De mult timp îmi propun să scriu despre Băbeni (județul Sălaj) - satul copilăriei mele, satul meu de suflet. În ultimii doi ani am încercat să documentez din punct de vedere fotografic, articolele ce urma să le scriu. Am bătut din nou locurile copilăriei, mirifica vale a Someșului, dealurile din jur, satele din comună. Dar îmi vine greu să scriu, nu știu de ce, poate mulțimea amintirilor ce mă năpădesc sunt de vină. În ultimele zile ale anului 2014 am fost din nou acasă - și acolo la Băbeni este acasă - și într-o dimineață am dus-o pe bunica mea Maria la biserică. Spre rușinea mea, n-am mai fost la biserică în Băbeni de aproape 15 ani, de când a murit bunicul meu Gheorghe. Nu am să caut scuze, deși poate aș reuși să le găsesc, nu mai contează. Dar în acea dimineață din penultima zi a anului 2014 am simțit că trebuie să merg cu bunica mea, ca și demult în copilărie, la biserică. Nu am realizat pe moment că bunica frecventează biserica greco-catolică, biserică pe care n-am frecventat-o niciodată. Așa se face că iată, încep să scriu despre satul meu, despre Băbeni. Și din respect pentru bunica Maria am să o fac scriind despre Biserica Greco-Catolică ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Băbeni.
![]()
Deși sunt creștin ortodox și am frecventat la Băbeni biserica mare, ortodoxă, nu am fost rupt de viața spirituală greco-catolică. Asta pentru că, de când mă știu, bunica mea Maria mergea diminețile ”în Grinduri” - la o capelă greco-catolică improvizată într-o casă de lângă gară. Rar se întâmpla să nu meargă, trebuie să fi fost ceva foarte important de făcut în gospodărie sau să fi fost bolnavă. Țin minte că uneori o însoțeam și eu. Îmi aduc aminte că acolo, ”în Grinduri” era improvizat un altar, erau icoane pe pereții camerei, iar preotul oficia liturghia după un ritual ce nu era cu mult diferit de cel ortodox. Poate singura diferență vizibilă, care mie ca și copil îmi plăcea, era faptul că ritualul se desfășura la vedere, nu exista iconostas. Curios din fire, vroiam mereu să înțeleg ce se întâmplă dincolo de iconostas, care e ritualul. Ori aici, aveam ocazia să văd.
Biserica greco-catolică ”din Grinduri” funcționa într-o oarecare stare de ilegalitate. Înainte de 1989 biserica oficială era cea ortodoxă, întrunirile catolicilor se făceau pe ascuns, în taină. Însă din punctul meu de vedere, liturghiile din fiecare dimineață de la biserica ”din Grinduri” nu erau secrete. Aveam impresia că știe toată lumea despre ele, nici nu puteai să ascunzi multă vreme ceva într-un sat. 10-15 femei și bărbați care mergeau în fiecare dimineață în același loc, nu puteau trece neobservați. Sunt convins că se știa de întrunirile catolicilor, așa cum se știa și de cele ale ”pocăiților” - ale neoprotestanților penticostali, de exemplu. Însă cu toate acestea întrunirile se desfășurau într-o oarecare atmosferă de clandestinitate, lucru ce le dădea o oarecare aură de mister.
Odată cu Revoluția din 1989 a fost câștigată și libertatea de exprimare religioasă. Cred că atunci, numărul credincioșilor greco-catolici din Băbeni s-a înmulțit considerabil. Asta pentru că, așa cum avea să mă lămurească bunicul Gheorghe, înainte de 1948 tot satul aparținea de confesiunea greco-catolică, biserica mare de zid, din centrul satului era greco-catolică, preoții la fel. Trecerea forțată la ortodoxism, moment istoric complicat pe care nu-mi propun să-l analizez, a făcut ca peste noapte toți sătenii să devină din greco-catolici... ortodocși. Puțini au fost cei care au rezistat presiunii. Așa că după Revoluție, tendința unora de a se reîntoarce la catolicism era considerată firească.
