Holocaustul a existat! Cine neagă existența acestuia - și din păcate sunt din ce în ce mai multe voci - ar trebui să meargă în Polonia, la Auschwitz-Birkenau să vadă cu ochii lui grozăvia. Chiar și acum, la 70 de ani de la eliberarea lagărului de trupele Armatei Roșii, orice om cu mintea întreagă și care are un dram de suflet, se va cutremura la propriu. Căci Memorialul și Muzeul Auschwitz-Birkenau are dincolo de ”colecțiile” aferente oricărui muzeu, are un efect puternic asupra vizitatorilor. Cu atât mai mult cu cât crima a fost perfecționată aici și adusă la rang de politică de stat. Astăzi, cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului și a împlinirii a 70 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz-Birkenau, blogul Foto-Travel se alătură acțiunilor comemorative, și vă prezintă experiența vizitării ”lagărului morții”.
![]()
Situat la aproximativ 60 de kilometri vest de Cracovia, orașul polonez Oświęcim va intra în istorie ca locul în care naziștii au decis să implementeze ”soluția finală”. Din 1945, odată cu eliberarea lagărului de către trupele sovietice, la 27 ianuarie, întreaga lume va cunoaște orașul polonez sub denumirea sa germană: Auschwitz. De atunci, Auschwitz va fi sinonim cu ”lagărul morții”. Alegerea de către germani a orașului pentru construirea lagărului, este motivată de faptul că aici exista un puternic nod de cale ferată cu n u mai puțin de 44 de linii paralele.
Auschwitz I
Vizitatorul care ajunge prima dată aici, s-ar putea să fie derutat de faptul că există două lagăre, două locuri distincte ce fac parte din Complexul Muzeal Auschwitz. Primul dintre ele, cunoscut sub numele Auschwitz I, este o fostă cazarmă a armatei poloneze, pe care germanii au transformat-o în lagăr de concentrare. Blocurile masive de cărămidă roșie cu două nivele, au fost alegerea perfectă pentru germani. Nu trebuiau decât să înconjoare fosta cazarmă cu rânduri de garduri de sârmă ghimpată, să amplaseze la colțuri celebrele turnuri de observare.
Intrarea în muzeu, aflat din 1979 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ca parte a moștenirii culturale universale a umanității, se face prin celebra poartă ce are scrisă deasupra cinica lozincă ”Arbeit Macht Frei” (munca eliberează). Ciudat, aici nu se plătește taxă de intrare, însă vizitatorii sunt rugați să aibă o ținută și un comportament adecvat, pentru a păstra memoria celor uciși aici.
![]()
Astăzi, fiecare corp de clădire este un muzeu tematic. Vizitatorii care își pot învinge teama și vor să viziteze fiecare clădire, vor rămâne de-a dreptul șocați să constate până unde a ajuns crima. Pe coridoarele reci, pe ambii pereți stau înșirate pe două rânduri portrete ale deținuților care au murit aici. O listă nesfârșită de nume, și de figuri sumbre, în haine vărgate te privesc tăcute. Ici colo, câte un portret are agățat de el o floare proaspătă, semn că cineva din familie, vre-un cunoscut sau pur și simplu un străin a fost recent în vizită și a lăsat o floare. În lipsa unui mormânt, a unei pietre funerare, pozele de pe pereți sunt adevărate locuri de pelerinaj. La Auschwitz nu sunt morminte, poate doar gropi comune. Asta pentru că ”mașinăria de ucis hitleristă” a funcționat cu precizie și eficiență...germană.
![]()
![]()
Un corp de clădire reconstituie viața din lagăr, altul conține în spatele vitrinelor ”exponate” pe care n-ai să le găsești nicăieri în altă parte: grămezi de cutii ce conțineau gazul Zyklon B, grămezi de geamantane și valize, grămezi de pantofi uzați de atâta purtat, grămezi de ...păr uman. Nimic nu era aruncat, totul era recuperat cu scrupulozitate și refolosit în diverse scopuri ce susțineau mașinăria de război germană.
