județului Sălaj, cu deschidere regională și națională. Toți împreună am demonstrat că se poate”. Copertele 1 și 4 sunt ilustrate cu imagini ale copertelor numerelor anterioare.
Când o publicație, ajunge la numărul 100, e prilej de mare bucurie. Cu atât mai mult când publicația respectivă este una de cultură. E mult și să numeri până la 100, dar să te gândești câte materiale de calitate s-au adunat în paginile a 100 de numere. În mai 2013, se împlineau 100 de luni de când reviste ”Caiete Silvane” serie nouă, pornea la drum. Și de data acesta sunt dedicate pagini întregi mesajelor de felicitare venite din partea oficialităților, ale redactorilor revistei, ale reprezentanților USR, a redacțiilor unor reviste culturale din țară. Viorel Tăutan continuă ”indexul bibliografic” acoperind de data acesta întreaga perioadă (nr.1/februarie 2005 - nr.99 / aprilie 2013). Conținutul revistei este ilustrat cu imagini de la evenimentele organizate sub egida reviste: Zilele ”Caiete Silvane” sau pleiada de lecturi publice - un proiect cultural de succes, care a adus la Zalău și în Sălaj personalități de seamă ale culturii. Copertele 3 și 4 sunt ilustrate cu imagini ale coperților numerelor publicate anterior. Coperta 1 conține imaginea copertelor numerelor 1 și 50 dar și o poză cu colectivul de redacție al revistei.
Și iată că am ajuns la numărul 121 / februarie 2015. Număr festiv care marchează existența de 10 ani a publicației. Coperta 1 are, urmând deja exemplele celorlalte numere festive, are imaginea celor trei numere care au marcat evoluția revistei. este vorba despre numărul 1/februarie 2005, de numărul 50/martie 2009 și respectiv de numărul 100/mai 2013. Sub genericul ”Caiete Silvane - 10 ani” redactori ai publicației (Daniel Săuca, Viorel Mureșan, Daniel Hoblea, Ileana Petrean-Păușan, Marin Pop, Imelda Chința, Carmen Ardelean, Marcel Lucaciu, Viorel Tăutan) sau colaboratori permanenți (Carmen Ciumărnean, Alice Valeria Micu) dar și oficialități locale și județene adresează mesaje de felicitare. Așa cum era de așteptat, Daniel Săuca - redactorul șef al revistei ține să le mulțumească colegilor de redacție, colaboratorilor, celor aflați în fruntea instituțiilor publice sau culturale, tuturor celor care au făcut posibil ca revista să aibă acest parcurs. Daniel Săuca: ”Despre revista noastră am mai scris, cu prilejuri mai mult sau mai puțin aniversare. Aici reiau câteva idei, sub semnul (evident al) bucuriei. Și al încrederii că acest proiect va continua mulți ani de cum încolo. O revistă de cultură deschisă spre toate artele vremii, deschidere echilibrată și printr-un dozaj fin între ”local” și ”național”.
Suplimentele Caiete Silvane
Nu poţi să vorbeşti despre ”fenomenul Caiete Silvane” fără a aminti, fie și expeditiv, de suplimentele revistei. Nu știu când a fost publicat primul supliment și nici ce tematică a avut. Însă mi-a fost dat să văd câteva cu totul și cu totul excepționale. Unele sunt mici proiecte, susținute de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și revista de Cultură ”Caiete Silvane”, realizate în parteneriat cu diverse instituții. Aici pot fi amintite suplimentele ”CNS Cuvinte. Nume. Speranțe” realizate împreună cu elevii și profesorii Colegiului Național ”Silvania” Zalău. De asemenea împreună cu Instituția Prefectului Județului Sălaj este derulat proiectul ”Eroii sălăjeni și faptele lor”, proiect ajuns la a V-a ediție și care a beneficiat încă de la început de cuprinderea materialelor într-un supliment ”Caiete Silvane”.
![]()
Alte suplimente marchează diferite aniversări sau comemorări, dintre acestea pot fi amintite: ”Bărnuțiu 200”, ”casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău - 35 de ani”, ”Viorel Mureșan - 60”, ”Viorel Tăutan - 70”, ”Bădăcin - 800”, ”Centenar Corneliu Coposu”, ”Școala Populară de Arte și Meserii Zalău - 40 de ani” etc.