Peste ani, am aflat că la Băbeni catolicii se adună undeva în centrul satului, că au cumpărat casa situată chiar lângă clădirea Poștei și că vor să facă acolo o biserică. Bunica Maria a continuat să frecventeze biserica greco-catolică, bunicul Gheorghe mergea în continuare la cea ortodoxă. Însă niciodată nu am simțit că există la Băbeni o problemă între greco-catolici și ortodocși, la bunicii mei nu s-a pus niciodată problema ca de Bobotează să nu fie primiți ambii preoți cu crucea.
Recent, am avut ocazia să văd Biserica Greco-Catolică din Băbeni. Am fost impresionat de faptul că deși e amenajată într-o încăpere a casei parohiale, arată exact ca o biserică. Are două rânduri de bănci unde încap după estimările mele 70-80 de credincioși. Pe partea dinspre drum, există două ferestre mari cu partea de sus rotunjită. Pereții sunt simpli, albi, decorați cu icoane înrămate. Deasupra fiecărei icoane se află un crucifix de lemn. Iconostasul este simplu dar crează o imagine frumoasă. Conține patru icoane mari, despărțite de ușile împărătești și de celelalte două uși. De la stânga la dreapta, icoanele îi înfățișează pe Sf. Ierarh Nicolae, pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul Isus, pe Mântuitorul Isus Hristos și pe Sf. Ioan Botezătorul. Deasupra ușilor împărătești se află icoana Cinei cea de taină. Ușile conțin icoane cu Sf. Arhangheli Mihail și Gavril.
![]()
![]()
![]()
În fața iconostasului, de o parte și de alta, credincioșii au cumpărat și donat bisericii două statuete, prima înfățișând-o pe Fecioara Maria, iar cea de a doua pe Sf.Anton. Ultima statuetă a fost donată de bunica mea, Maria. În colțul ce conține statueta Fecioarei, pe perete se află o icoană a Mariei și un rozar uriaș. O altă icoană, de fapt un tablou, îmi atrage atenția. Conține portretele tuturor celor 271 de Papi, de la Sf.Petru la actualul Papa Francisc I.
![]()
Iluminatul este asigurat de ferestrele dinspre drum dar și de superba fereastră din altar, decupată în formă de cruce, sticla fiind pictată cu Crucea Mântuitorului. Este o pictură de tip vitraliu de toată frumusețea. Lumina ce pătrunde în altar, filtrată prin această fereastră sub formă de cruce, este una mistică. Îmi aduc aminte instantaneu de pasajul biblic din Evanghelia după Ioan, capitolul 8, versetul 12: ”Deci iarăși le-a vorbit Isus zicând:Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. Iluminatul este de asemenea este completat cu un candelabru și câteva aplice pe pereți.
![]()
![]()
Dar până să se ajungă la moderna biserică / sau capelă de astăzi, a fost un drum lung și anevoios, plin de sacrificii. Este interesant istoricul parohiei greco-catolice din Băbeni, pe care aveam să-l aflu prin intermediul părintelui paroh Nicolae Chira, așa cum apare el în Cartea de Aur a parohiei. Conform datelor prezentate, parohia Băbeni ar fi fost printre acele parohii care la 1700 ar fi trecut la Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică. Parohia are matricolă de evidență a botezurilor, cununiilor și înmormântărilor de la 1833. Din 1853 parohia Băbeni face parte din protopopiatul Ileanda aflat sub jurisdicția Eparhiei de Gherla. În anul 1873 a fost construită biserica de zid, renovată în 1925 și consacrată în 28 octombrie 1928 de Episcopul Eparhial al Gherlei, cardinalul de mai târziu dr.Iuliu Hossu. În 1947 parohia a avut un număr de 1023 de credincioși greco-catolici, în sat mai existând 9 creștini ortodocși și 6 evrei. Trecerea la ortodoxism s-a făcut în masă, în frunte cu preotul de atunci Ioan Oltean, în anul 1948. Puținii credincioși care nu au trecut la ortodoxism au primit asistență spirituală din partea preotului Augustin Paul din Letca și din partea preoților romano-catolici din Jibou.