În alt corp de clădire, pereții camerelor sunt tapetați cu documente germane: registre cu ”intrările” în lagăr, cu acte confiscate de la deținuți. Altă clădire evocă rezistența din lagăr, o alta e dedicată femeilor prizoniere. Celula nr.18 din blocul 11 era rezervată prizonierilor acre au complotat împotriva conducerii lagărului și a celor care s-au revoltat condițiilor de aici. A te afla în acestă celulă echivala cu condamnarea la moarte.
Lângă blocul 11, în spatele unei porți de fier forțat se află zidul execuției, ”zidul morții”. Aici erau împușcați toți cei indezirabili, toți cei care opunea o cât mai mică rezistență. Zeci de coroane de flori, cu panglici scrise în mai toate limbile pământului, încearcă să aducă un omagiu miilor de prizonieri împușcați.
![]()
Într-un singur bloc n-am avut puterea să intru: în cel dedicat experimentelor pe gemeni a ”doctorului morții” cum era supranumit dr. Mengele. Mi-a fot suficient să citesc în diverse cărți ale supraviețuitorilor.
Între clădiri se mai păstrează crematoriul ce a funcționat aici din august 1940 până în iulie 1943. Pe hornul lui mare a ieșit fum negru înecăcios, mirosind a corpuri umane. O vizită aici poate fi una dintre cele mai dure experiențe și își trebuie o inimă de fier și nervi de oțel să intri. Un vagonet stă și acum mărturie la ceea ce s-a întâmplat. Sunt flori peste tot, în camera mare pe unde la ”dușuri” se arunca asupra zecilor de bărbați, femei sau copii gazul Zyklon B. Sunt flori în fața cuptoarelor, chiar și pe vagoneți. Flori și candele în memoria victimelor Holocaustului.
![]()
![]()
![]()
În fața intrării în crematoriu, se află o spânzurătoare. Aici a fost executat prin spânzurare, în 1947 Rudolf Hoess - fost SS-Obersturmbannführer (comandant al lagărului) până în 1943.
![]()
Auschwitz II - Birkenau
Pe când credeai că ai văzut totul, afli că de fapt ai vizitat doar primul lagăr. Celelalte două, Auschwitz II - Birkenau și Auschwitz III - Monowitz sunt situate nu departe de aici. Dacă în cazul primului lagăr, cel din fosta cazarmă militară poloneză, nemții s-au folosit de infrastructura existentă, în cazul lagărului de concentrare și exterminare Auschwitz II - Birkenau totul a fost construit de la zero.
Aici, ”mașinăria morții” a funcționat la capacitate maximă. Construit în 1943, când Auschwitz I nu mai făcea față trenurilor care soseau necontenit, a fost construit în plin câmp, un nou lagăr la marginea satului Brzezinka. Auschwitz II - Birkenau e denumirea sa germană și așa este cunoscut în întreaga lume. Fără să exagerez cred că este cel mai sinistru loc de pe pământ. Atât de sinistru încât, se spune, că nicio pasăre nu zboară pe deasupra lui, că încă după 70 de ani de la tragicele evenimente, mai pot fi găsite fragmente umane. Aici au murit nu mai puțin de 1,1 milioane de evrei, 75.000 de polonezi și 19.000 de țigani.
![]()
![]()
Intrarea în lagărul înconjurat de garduri de sârmă ghimpată și protejat de largi șanțuri de pământ, se face pe o poartă ce trece pe sub un turn construit din cărămidă. O linie de cale ferată intră aici, se desprinde în două și intră mult în interior, aproape un kilometru și jumătate. Aici, pe peroanele devenite celebre datorită descrierilor supraviețuitorilor și a producțiilor cinematografice, evreii și prizonierii polonezi sau țigani, transportați cu vagoanele de animale, erau triați. femeile, copiii și bătrânii care nu erau de niciun folos erau duși direct spre camerele de gazare.
![]()
![]()
Astăzi pe unul dintre peroane se mai păstrează un singura vagon de lemn. De o parte și de alta pe sute de hectare, se întinde spațiul destinat barăcilor. Nu s-a mai păstrat mare lucru, doar fundațiile acestora. Au fost incendiate și distruse în grabă de germani, în ianuarie 1945. Au încercat să ascundă cât au putut oribilele crime.