Nu pot să nu amintesc suplimentul ”Fadrusz János și Zalăul” cu atât mai mult cu cât este unul la care și eu am contribuit. În cele 48 de pagini format A5, sunt cuprinse materialele prezentate cu ocazia primului eveniment organizat de către grupul de facebook Amintiri despre Zalău și Blogul Foto-Travel în data de 5 noiembrie 2013. Dezbaterea ”Fadrusz János un destin legat de Transilvania, 110 ani de la moartea sculptorului” (despre care am scris aici) a fost prima în care s-a vorbit în mediile culturale românești din Zalău despre activitatea sculptorului care a lăsat orașului două statui (una distrusă în perioada comunistă).
”Caiete Silvane” astăzi
Revista de cultură ”Caiete Silvane”, ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, a Consiliului Județean Sălaj, a Consiliului și Primăriei Municipiului Zalău este o revistă vie, în paginile căreia cititorul avizat dar și publicul larg, poate găsi articole interesante. Articole care nu fac rabat de la calitate, care sunt scrise cu profesionalism de către oameni de cultură adevărați. O revistă care nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă, fie ea județeană, comunală sau școlară. O revistă care este promovată intens atât prin intermediul evenimentelor organizate de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, cât mai ales prin intermediul site-ului propriuși al paginii de facebook. Multe din numerele revistei pot fi citite și în varianta on-line.
Cu siguranță spațiul cultural sălăjean ar fi mult mai sărac fără revista de cultură ”Caiete Silvane”. Nu pot să închei decât cu îndemnul-slogan al revistei: ”credem în Cultură. De 10 ani”. La mulți Ani ”Caiete Silvane”!
A scrie despre o revistă culturală de prestigiu, așa cum este ”Caiete Silvane” pare a fi un demers riscant, cu atât mai mult cu cât este realizat de către un amator într-ale culturii. Am să-mi asum însă acest risc, pentru că pe de o parte o apariție neîntreruptă de 10 ani a unei reviste merită salutată, iar pe de altă parte pentru că în ultimii 2-3 ani am fost mai aproape de fenomenul cultural sălăjean. Se poate spune că am interferat cu acesta, prin prisma festivalurilor, spectacolelor sau expozițiilor la care am participat. Am mai spus-o și cu altă ocazie, în ciuda faptului că Sălajul pare a fi un județ neînsemnat, aruncat undeva pe hartă în partea de nord-vest, înconjurat de județe puternice din toate punctele de vedere, aici se întâmplă lucruri frumoase, se face cultură! Fără a neglija activitățile culturale ale unor instituții care au ”în fișa postului” organizarea de evenimente culturale, cred că unul dintre motoarele culturii sălăjene este revista ”Caiete Silvane”.
 |
| numere ale revistei Caiete Silvane - seria veche |
”Caiete Silvane” este o revistă care iată, a ajuns să marcheze 10 ani de la apariția serie noi. Spun serie nouă, pentru că înainte de momentul februarie 2005, au mai apărut câteva numere din revista care se intitula tot ”Caiete Silvane”. De exemplu, în ianuarie 1999 pe frontispiciul unei astfel de reviste scria: ”Anul II, nr.2 ianuarie 1999”. Această primă revistă culturală postdecembristă era editată de Centrul de Conservare și Valorificare a Tradiției Populare Sălaj. Colectivul de redacție era format din Cristian Contraș (redactor șef), Alin Fumurescu, Daniel Hoblea, Florin Horvath, Katona Szabolcs, Valentin Meseșan, Daniel Săuca (secretar de redacție), Szabó István și Vasile Morar.
 |
| primul număr al serie noi |
Faptul că principalele instituții publice și de cultură și-au dat mâna și în ciuda unor evoluții politice diferite, au rămas fidele protocolului asumat, a făcut ca revista să apară lună de lună, să aducă în fața cititorului avizat dar și a publicului larg, articole de înaltă ținută. Seria nouă a revistei ”Caiete Silvane” a apărut în format de ziar, format mare A3, având 8 file adică 16 pagini. Încă de la început conceptul a fost bine stabilit, fiecare număr având pe prima pagină un titlu care sintetiza cuprinsul revistei, tematica principală abordată. Desigur, sfera de cuprindere a revistei este mult mai vastă, sunt abordate aproape toate aspectele ce țin de cultură. Primul număr al serie noi, cel din februarie 2005, avea pe prima pagină o imagine de arhivă a Zalăului și titlul ”Zalăul de Altădată”. Colectivul de redacție era format din: Cristian Contraș - director, Daniel Săuca - redactor șef, Daniel Hoblea - secretar de redacție, Ileana Petrean Păușan, Elena Muscă - redactori, Marius Soare și Marius Blaj - tehnoredactori.