Un rol aparte l-a avut preotul Emil Muste din parohia Poenița - sat aparținător comunei Băbeni, care deși a trecut forțat la ortodoxie a revenit la credința dintâi în anii de dinainte de Revoluție. Probabil acesta era ”popa din Grinduri” pe care l-am văzut oficiind câteva liturghii, în anii în care mergeam cu bunica mea Maria acolo, ”în Grinduri”. Lui i se datorează revigorarea bisericii greco-catolice din Băbeni, în anii imediat următori Revoluției din 1989. Până în anul 2000, s-au succedat preoții parohi Gheorghe Boroș și Augustin Octavian Paul. Din decembrie 2000, este preot paroh părintele Nicolae Chira.
Cererile repetate de restituire a bisericii sau de oficiere alternativă a serviciului religios nu au avut efect, așa că puținii credincioși greco-catolici (puțini în comparație cu cei ortodocși) au fost nevoiți să încerce să-și construiască propria biserică / capelă. Astfel la 1 februarie 2001, a fost cumpărată casa din centrul satului cu suma de 29.550 mărci germane. Capela ”din Grinduri” aflată în casa părintelui Muste s-a mutat într-o cameră improvizată a noii case. Timp de doi ani, prin strădaniile credincioșilor, a fost construită și amenajată Capela. După ultimul recensământ, în Băbeni sunt 647 de locuitori dintre 102 sunt greco-catolici, 537 ortodocși, 35 penticostali și 2 baptiști.
Sfințirea Lăcașului de Cult și a Casei parohiale s-a realizat în data de 31 august 2003, în prezența unui sobor de preoți în frunte cu Prea Sfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop Eparhial al Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică de Cluj-Gherla. Au fost prezenți la evenimentul organizat în curtea casei parohiale peste 500 de credincioși, greco-catolici din satele învecinate, dar și ortodocși. Este lăudabilă participarea oficialităților locale în frunte cu primarul Dorel Vancea dar și a preotului ortodox din localitate, părintele Ioan Șvab-Maxim.
Un alt moment important s-a consumat în data de 10 octombrie 2010, atunci când au fost sfințite clopotnița cu clopotul închinat Af. Arhangheli Mihail și Gavril dar și grota cu statuia Fecioarei Maria din fața bisericii. Statuia este o copie a celei similare de la Medjugorie - important loc de pelerinaj catolic din Bosnia-Herțegovina. Grota a fost construită în anul 2009 prin contribuția credincioșilor. Conține piatră de la Moigrad dar și pietre aduse de la Podbrdo (Colina Aparițiilor) și Krijevac (Muntele Căii Crucii). Slujba de sfințire a fost oficiată de Episcopul Eparhial, P.S.S. Florentin Crihălmeanu în fruntea unui sobor de preoți. Și de data aceasta a participat preotul paroh al Bisericii Ortodoxe Băbeni.
Din păcate nu am participat la aceste evenimente, fiind (probabil) prins de grijile cotidiene de la oraș. Însă în ultimii ani, am participat de fiecare dată, din respect pentru bunica mea Maria, la parastasul organizat de Luminație în cimitirul din Băbeni. Chiar dacă acolo în cimitir, sunt înmormântați împreună toți indiferent de confesiune, încă parastasul se oficiază separat, la ore diferite. Se pare că va mai trebui să ”curgă multă apă pe Someș” - așa cum se spune prin Băbeni, până ce unirea în credință se va înfăptui. Nici nu vreau să deschid o polemică pe acest subiect sensibil, important este ca fiecare să aibă libertatea de a se ruga așa cum crede el de cuviință. Spre Slava și Mărirea Unicului Dumnezeu.