Situat la aproximativ 60 de kilometri vest de Cracovia, orașul polonez Oświęcim va intra în istorie ca locul în care naziștii au decis să implementeze ”soluția finală”. Din 1945, odată cu eliberarea lagărului de către trupele sovietice, la 27 ianuarie, întreaga lume va cunoaște orașul polonez sub denumirea sa germană: Auschwitz. De atunci, Auschwitz va fi sinonim cu ”lagărul morții”. Alegerea de către germani a orașului pentru construirea lagărului, este motivată de faptul că aici exista un puternic nod de cale ferată cu n u mai puțin de 44 de linii paralele.
Auschwitz I
Vizitatorul care ajunge prima dată aici, s-ar putea să fie derutat de faptul că există două lagăre, două locuri distincte ce fac parte din Complexul Muzeal Auschwitz. Primul dintre ele, cunoscut sub numele Auschwitz I, este o fostă cazarmă a armatei poloneze, pe care germanii au transformat-o în lagăr de concentrare. Blocurile masive de cărămidă roșie cu două nivele, au fost alegerea perfectă pentru germani. Nu trebuiau decât să înconjoare fosta cazarmă cu rânduri de garduri de sârmă ghimpată, să amplaseze la colțuri celebrele turnuri de observare.
Intrarea în muzeu, aflat din 1979 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ca parte a moștenirii culturale universale a umanității, se face prin celebra poartă ce are scrisă deasupra cinica lozincă ”Arbeit Macht Frei” (munca eliberează). Ciudat, aici nu se plătește taxă de intrare, însă vizitatorii sunt rugați să aibă o ținută și un comportament adecvat, pentru a păstra memoria celor uciși aici.
Astăzi, fiecare corp de clădire este un muzeu tematic. Vizitatorii care își pot învinge teama și vor să viziteze fiecare clădire, vor rămâne de-a dreptul șocați să constate până unde a ajuns crima. Pe coridoarele reci, pe ambii pereți stau înșirate pe două rânduri portrete ale deținuților care au murit aici. O listă nesfârșită de nume, și de figuri sumbre, în haine vărgate te privesc tăcute. Ici colo, câte un portret are agățat de el o floare proaspătă, semn că cineva din familie, vre-un cunoscut sau pur și simplu un străin a fost recent în vizită și a lăsat o floare. În lipsa unui mormânt, a unei pietre funerare, pozele de pe pereți sunt adevărate locuri de pelerinaj. La Auschwitz nu sunt morminte, poate doar gropi comune. Asta pentru că ”mașinăria de ucis hitleristă” a funcționat cu precizie și eficiență...germană.
Un corp de clădire reconstituie viața din lagăr, altul conține în spatele vitrinelor ”exponate” pe care n-ai să le găsești nicăieri în altă parte: grămezi de cutii ce conțineau gazul Zyklon B, grămezi de geamantane și valize, grămezi de pantofi uzați de atâta purtat, grămezi de ...păr uman. Nimic nu era aruncat, totul era recuperat cu scrupulozitate și refolosit în diverse scopuri ce susțineau mașinăria de război germană.
În alt corp de clădire, pereții camerelor sunt tapetați cu documente germane: registre cu ”intrările” în lagăr, cu acte confiscate de la deținuți. Altă clădire evocă rezistența din lagăr, o alta e dedicată femeilor prizoniere. Celula nr.18 din blocul 11 era rezervată prizonierilor acre au complotat împotriva conducerii lagărului și a celor care s-au revoltat condițiilor de aici. A te afla în acestă celulă echivala cu condamnarea la moarte.
Lângă blocul 11, în spatele unei porți de fier forțat se află zidul execuției, ”zidul morții”. Aici erau împușcați toți cei indezirabili, toți cei care opunea o cât mai mică rezistență. Zeci de coroane de flori, cu panglici scrise în mai toate limbile pământului, încearcă să aducă un omagiu miilor de prizonieri împușcați.