Primii ani de viață ai revistei
E o plăcere să răsfoiești arhiva revistei, mai ales primele numere care sunt deja istorie. Am avut șansa să o fac, cu acordul actualului redactor șef și manager al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, domnul Daniel Săuca, despre care pot spune fără să greșesc că este sufletul revistei. Mi-am zis, cum să scriu despre o revistă de talia acesteia fără să-i răsfoiesc primele numere? Am dat de articole extrem de interesante, captivante fie prin tematica abordată, fie prin modul de prezentare. Așa la prima vedere, pot spune că numerele din primii 2-3 ani ai revistei au multe articole ce țin de aspectele istorice, de readucerea în atenția opiniei publice a unor teme de cercetare ale istoricilor sălăjeni. O simplă enumerare a titlurilor principale ale numerelor din primul an al revistei este elocventă în acest sens. Astfel avem: ”Zalăul de altădată” (an.1, nr.1 - februarie 2005), ”Arta populară în sufletul lui Ioan Sima” (nr.2 - martie 2005), ”Gaga 75” (nr.3 - aprilie 2005), ”Întâlniri esențiale” (nr.4 - mai 2005); ”Gheorghe Ilea - artistul atins de aripa îngerului” (nr.6 - iunie 2005), ”Jibou 800 (1205-2005)” (nr.7 - iulie 2005), ”Tradiții vs. Modernitate” (nr.7 - august 2005). Numărul 7, cel din septembrie 2005 a stat sub semnul mai multor aniversări, așa că pe coperta revistei au apărut mai multe teme dintre care merită amintite: ”Treznea 565 de ani de atestare documentară, 65 de ani de la martiriu” sau ”Zălăuani la universitățile din Europa și intelectuali veniți în Zalău în sec.XV-XIX”. Ultimele patru numere ale primul an de apariție (vorbim de seria nouă la care ne vom raporta de cum înainte) aveau titlurile ”Zilele Europene ale patrimoniului” (nr.9 - octombrie 2005), ”EX LIBRIS - Balajti Károly” (nr.10-noiembrie 2005). Pe finalul anului vorbim de un număr dublu, practică întâlnită frecvent fie pentru a da revistei un plus de consistență, fie pentru că au existat mici sincope în editarea acesteia. Numărul 11-12 / decembrie 2005 e primul în care apare pe copertă o imagine color.
 |
| Numere ale revistei din primul an al serie noi |
Din anul al doilea, încep să se organizeze dezbaterile ”Caiete Silvane” - evenimente culturale a căror scop era ”îmbunătățirea relațiilor profesionale între oamenii de cultură locali”. Gazda primei întâlniri de acest gen a fost Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău iar tema dezbaterii a fost ”Cultura instituționalizată - încotro?”. Sunt editate și numere speciale în ton cu evenimentele culturale importante. Un congres internațional la Zalău, era (și este și acum) un eveniment remarcabil, ce era tratat cu toată atenția de redactorii revistei. Numărul 4 / mai 2006 (nr.16) era dedicat aproape în totalitate celui de ”al doilea Congres Internațional despre instrumente de iluminat antice” ce a avut loc la Zalău în perioada 13-18 mai 2006.