![]()
![]()
Deși sunt creștin ortodox și am frecventat la Băbeni biserica mare, ortodoxă, nu am fost rupt de viața spirituală greco-catolică. Asta pentru că, de când mă știu, bunica mea Maria mergea diminețile ”în Grinduri” - la o capelă greco-catolică improvizată într-o casă de lângă gară. Rar se întâmpla să nu meargă, trebuie să fi fost ceva foarte important de făcut în gospodărie sau să fi fost bolnavă. Țin minte că uneori o însoțeam și eu. Îmi aduc aminte că acolo, ”în Grinduri” era improvizat un altar, erau icoane pe pereții camerei, iar preotul oficia liturghia după un ritual ce nu era cu mult diferit de cel ortodox. Poate singura diferență vizibilă, care mie ca și copil îmi plăcea, era faptul că ritualul se desfășura la vedere, nu exista iconostas. Curios din fire, vroiam mereu să înțeleg ce se întâmplă dincolo de iconostas, care e ritualul. Ori aici, aveam ocazia să văd.
Biserica greco-catolică ”din Grinduri” funcționa într-o oarecare stare de ilegalitate. Înainte de 1989 biserica oficială era cea ortodoxă, întrunirile catolicilor se făceau pe ascuns, în taină. Însă din punctul meu de vedere, liturghiile din fiecare dimineață de la biserica ”din Grinduri” nu erau secrete. Aveam impresia că știe toată lumea despre ele, nici nu puteai să ascunzi multă vreme ceva într-un sat. 10-15 femei și bărbați care mergeau în fiecare dimineață în același loc, nu puteau trece neobservați. Sunt convins că se știa de întrunirile catolicilor, așa cum se știa și de cele ale ”pocăiților” - ale neoprotestanților penticostali, de exemplu. Însă cu toate acestea întrunirile se desfășurau într-o oarecare atmosferă de clandestinitate, lucru ce le dădea o oarecare aură de mister.
Odată cu Revoluția din 1989 a fost câștigată și libertatea de exprimare religioasă. Cred că atunci, numărul credincioșilor greco-catolici din Băbeni s-a înmulțit considerabil. Asta pentru că, așa cum avea să mă lămurească bunicul Gheorghe, înainte de 1948 tot satul aparținea de confesiunea greco-catolică, biserica mare de zid, din centrul satului era greco-catolică, preoții la fel. Trecerea forțată la ortodoxism, moment istoric complicat pe care nu-mi propun să-l analizez, a făcut ca peste noapte toți sătenii să devină din greco-catolici... ortodocși. Puțini au fost cei care au rezistat presiunii. Așa că după Revoluție, tendința unora de a se reîntoarce la catolicism era considerată firească.
Peste ani, am aflat că la Băbeni catolicii se adună undeva în centrul satului, că au cumpărat casa situată chiar lângă clădirea Poștei și că vor să facă acolo o biserică. Bunica Maria a continuat să frecventeze biserica greco-catolică, bunicul Gheorghe mergea în continuare la cea ortodoxă. Însă niciodată nu am simțit că există la Băbeni o problemă între greco-catolici și ortodocși, la bunicii mei nu s-a pus niciodată problema ca de Bobotează să nu fie primiți ambii preoți cu crucea.
 |
| casa cumpărată de credincioșii greco-catolici |
 |
| Scena Cinei cele de taină |
 |
| imagine din altar |
 |
| Statueta Sf.Anton - donată de bunica Maria |
Iluminatul este asigurat de ferestrele dinspre drum dar și de superba fereastră din altar, decupată în formă de cruce, sticla fiind pictată cu Crucea Mântuitorului. Este o pictură de tip vitraliu de toată frumusețea. Lumina ce pătrunde în altar, filtrată prin această fereastră sub formă de cruce, este una mistică. Îmi aduc aminte instantaneu de pasajul biblic din Evanghelia după Ioan, capitolul 8, versetul 12: ”Deci iarăși le-a vorbit Isus zicând:Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. Iluminatul este de asemenea este completat cu un candelabru și câteva aplice pe pereți.