Într-un singur bloc n-am avut puterea să intru: în cel dedicat experimentelor pe gemeni a ”doctorului morții” cum era supranumit dr. Mengele. Mi-a fot suficient să citesc în diverse cărți ale supraviețuitorilor.
Între clădiri se mai păstrează crematoriul ce a funcționat aici din august 1940 până în iulie 1943. Pe hornul lui mare a ieșit fum negru înecăcios, mirosind a corpuri umane. O vizită aici poate fi una dintre cele mai dure experiențe și își trebuie o inimă de fier și nervi de oțel să intri. Un vagonet stă și acum mărturie la ceea ce s-a întâmplat. Sunt flori peste tot, în camera mare pe unde la ”dușuri” se arunca asupra zecilor de bărbați, femei sau copii gazul Zyklon B. Sunt flori în fața cuptoarelor, chiar și pe vagoneți. Flori și candele în memoria victimelor Holocaustului.
În fața intrării în crematoriu, se află o spânzurătoare. Aici a fost executat prin spânzurare, în 1947 Rudolf Hoess - fost SS-Obersturmbannführer (comandant al lagărului) până în 1943.
Auschwitz II - Birkenau
Pe când credeai că ai văzut totul, afli că de fapt ai vizitat doar primul lagăr. Celelalte două, Auschwitz II - Birkenau și Auschwitz III - Monowitz sunt situate nu departe de aici. Dacă în cazul primului lagăr, cel din fosta cazarmă militară poloneză, nemții s-au folosit de infrastructura existentă, în cazul lagărului de concentrare și exterminare Auschwitz II - Birkenau totul a fost construit de la zero.
Aici, ”mașinăria morții” a funcționat la capacitate maximă. Construit în 1943, când Auschwitz I nu mai făcea față trenurilor care soseau necontenit, a fost construit în plin câmp, un nou lagăr la marginea satului Brzezinka. Auschwitz II - Birkenau e denumirea sa germană și așa este cunoscut în întreaga lume. Fără să exagerez cred că este cel mai sinistru loc de pe pământ. Atât de sinistru încât, se spune, că nicio pasăre nu zboară pe deasupra lui, că încă după 70 de ani de la tragicele evenimente, mai pot fi găsite fragmente umane. Aici au murit nu mai puțin de 1,1 milioane de evrei, 75.000 de polonezi și 19.000 de țigani.
Intrarea în lagărul înconjurat de garduri de sârmă ghimpată și protejat de largi șanțuri de pământ, se face pe o poartă ce trece pe sub un turn construit din cărămidă. O linie de cale ferată intră aici, se desprinde în două și intră mult în interior, aproape un kilometru și jumătate. Aici, pe peroanele devenite celebre datorită descrierilor supraviețuitorilor și a producțiilor cinematografice, evreii și prizonierii polonezi sau țigani, transportați cu vagoanele de animale, erau triați. femeile, copiii și bătrânii care nu erau de niciun folos erau duși direct spre camerele de gazare.
Astăzi pe unul dintre peroane se mai păstrează un singura vagon de lemn. De o parte și de alta pe sute de hectare, se întinde spațiul destinat barăcilor. Nu s-a mai păstrat mare lucru, doar fundațiile acestora. Au fost incendiate și distruse în grabă de germani, în ianuarie 1945. Au încercat să ascundă cât au putut oribilele crime.
Aproape de poarta de intrare, diverse fundații care păstrează memoria victimelor, au reconstruit pe baza mărturiilor câteva barăci. Te îngrozești de ceea ce vezi aici. Condițiile oferite cu generozitate de trupele SS sunt inumane. Latrinele, de fapt un șir lung de găuri ce se cască în beton spun multe despre condițiile pe care le aveau deținuții.