 |
| numere ale revistei apărute în anul 2006 |
 |
| Numere ale revistei dedicate Zalăului |
 |
| demararea proiectului CNS - Cuvinte.Nume.Speranțe |
În același an 2007, Primăria Municipiului Zalău avea să desfășoare prima ediție a Festivalului ”Zilele-Romane” - unul dintre cele mai vechi festivaluri de reconstituire istorică din țară. Numărul 5 (29) / iunie 2007 avea să fie dedicat aproape în întregime acestui eveniment important, pe prima pagină scria ”Daco Romanitatea, istorie & festival”
Un moment important în evoluția revistei avea să fie trecerea de la formatul mare de ziar, la cel ce avea să consacre definitiv revista, acela de tip carte de format A4. Se întâmpla odată cu lansarea numărului 32 / din septembrie 2007. În editorialul ”A venit timpul să lucrăm la ambalaj” - redactorul șef al publicației, Daniel Săuca argumenta decizia de a trece la un nou format, unul mai practic, mai aproape de ceea ce înseamnă revistă de cultură. Începând cu acest număr, odată cu schimbarea formatului revistei se schimbă și modul în care sunt numerotate revistele. Pe coperta fiecărui număr va fi trecut simplu doar numărul la care s-a ajuns, raportat la numărul 1 al seriei noi, cel din februarie 2005.
 |
| Formatul revistei se schimbă odată cu numărul 32 / septembrie 2007 |
Numărul 40 al revistei, din mai 2008, este primul din noul format în care coperta este full-color. Aveau să mai fie și altele, în special numere aniversare. În perioada 16-17 mai 2008, redacția revistei mai face un pas înainte prin organizarea primei ediții a Zilelor Revistei ”Caiete Silvane”. Într-un editorial din numărul 41, redactorul șef Daniel Săuca realizează o scurtă prezentare a ceea ce a însemnat acest eveniment.
Un alt moment extrem de important în evoluția revistei, este acela prin care începând cu numărul 86 / martie 2012, pe frontispiciul revistei apare scris: ”Caiete Silvane. Revistă de cultură. Sub egida Uniunii Scriitorilor din România”. În numărul anterior, nr.85/februarie 2012, la exact 7 ani de la prima apariției a seriei noi, coperta conține copia adresei prin care redacția este informată de faptul că ”în ședința Comitetului Director din data de 11 ianuarie 2012, s-a aprobat cererea dumneavoastră prin care solicitați egida Uniunii Scriitorilor din România”. În editorialul ”Sub egida Uniunii Scriitorilor din România”, redactorul șef al publicației, Daniel Săuca scria: ”S-a întâmplat. Unii vor bombăni, alții vor fi extrem de revoltați. Mulți vor pune sub semnul îndoielii un astfel de demers. Alții își vor continua diatribele la adresa USR. Poate câțiva ne vor lăuda. Pentru noi e important. ”Caiete Silvane”, sub egida Uniunii Scriitorilor din România. S-a întâmplat. Nu avem de ce să ne schimbăm radical. Ne continuăm drumul. Povestea. Cu mai multă atenție, destul de probabil. Și responsabilitate.”
 |
| Începând cu nr.85 / februarie 2012, revista apare sub egida USR |
O revistă cu o apariție neîntreruptă de zece ani, a trecut prin câteva momente speciale, marcat cum se cuvine. Efortul continuu, de a veni lună de lună în fața cititorilor cu materiale relevante, de înaltă ținută, care să acopere toate fațetele a ceea ce înțelegem prin cultură, merită răsplătit fie și prin punctarea mai mult sau mai puțin festivă. Așa se face că cel puțin 4 numere ale revistei pot fi considerate festive.
Primul număr festiv, este cel apărut în martie 2009. Era numărul 50! Acest număr este unul special, atât prin conținut cât și doar prin ideea că iată, după patru ani revista ajunge la un număr rotund. Conținutul este special pentru că jumătate din paginile revistei sunt dedicate acestui moment. La început, sunt adresate mesaje de felicitare din partea oficialităților locale și județene, dar și din partea unor reviste de cultură (”Poesis”, ”Convorbiri literare”, ”Dacia literară”, ”Mișcarea literară”) sau a unor colaboratori ai revistei. Apoi, Viorel Tăutan realizează un index bibliografic ce acoperă primele 50 de numere ale revistei. Un demers extrem de util pentru cei care vor să găsească repede un articol în deja multele numere ale publicației. Paginile din mijloc dar și copertele sunt ilustrate (color) cu lucrări ale artistului Gheorghe Ilea.