Dar până să se ajungă la moderna biserică / sau capelă de astăzi, a fost un drum lung și anevoios, plin de sacrificii. Este interesant istoricul parohiei greco-catolice din Băbeni, pe care aveam să-l aflu prin intermediul părintelui paroh Nicolae Chira, așa cum apare el în Cartea de Aur a parohiei. Conform datelor prezentate, parohia Băbeni ar fi fost printre acele parohii care la 1700 ar fi trecut la Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică. Parohia are matricolă de evidență a botezurilor, cununiilor și înmormântărilor de la 1833. Din 1853 parohia Băbeni face parte din protopopiatul Ileanda aflat sub jurisdicția Eparhiei de Gherla. În anul 1873 a fost construită biserica de zid, renovată în 1925 și consacrată în 28 octombrie 1928 de Episcopul Eparhial al Gherlei, cardinalul de mai târziu dr.Iuliu Hossu. În 1947 parohia a avut un număr de 1023 de credincioși greco-catolici, în sat mai existând 9 creștini ortodocși și 6 evrei. Trecerea la ortodoxism s-a făcut în masă, în frunte cu preotul de atunci Ioan Oltean, în anul 1948. Puținii credincioși care nu au trecut la ortodoxism au primit asistență spirituală din partea preotului Augustin Paul din Letca și din partea preoților romano-catolici din Jibou.
Un rol aparte l-a avut preotul Emil Muste din parohia Poenița - sat aparținător comunei Băbeni, care deși a trecut forțat la ortodoxie a revenit la credința dintâi în anii de dinainte de Revoluție. Probabil acesta era ”popa din Grinduri” pe care l-am văzut oficiind câteva liturghii, în anii în care mergeam cu bunica mea Maria acolo, ”în Grinduri”. Lui i se datorează revigorarea bisericii greco-catolice din Băbeni, în anii imediat următori Revoluției din 1989. Până în anul 2000, s-au succedat preoții parohi Gheorghe Boroș și Augustin Octavian Paul. Din decembrie 2000, este preot paroh părintele Nicolae Chira.
Cererile repetate de restituire a bisericii sau de oficiere alternativă a serviciului religios nu au avut efect, așa că puținii credincioși greco-catolici (puțini în comparație cu cei ortodocși) au fost nevoiți să încerce să-și construiască propria biserică / capelă. Astfel la 1 februarie 2001, a fost cumpărată casa din centrul satului cu suma de 29.550 mărci germane. Capela ”din Grinduri” aflată în casa părintelui Muste s-a mutat într-o cameră improvizată a noii case. Timp de doi ani, prin strădaniile credincioșilor, a fost construită și amenajată Capela. După ultimul recensământ, în Băbeni sunt 647 de locuitori dintre 102 sunt greco-catolici, 537 ortodocși, 35 penticostali și 2 baptiști.
 |
| Capela improvizată în casa din centrul satului. Sursa foto: colecția personală Nicolae Chira |
 |
| Altarul improvizat în casa parohială din centrul satului. Sursa foto: colecția personală Nicolae Chira |
 |
| Sfințirea Lăcașului de Cult - 31 august 2003. Sursa foto: colecția personală Nicolae Chira |
 |
| Lume multă adunată la sfințirea Lăcașului de Cult - 31 august 2003. Sursa foto: colecția personală Nicolae Chira |
 |
| Preoți greco-catolici și ortodocși în Biserica Greco-Catolică din BăbeniSursa foto: colecția personală Nicolae Chira |
 |
| Episcopul Eparhial P.S.S Florentin Crihălmeanu, la slujba de sfințire din 31 august 2003.Sursa foto: colecția personală Nicolae Chira |
 |
| Luminație 2013 |
.JPG)
.JPG) |
| Luminație 2014 |