![]()
![]()
![]()
Dacă mergi de-a lungul peroanelor și a celor două linii de cale ferată până în capăt, dai de un impresionant monument dedicat memoriei victimelor Holocaustului. Blocuri imense de piatră stau așezate unele peste altele, într-o încercare artistică emoționantă. Este reprodus de fapt peronul pe acre soseau deținuții. În față sunt câteva plăci comemorative, scrise în limbile țărilor de origine ale deportaților. Toate au textul următor: ”Strigăt de deznădejde și avertisment pentru omenire să fie pururi acest loc în care hitleriștii au ucis aproape un milion și jumătate de bărbați, femei și copii, în principal evrei din diferite țări europene. Auschwitz-Birkenau 1940-1945”
![]()
![]()
![]()
Trandafiri proaspeți sunt pe fiecare dintre aceste plăci. Aşa cum e oarecum normal, placa cu litere ebraice are şi cei mai mulţi trandafiri. Să fie oare numărul acestora proporţional cu cel al victimelor?.
Tot aici, în capătul liniilor de cale ferată, sunt ruinele a ceea ce au fost camerele de gazare și crematoriile. Au fost minate de germani, încercând să șteargă urmele. O inscripție îți dă fiori: ”Atenţie, pot fi găsite fragmente umane”. Înfiorător!
![]()
Evenimente comemorative
Așa cum este firesc, un astfel de eveniment ca și cel de acum 70 de ani, merită comemorat. Evenimente care marchează eliberarea lagărului au loc în întreaga lume, fie în organizarea diferitelor instituții fie a fundațiilor și asociațiilor care militează împotriva războiului, a discriminărilor de orice fel.
Desigur, cel mai mare eveniment de comemorare are loc chiar la Auschwitz. Site-ul oficial al muzeului are o pagină specială, creată în acest sens. La adresa 70.auschwitz.org sunt cuprinse toate evenimentele ce vor avea loc aici. Alături de oficialități poloneze, evreiești sau germane, vor fi prezenți mulți dintre supraviețuitorii care mai sunt în viață.
Printre ei se află și Eva Mozes Kor, originară din Porț, județul Sălaj. Este una dintre victimele doctorului Mengele. În Statele Unite, în Terre Haute (statul Indiana) a fondat CANDLES Holocaust and Education Center - un muzeu dedicat victimelor experimentelor pe gemeni. CANDLES este acronim pentru Children of Auschwitz Nazi Deadly Lab Experiments Survivors. În ciuda vârstei înaintate, Eva este de o vitalitate de invidiat. An de an, conduce la Auschwitz grupuri de studenți și voluntari americani. Așa va face și în acest an, ea va fi acolo de unde a fost eliberată în urmă cu 70 de ani. A fost și în Sălaj, acasă în Porț, în iulie 2014 cu ocazia montării în fața casei în care a locuit a șase ”pietre de poticnire” - plăcuțe Stolpersteine. Un interviu realizat de TVR Cluj, în iulie 2014, poate fi vizionat aici.
Printre ei se află și Eva Mozes Kor, originară din Porț, județul Sălaj. Este una dintre victimele doctorului Mengele. În Statele Unite, în Terre Haute (statul Indiana) a fondat CANDLES Holocaust and Education Center - un muzeu dedicat victimelor experimentelor pe gemeni. CANDLES este acronim pentru Children of Auschwitz Nazi Deadly Lab Experiments Survivors. În ciuda vârstei înaintate, Eva este de o vitalitate de invidiat. An de an, conduce la Auschwitz grupuri de studenți și voluntari americani. Așa va face și în acest an, ea va fi acolo de unde a fost eliberată în urmă cu 70 de ani. A fost și în Sălaj, acasă în Porț, în iulie 2014 cu ocazia montării în fața casei în care a locuit a șase ”pietre de poticnire” - plăcuțe Stolpersteine. Un interviu realizat de TVR Cluj, în iulie 2014, poate fi vizionat aici.
De altfel, televiziunile din România au în grilele lor, diverse documentare dar și transmisiuni directe de la Auschwitz. TVR realizează la Auschwitz un proiect unic media din România - transmisiuni live pe toate canalele postului public. Întregul proiect poate fi vizualizat aici.
Observație: Evenimentele în curs de derulare, ce au loc astăzi în Sălaj, vor fi prezentate aici.
Observație: Evenimentele în curs de derulare, ce au loc astăzi în Sălaj, vor fi prezentate aici.