 |
| Numere aniversare ale revistei |
Când o publicație, ajunge la numărul 100, e prilej de mare bucurie. Cu atât mai mult când publicația respectivă este una de cultură. E mult și să numeri până la 100, dar să te gândești câte materiale de calitate s-au adunat în paginile a 100 de numere. În mai 2013, se împlineau 100 de luni de când reviste ”Caiete Silvane” serie nouă, pornea la drum. Și de data acesta sunt dedicate pagini întregi mesajelor de felicitare venite din partea oficialităților, ale redactorilor revistei, ale reprezentanților USR, a redacțiilor unor reviste culturale din țară. Viorel Tăutan continuă ”indexul bibliografic” acoperind de data acesta întreaga perioadă (nr.1/februarie 2005 - nr.99 / aprilie 2013). Conținutul revistei este ilustrat cu imagini de la evenimentele organizate sub egida reviste: Zilele ”Caiete Silvane” sau pleiada de lecturi publice - un proiect cultural de succes, care a adus la Zalău și în Sălaj personalități de seamă ale culturii. Copertele 3 și 4 sunt ilustrate cu imagini ale coperților numerelor publicate anterior. Coperta 1 conține imaginea copertelor numerelor 1 și 50 dar și o poză cu colectivul de redacție al revistei.
 |
| Numere aniversare la 5 și 10 ani |
 |
| Plic filatelic aniversar la împlinirea a 10 ani de la apariția revistei |
Nu poţi să vorbeşti despre ”fenomenul Caiete Silvane” fără a aminti, fie și expeditiv, de suplimentele revistei. Nu știu când a fost publicat primul supliment și nici ce tematică a avut. Însă mi-a fost dat să văd câteva cu totul și cu totul excepționale. Unele sunt mici proiecte, susținute de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și revista de Cultură ”Caiete Silvane”, realizate în parteneriat cu diverse instituții. Aici pot fi amintite suplimentele ”CNS Cuvinte. Nume. Speranțe” realizate împreună cu elevii și profesorii Colegiului Național ”Silvania” Zalău. De asemenea împreună cu Instituția Prefectului Județului Sălaj este derulat proiectul ”Eroii sălăjeni și faptele lor”, proiect ajuns la a V-a ediție și care a beneficiat încă de la început de cuprinderea materialelor într-un supliment ”Caiete Silvane”.
Alte suplimente marchează diferite aniversări sau comemorări, dintre acestea pot fi amintite: ”Bărnuțiu 200”, ”casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău - 35 de ani”, ”Viorel Mureșan - 60”, ”Viorel Tăutan - 70”, ”Bădăcin - 800”, ”Centenar Corneliu Coposu”, ”Școala Populară de Arte și Meserii Zalău - 40 de ani” etc.
Nu pot să nu amintesc suplimentul ”Fadrusz János și Zalăul” cu atât mai mult cu cât este unul la care și eu am contribuit. În cele 48 de pagini format A5, sunt cuprinse materialele prezentate cu ocazia primului eveniment organizat de către grupul de facebook Amintiri despre Zalău și Blogul Foto-Travel în data de 5 noiembrie 2013. Dezbaterea ”Fadrusz János un destin legat de Transilvania, 110 ani de la moartea sculptorului” (despre care am scris aici) a fost prima în care s-a vorbit în mediile culturale românești din Zalău despre activitatea sculptorului care a lăsat orașului două statui (una distrusă în perioada comunistă).
”Caiete Silvane” astăzi
Revista de cultură ”Caiete Silvane”, ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, a Consiliului Județean Sălaj, a Consiliului și Primăriei Municipiului Zalău este o revistă vie, în paginile căreia cititorul avizat dar și publicul larg, poate găsi articole interesante. Articole care nu fac rabat de la calitate, care sunt scrise cu profesionalism de către oameni de cultură adevărați. O revistă care nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă, fie ea județeană, comunală sau școlară. O revistă care este promovată intens atât prin intermediul evenimentelor organizate de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, cât mai ales prin intermediul site-ului propriuși al paginii de facebook. Multe din numerele revistei pot fi citite și în varianta on-line.
Cu siguranță spațiul cultural sălăjean ar fi mult mai sărac fără revista de cultură ”Caiete Silvane”. Nu pot să închei decât cu îndemnul-slogan al revistei: ”credem în Cultură. De 10 ani”. La mulți Ani ”Caiete Silvane”!